Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- recurs – plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 143

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 IANUARIE 2012

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE : T______ K______

JUDECĂTORI : B____ C_________

Z______ C_____ M______

GREFIER : J____ I____

Pe rol, judecarea recursului – plângere contravențională formulat de petentul M____________ C______, domiciliat în mun. S______, _____________________, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 2591 din 2.05.2011, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind P_______ S______, cu sediul în _______________. 5 A, jud. S______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat F_____ V_____ A__, pentru petentul recurent, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul petentului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată, invocând dispozițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civilă, fără cheltuieli de judecată.

Arată că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei L____ A__________ care se află în relații de dușmănie cu petentul. Mai mult, au fost înlăturate în mod greșit declarațiile martorilor R____ și P______ pe motiv că sunt rude cu recurentul.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

I N S T A N Ț A

Asupra recursului de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S______ la data de 18.08.2010 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M____________ C______ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. 11 din 03.08.2010 încheiat de intimata P_______ Municipiului S______ prin Primar, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

În motivarea plângerii sale a susținut că respectivele construcții pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție au fost ridicate în anul 2007 astfel că potrivit art. 31 din Legea 50/1991 era prescris dreptul a constata contravenția și de aplica sancțiunea contravențională.

Pe fondul cauzei, petentul a precizat că nu a construit un corp de clădire cu dimensiunile de 6,35X2,50 m lipit de fațada posterioară a clădirii ci doar două ziduri cu rol de balustrade de protecție a copiilor în cadrul curții, necesare deoarece există diferență mare de nivel între curte și grădină.

De asemenea a susținut că mai există o magazie în capătul grădinii care are dimensiunea de 3,7X2,8 m , din material ușor.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale a petentei și menținerea procesului verbal contestat și a sancțiunii aplicate.

A precizat că agentul constatator a fost sesizat cu privire la executarea de lucrări fără autorizație astfel că s-a deplasat în ____________________, unde a constatat că petentul a început execuția unui corp de clădire cu dimensiunile în plan de 6,35 mX2,50M , lipit de fațada posterioară a locuinței nr. 82 din _______________________ construirea unei anexe pe parter cu dimensiunile în plan de 6,00mX4m, sistemul constructiv fiind fundație din beton, pereți de zidărie BCA.

Cu privire la faptul că petentul ar fi ridicat construcțiile în anul 2007 , a susținut că starea contravențională se menține pe toată durata existenței construcțiilor fără autorizație legală, situație în care ea poate fi constată și sancționată oricând.

Prin sentința civilă nr. 2591 din 23.05.2011, Judecătoria S______ a respins excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocată de petent, ca neîntemeiată, cât și plângerea contravențională, ca nefondată, reținând următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție nr. 11 întocmit la 03.08.2010 întocmit de către un agent constatator din cadrul Primăriei Comunei S______ (f. 5), s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de 26 alin. 1lit.a din Legea nr. 50/1991, respectiv fapta de a fi început execuția unui corp de clădire cu dimensiunile în plan de 6,35 m X 2,50m , lipit de fațada posterioară a locuinței nr. 82 din _______________________ construirea fără autorizație de construire a unei anexe pe parter cu dimensiunile în plan de 6,00m X 4m, sistemul constructiv fiind fundație din beton, pereți de zidărie BCA..

Pentru contravenția constatată mai sus petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei, dispunându-se totodată sistarea construcțiilor începute și ___________________________ la 01.11.2010.

Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului ,motiv pentru care acesta a fost semnat de un martor asistent.

Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i-a fost dată o corectă încadrare juridică.

Examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului de a constata respectiva contravenție instanța a constatat că, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. VII din 20.11.2000 a ÎCCJ în materia construcțiilor finalizate prin data săvârșirii faptei contravenționale se înțelege cea a terminării construcției , moment de la care trebuie calculat și curgerea termenului prevăzut de legea 50/2001.

Într-adevăr, potrivit disp. art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „în cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”.

Prin urmare, prevederile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 sunt incidente în cauza de față întrucât acestea au în vedere tocmai ipoteza în care acțiunea sau inacțiunea contrară legii durează încă în timp, contravenția neatingând momentul epuizării.

Or, potrivit declarație martorei L____ A__________, s-a reținut că petentul a început ridicarea construcției în primăvara anului 2010 , lucrarea nefiind finalizată.

Având în vedere și faptul că în procesul verbal de contravenție există mențiunea în urma constatării personale a agentului constatator că s-a început executarea unui corp de clădire, instanța a constatat că acțiunea sau inacțiunea contrară legii durează încă în timp, contravenția neatingând momentul epuizării.

Nu s-au putut reține declarațiile martorilor R____ D______ și P______ Cateluța M______, apreciindu-le părtinitoare și neconforme adevărului, cei doi martorii fiind apropiați ai petentului, respectiv cumătru și fină de cununie.

Mai mult declarațiile acestora precum că respectivele construcții ar fi fost finalizate din anul 2007 sunt contrazise de constatarea personală a agentului constatator care se coroborează cu declarația martorei L____ A__________, în sensul că s-a început lucrarea la construcții în primăvara anului 2010, nefiind finalizate.

Totodată, instanța de fond a dat eficiență principiului disponibilității părților și a luat act de opunerea petentului ca nefiind utilă soluționării cauzei administrarea probei cu expertiza în construcții , pusă în discuție de instanță.

Din probele administrate în cauză s-a constatat că lucrarea începută de petent în primăvara anului 2010 nu a fost finalizată, acest fiind și motivul pentru care a obținut la 11.11.2010 autorizație de construcție așa cum impunea procesul verbal de contravenție ca și măsură de intrare în legalitate, în timp ce procesul verbal de contravenție a constatat faptele contravenționale la data de 03.08.2010, astfel că s-a reținut ca nefiind întemeiată excepția prescripției dreptului de a constata contravenția și a aplica sancțiunea amenzii invocată de petent, urmând a respinge această excepție.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Totodată, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de 26 alin. 1mlit.a din Legea nr. 50/1991, respectiv fapta de a fi început execuția unui corp de clădire cu dimensiunile în plan de 6,35 m X 2,50m, lipit de fațada posterioară a locuinței nr. 82 din _______________________ construirea fără autorizație de construire a unei anexe pe parter cu dimensiunile în plan de 6,00m X 4m, sistemul constructiv fiind fundație din beton, pereți de zidărie BCA..

Fapta contravențională a fost constatată personal de agentul constatator al intimatului, astfel că acesta se bucură de prezumția de temeinicie. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.

Mai mult, constatările personale ale agentului constatator sunt susținute și de faptul că petentul la data de 11.11.2010 a adus la îndeplinire măsurile impuse de procesul verbal de contravenție 11/03.08.2010, respectiv a obținut autorizația de construire dar obținerea acesteia in timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare imprejurare putand fi avută in vedere eventual numai la individualizarea sancțiunii contraventionale.

Cu privire la martorii audiați în cauză, s-a apreciat că aceștia nu avea cunoștință dacă petentul deținea sau nu autorizație de construcție pentru lucrările de construcție pentru care a fost sancționat, astfel că nu s-au avut în vedere la aprecierea materialului probator.

Așa fiind, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute prin procesul verbal de contravenție, respectiv prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit faptul că construcția ar fi fost realizată cu autorizație de construcție eliberată de autoritatea competentă.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului.

S-a mai reținut că pentru fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, s-a aplicat de către intimat o sancțiune petentului în cuantum minim de 1.000 lei , ce se încadrează între limitele legale de la 1000 la 100.000 lei.

Astfel, instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), prin aplicarea petentului a unei sancțiuni în cuantumul legal minim prevăzut de lege.

De asemenea, a constatat că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus totodată sistarea construcțiilor începute și ___________________________ la 01.11.2010, măsuri aduse la îndeplinire de petent potrivit autorizației de construire nr. 626 din 11.11.2010.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de a constata contravenția, bazându-se pe declarația martorei L____ A__________, martoră aflată în relații de dușmănie cu petentul, cu atât mai mult cu cât declarațiile celorlalți doi martori au fost îndepărtate pe motiv că aceștia ar fi rude cu petentul.

A mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că lucrarea pentru care a fost sancționat petentul nu a fost finalizată, din declarațiile celor doi martori reieșind că aceasta a fost terminată încă din anul 2007.

Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si a prev. art. 304 ind. 1 C.Pr.Civ., Tribunalul retine ca recursul este neintemeiat, dar va substitui partial motivarea instantei de fond.

In mod corect prima instanta a consemnat ca procesul verbal de contraventie se bucura de prezumtia de legalitate si de temeinicie, fapta retinuta ca si contraventie fiind constatata personal de catre agentul constatator, si ca cele retinute sunt confirmate in plus prin faptul ca la data de 11.11.2010 petentul a obtinut autorizatie de construire pentru terasa acoperita si magazie.

Referitor la martorii audiati, Tribunalul apreciaza ca depozitia lui L____ A__________ nu poate fi apreciata ca fiind sincera in conditiile in care intre ea si petent exista o relatie de dusmanie dovedita.

Ceilalti doi martori, desi rude cu petentul, sunt si vecini cu acesta si se poate presupune ca ei cunosc bine situatia de la fata locului.

Acesti martori insa au dat declaratii doar cu privire la terasa ridicata de petent fara a face nicio mentiune referitor la corpul de cladire lipit de fatada posterioara a locuintei.

Daca situatia de fapt ar fi fost asa cum au relatat-o cei doi martori, petentul nu ar mai fi avut nevoie de autorizatia de construire pe care a obtinut-o in luna noiembrie 2010.

In consecinta, in mod corect instanta de fond a respins exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale, iar pe fond a respins plangerea contraventionala.

Cum solutia primei instante este legala si temeinica, in temeiul art. 312 alin. 1 C.Pr.Civ., Tribunalul ca respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul – plângere contravențională formulat de petentul M____________ C______, domiciliat în mun. S______, _____________________, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 2591 din 2.05.2011, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind P_______ S______, cu sediul în _______________. 5 A, jud. S______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. Z.C.

Jud. C_____ A___

Tehnored. J.I.

2 ex./14.10.2012