DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 639 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: L_______ G______ A________

JUDECĂTOR: E______ M_____ O_____

GREFIER: M____ A______ M________

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-petent D_____ A____ împotriva sentinței civile nr. 7614/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul petent reprezentat de apărător ales A________ F______ cu delegație la fila 20 din dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Recurentul-petent prin apărător ales, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile a instanței de fond și admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal constatator al contravenției ca fiind nelegal și netemeinic. Susține că a solicitat a fi obligat intimatul să depună fotografia doveditoare a neacordării priorității persoanelor angajate în traversarea pe trecerea de pietoni, menționând că pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton. Arată că instanța de fond s-a axat exclusiv pe temeinicia procesului verbal contestat, deși nu acest proces verbal l-a analizat, ci importanța ce trebuie acordată pietonilor angajați în traversare, fiind evidențiat faptul că nu existau pietoni în traversare.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 18.06.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D_____ A____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.06.2012, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 de lei și cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, petentul a arătat situatia de fapt descrisa in procesul verbal contestat nu corespunde realitatii.

În drept petentul a invocat OG nr.2/2001 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, înscrisuri.

În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimatul ,desi legal citat, nu a depus intampinare.

La termenul din data de 13.11.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.06.2012 petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 2800 lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 100/3/b din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv în data de 17.06.2012, orele 09.30, pe DN3, localitatea P_________, in dreptul Complexului Lebada, a condus auto cu nr. XXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.

În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.

Cu toate acestea instanța a reținut că afirmațiile petentului cu privire la fapta reținută în sarcina sa, nu sunt susținute, cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 280 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 7614/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a formulat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal și netemeinic.

În motivare, apelantul-petent a arătat că forța probantă a procesului verbal trebuia analizată prin prisma solicitărilor sale de obligare a intimatului să facă dovada celor consemnate în procesul verbal cu fotografia doveditoare a faptei sale contravenționale, în condițiile în care ceea ce s-a consemnat nu era real, pe trecerea de pietoni neexistând nicio persoană.

Apelantul-petent a mai arătat faptul că instanța de fond a teoretizat prevederile art. 100/3/b din OUG 195/2002 referitor la neacordarea priorității pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat considerând în mod eronat că aceasta reprezintă analiza temeiniciei procesului verbal contestat, deși nu acest proces verbal l-a analizat, ci importanța ce trebuie acordată pietonilor angajați în traversare, iar contestatorul tocmai acest aspect la evidențiat, că nu existau pietoni în traversare.

A mai susținut apelantul peten faptul că desi la pagina nr. 3 din sentința civilă s-a reținut că contestatorul a susținut permanent că cele consemnate nu corespund realității, instanța a reținut doar că „afirmațiile petentului cu privire la fapta reținută în sarcina sa, nu sunt susținute cu niciun alt mijloc de probă pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de verdicitate și legalitate a procesului verbal”. Astfel, în mod eronat se menționează că sub aspectul legalității procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG 2/2001, referitoare la mențiunile numelui sau a altor date, cât timp prin aceeași sentință civilă se menționează că această ordonanță nu conține „dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției” evitându-se însă a face referire la rolul instanței de judecată de a interpreta legea. Prin urmare instanța de fond a dat prioritate prezumției de verdicitate a actului constatator a contravenției în defavoarea prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate, reprezentând o motivare nelegală.

În drept art. 304/1 NCPC.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/17.06.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 de lei și a fost luată măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 17.06.2012, a condus autovehiculul și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea drumului public.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A_____ împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).

Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.

De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.

A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.

B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.

În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

Având în vedere că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 C. pr. Civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurentul-petent D_____ A____ împotriva sentinței civile nr. 7614/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015

Președinte Judecător Judecător

M_____ E_____ L_______ G______ A________ E______ M_____ O_____

Grefier

M____ A______ M________

Concept red. gref. M.A. M.

Red. Jud.M.E./2 exemplare

Jud.fond : – B____ M______ - Jud. Cornetu