Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 185/R/CA

Ședința publică de la 15 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ H______

Judecător N____ P____ T_________

Judecător S_____ H_____

Grefier S_____ T____

///////////////////////////

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul B____ I___, cu domiciliul procedural ales în Satu M___, ________________________.5, _______________ M___ împotriva sentinței civile nr.7657/19.09.2012 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, cu sediul în Satu M___, ________________. 5/A, jud.Satu M___, având ca obiect plângere la contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurent, avocat P__ H______, lipsă fiind intimata.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar procedura de citare este completă, după care.

Președintele completului de judecată verificând personal constată că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar procedura de citare este completă.

Reprezentanta recurentului având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în fond.

Instanța ia act de declarația reprezentantului recurentului în sensul că nu are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul recurentului având cuvântul în fond solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 7657/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în sensul admiterii plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, procesul-verbal de constatare a contravenției nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, sancțiunea nerespectării acestora atrăgând consecința nulității absolute a actului, în condițiile nerespectării unor dispoziții de natură imperativă a legii sau anularea actului pentru nelegalitate în situația nerespectării celorlalte dispoziții. Acesta nu conține arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, nu indică în mod clar locul unde a fost încheiat și locul săvârșirii contravenției, aceste date trebuie trecute în mod obligatoriu, apreciind că acestea sunt motive de anulare a procesului verbal.

Totodată, solicită instanței a avea în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării hotărârii asupra sancțiunilor contravenționale complementare cu recurentul, în termen de 5 zile de la data constatării faptei.

Instanța, considerând cauza lămurită în temeiul disp.art.150 C.proc.civ. declară închise dezbaterile în vederea deliberării.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7657/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul B____ I___, cu domiciliul procedural ales în Satu M___, _________________________.5, _______________ M___ în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUD.SATU M___, cu sediul în Satu M___, __________________.5/A, jud. Satu M___, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 18.02.2011 încheiat de intimata IPJ Satu M___ (fila 5), petentul contravenient B____ I___ a fost sancționat contravențional cu 4 puncte - amenda plus sancțiunea amenda în suma de 268 RON precum si cu sancțiunea complementara a suspendării permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile (cf. art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002), pentru următoarea faptă: în data de 18.02.2011, ora 13:15, a condus autoturismul marca KIA cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX si a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului aflat în fața sa – autovehiculul marca TV cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX – într-o zonă care interzicea depășirea. Fapta de mai sus constituie contravenție în sensul disp.art.120, al.1, lit.h din H.G. 1391/2006 si este sancționată de art.100 al.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002.

Prin plângerea formulată, petentul nu recunoaște fapta contravențională, susținând că a fost forțat sa depășească mașina din fața sa întrucât aceasta din urma a virat brusc la dreapta fiind astfel nevoit să încalce marcajul format dintr-o linie continua simpla.

Verificând, potrivit art.34, al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sarcina de a răsturna acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară care însă nu a fost dovedită de către petent de îndată ce proba cu martorul N_____ G_______ deși încuviințată de către instanța nu a putut fi administrata de îndată ce nici după emiterea mandatului de aducere martorul nu a fost adus, motiv pentru care instanța a trecut la judecarea fondului cauzei reținând ca existenta unui autovehicul aflat în fata sa ce a virat brusc la dreapta (fapt susținut de către petent si nedovedit) nu putea fi asimilata cu un caz de forța majora care să impună petentului încălcarea regulilor de circulație.

Petentul nu a înțeles să propună alte probe si, pe cale de consecință, nu a fost răsturnată starea de fapt reținută de către agentul constatator conform căreia depășirea s-a efectuat pe marcaj continuu cu atât mai mult cu cât însuși petentul recunoaște prin plângerea făcută că a încălcat linia continua prin depășirea efectuată.

Instanța a constatat că procesul-verbal nu cuprinde motive care să atragă nulitatea absolută a acestuia.

În ceea ce privește apărările petentului B____ I___ conform cărora prin prisma temeiului de drept invocat în actul sancționator respectiv art. 120, al. 1, pct. 4 din H.G. nr. 1571/2006 s-a reținut o altă stare de fapt decât cea reala motiv pentru care sancțiunea aplicată apare ca fiind greșit aplicată, instanța le-a respins de îndată ce agentul constatator a reținut corect temeiul de drept pentru fapta reținuta în sarcina petentului contravenient respectiv art. 120, al. 1, lit. h din H.G. 1391/2006 si este sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța a apreciat că petentului îi incumbă obligația legală de a proba prin orice mijloace de proba afirmațiile deduse judecății, având în vedere temeinicia aplicării sancțiunilor contravenționale de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor conferite de lege. Ca atare, în lipsa unor probe temeinice, nu se poate vorbi de răsturnarea prezumției de legalitate si temeinicie a procesului-verbal.

În lumina considerentelor de mai sus, instanța, văzând si dispozițiile art. 31 din Ordonanța nr. 2/2001, a respins plângerea la contravenție formulată de petent, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurentul B____ I___, solicitând admiterea acestuia și să se dispună în temeiul art. 304 pct. 9 Cod.proc.civ. rap. la art.312 Cod.proc.civ., modificarea hotărârii atacate în sensul de a se admite plângerea contravenționala formulate, si anume:

a) în principal să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/18.02.2011 cu consecința exonerării recurentului de la plata amenzii aplicate si a înlăturării măsurii complementare a reținerii permisului de conducere;

b) în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea "avertisment" si înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.

În motivare recurentul arată că în mod greșit instanța de fond reține că în prezenta speță procesul verbal în sine reprezintă o proba în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție, revenindu-i sarcina să facă dovada faptului negativ respectiv o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție. Desigur că în virtutea rolului activ al judecătorului, acesta are puterea de a ordona măsurile necesare judecării cererii, cum ar fi prezentarea unor probe si are obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice si legale, putând ordona administrarea de probe pe care le consideră necesare dar, în prezenta speță, apreciază că sarcina probei revenea intimatei care avea obligația să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Cu privire la fapta constatată, arată că la data de 18.02.2011 ora 13.20 agentul constatator din cadrul IPJ Satu M___ a constatat ca, pe DN 19, ______________________ angajat în depășire neregulamentară în zona de acțiune a semnalizatorului depășirea interzisă, fără să indice în ce mod a apreciat că se afla în această zona de acțiune respectiv la ce distanță se afla de la semnul de circulație autovehiculul condus de acesta în momentul în care agentul a constatat săvârșirea contravenției.

Apreciază ca fiind criticabil modul de întocmire a procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor și mult prea gravă sancțiunea complementară luată, pentru următoarele motive:

a. Procesul verbal de contravenție trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, sancțiunea nerespectării acestora atrăgând consecința nulității absolute a actului, în condițiile nerespectării unor dispoziții de natură imperativă a legii sau anularea actului pentru nelegalitate în situația nerespectării celorlalte dispoziții. Art.180 alin.1 din Hotărârea nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.IA, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și _____________ de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, ________ numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.

b. Procesul verbal de constatare a contravenției nu conține arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, nu indica în mod clar locul unde a fost încheiat procesul-verbal (este indicate localitatea Satu M___) si locul săvârșirii contravenției, indicându-se doar "DN 19 ___________________________ trebuie trecute în mod obligatoriu (art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001), sens în care apreciază recurentul faptul că acestea sunt motive de anulare a procesului verbal, motive care puteau fi reținute de instanța de fond.

c. Hotărârea asupra sancțiunilor contravenționale complementare se comunică în scris contravenientului în termen de cel mult 5 zile de la data constatării faptei. Acest termen este de decădere, depășirea lui atrăgând imposibilitatea luării sancțiunii complementare în cauza, soluție care se impune deoarece comunicarea hotărârii asupra sancțiunii are ca finalitate clarificarea situației si constituie, totodată momentul de la care poate fi atacata hotărârea.

În mod surprinzător si neîntemeiat, arată recurentul, instanța de fond a apreciat că procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția sa de nevinovăție.

Consideră că sarcina probei în această speță prezintă particularități semnificative fiind în cazul unei contravenții pentru care se aplica sancțiuni complementare de o anumit gravitate. Într-o speță similară instanțele de judecată au anulat procesele verbale de contravenție care nu sunt susținute de alte probe în fața instanței (planșe foto, martori identificați în cuprinsul procesului verbal) în situația în care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice (Decizia nr.188/2008 a Tribunalului N____ în Contravenția, practica judiciara xxxxx Al. C____, N_______ M_______ , Edustura M______ 2010, p. 200).

Precizează că prin Sentința civilă nr.2561/2010 a Judecătoriei Z____ nepublicată instanța a constatat că nu s-a făcut de către intimat proba prin înregistrare video pe suport fotografic cu privire la săvârșirea faptei de către petent. Prin niciun alt mijloc de probă nu s-a făcut dovada săvârșirii unei fapte contravenționale de către petent. În conformitate cu unul din principiile fundamentale ale dreptului „ceea ce nu se probează nu există". De altfel, este de principiu în materie contravențională (care se apropie de domeniul dreptului penal) că orice îndoială profită contravenientului. O astfel de apreciere a instanței este în concordanță si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la un proces echitabil (Hotărârea CEDO din 2007 în caua A_____ împotriva României).

De asemenea, arată că într-o hotărâre recentă (Sentința civilă nr. 290/2011 a Judecătoriei Z____) se arată în mod just si pertinent că organul constatator nu a înregistrat momentul săvârșirii contravenției, deși tehnic, avea posibilitatea să o facă. Or, în aceste condiții există dubii serioase cu privire la starea de fapt corectă, astfel încât instanța este obligată a da curs prezumției de nevinovăție.

Este de remarcat si atitudinea entității din care face parte agentul constatator care nu a insistat în audierea martorului asistent si nu a făcut minime demersuri pentru a-l audia ca martor.

În aceste împrejurări, arată recurentul, deși presupusa contravenție așa cum este menționată de legiuitor are un anumit grad de gravitate, instanța de control judiciar nu are posibilitatea, în lipsa unor probe clare si care puteau fi produse în mod real de către agentul constatator, să dea curs prezumției de legalitate a actului constatator cum greșit a apreciat instanța de fond.

Arată că într-o altă hotărâre judecătorească (Decizia nr.1511/R/2008 a Tribunalului Cluj) s-a statuat în mod corect că se impune anularea procesului verbal în situația în care deși fapta a fost înregistrată cu un aparat radar, această probă nu a putut fi administrată în fața instanței, caseta fiind ștearsă de agentul constatator.

Utilizarea mijloacelor tehnice nu ar presupune eforturi deosebite din partea agenților constatatori si ar simplifica probațiunea așa cum se arată, pe bună dreptate într-o altă decizie a practicii judiciare instanța care a luat în considerare apărările intimatului-petent a stabilit, referitor la sarcina probei în procesul contravențional, ca nimic nu împiedica agentul constatator care efectua o misiune de supraveghere să înregistreze cu aparatura din dotare momentul consumării presupusei contravenții, proba care ar ajuta instanța la aflarea adevărului în cauză. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceste înregistrări se utilizează pe o scară din ce în ce mai largă de către agenții constatatori din România, iar, în alte sisteme de drept din Uniunea Europeana reprezintă unica proba a săvârșirii unei contravenții de acest gen (Sentința 226/2011 a Judecătoriei Z____).

Pentru a nu exista niciun dubiu asupra stării de fapt, consideră recurentul că agentul constatator avea obligația să utilizeze în condițiile în care tehnica a evoluat extrem de mult în ultima perioada, filmarea sau fotografierea contravențiilor instantanee, astfel încât să se poată face dovada săvârșirii acestora.

Prin Decizia nr.119/R/2009 a Tribunalului Cluj s-a statuat că dovada săvârșirii contravenției constând în depășirea cu nerespectarea marcajului liniei continue este făcută de fotografia realizată de agentul constatator si depusă la dosarul cauzei (în același sens Decizia nr. 443/R/2009 a Tribunalului Cluj) . Desigur că Tribunalul Cluj a apreciat în mod corect mijlocul de proba cu care se face dovada săvârșirii contravenției mai sus amintită, procesul verbal de contravenție nefiind suficient pentru a dovedi această contravenție cum greșit a apreciat instanța de fond care a soluționat prezenta pricină.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în speță ar trebui să opereze "prezumția de nevinovăție" reglementată de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție. Chestiunea analizată de Curte în cazul A_____ contra României si în general în plângerile contravenționale, este ca petentului i se cere să răstoarne prezumția de legalitate si de temeinicie a procesului, presupunând că procesul verbal nu cuprinde omisiuni care sa conducă la nulitatea lui, petentului, pentru a-i fi admisă plângerea, i se cere să dovedească contrariul situației de fapt reținute în procesul verbal.

Precizează că așa cum reține Curtea practica cvasi-unanima a instanțelor naționale în astfel de cauze, se bazează pe regula cuprinsă în art.1169 Cod civil, conform căreia cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească. Această modalitate încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care, în mod normal, ar trebui să aparțină celui ce acuză, în speță, organul constatator al contravenției.

În cauza Lutz c. Germaniei ,Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând argumentele din cauza Ozturk c. Germaniei privind faptul că generalitatea normei și caracterul punitiv și represiv al sancțiunii sunt suficiente pentru a considera fapta ca „acuzație în materie penală" a analizat inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție în procedurile supuse analizei, statuând astfel expres faptul că această prezumție este aplicabilă în acest tip de cauze privind încălcarea regimului circulației rutiere.

În cauza A_____ împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși instanța competentă să statueze asupra unei plângeri împotriva unui proces verbal contravențional este obligată să verifice depunerea plângerii în termen legal și să-l asculte pe autorul acesteia, autoritatea care a aplicat sancțiunea și martorii indicați în procesul verbal și în plângere, legislația contravențională nu conține expres garanții de procedură aplicabile în materie penală, precum respectarea prezumției de nevinovăție. (...)Curtea este de părere că, dacă depenalizarea contravenției nu pune probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale - între care prezumția de nevinovăție - care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților pune o problemă față de art.6 din Convenție.

De asemenea, Curtea a apreciat că retragerea permisului de conducere ține de dreptul de a conduce un vehicul care este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale de aceea, iar măsura retragerii de puncte care să ducă la reținerea permisului de conducere are un caracter preventiv, dar și un caracter punitiv și disuasiv (Malige c. France, 23.09.1998).

Precizează că instanța constată că, potrivit art.20 alin 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penala, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penala" include si domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca si celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituita prin art. 6.2 din Convenție (A_____ contra României, 4.10.2007). De asemenea prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Neata contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească si să își prezinte apărarea în consecință precum si de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. În concordanță cu jurisprudența Curții de C_________ European sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Codului rutier au adresabilitate generala, au caracter represiv si punitive întrucât așa cum a arătat dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnătate pentru viata oricărei persoane.

Recurentul solicită modificarea sentinței civile nr. 7398/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având în vedere art.5 alin.(5) si art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, care stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În procesul verbal nu s-a făcut referire la gradul de pericol social al faptei sau la celelalte condiții prevăzute de art.21 în funcție de care se individualizează cuantumul amenzii. Consideră că aplicarea în acest caz a amenzii contravenționale în cuantum de 268 lei este mult prea aspra raportat pericolul social al contravenției săvârșite.

Criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate sunt prevăzute de legiuitor iar în prezenta speța este evident că nu au fost avute în vedere de agentul constatator. Pentru a asigura stabilirea unei sancțiuni contravenționale corecte (neabuzive, dar nici prea permisive) O.G. 2/2001 prevede că se vor avea în vedere următoarele criterii: împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Precizează că prin plângerea contravențională a afirmat că fapta este de o gravitate redusă întrucât nu a existat intenția de a încălca, în mod voit, dispozițiile legale, iar sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale si în consecință nu este nevoie în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. În acest fel, a solicitat să se constate că aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului ar fi mai mult decât suficientă, sens în care, având în vedere pericolul social redus al faptelor săvârșite, raportat la prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 ("Instanța...hotărăște asupra sancțiunii...``) coroborate cu cele ale art. 21 pct. 3, art. 5 alin. 2 lit. a) si art. 7 din OG nr. 2/2001 se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea "avertisment".

Învederează că art.7 alin.(3) din OG nr.2/2001 prevede că: "Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune ".

Arată că instanța care a soluționat fondul cauzei nu a analizat dacă prin contravenția săvârșită se aduce atingere siguranței circulației pe drumurile publice un criteriu esențial în stabilirea gradului de pericol social al contravenției sau dacă prin manevră efectuată de recurentul-petent s-a încercat evitarea unui pericol iminent respectiv o coleziune cu autoturismul din față care a frânat brusc, de asemenea nu analizat celelalte criterii prevăzute de O.G.2/2001 pentru stabilirea unei sancțiuni contravenționale corecte rezumându-se la a arată că procesul verbal în sine este suficient pentru a dovedi vinovăția si săvârșirea contravenției.

Precizează că din cele susmenționate rezultă clar că pericolul social este foarte redus, apreciindu-l ca inexistent, în raport cu acesta sancțiunea aplicată de 268 Ron fiind mult prea gravă, chiar abuzivă.

De aceea, solicită să se rețină, în funcție de situația de fapt expusă, de împrejurările săvârșirii faptei, de gradul redus de vinovăție al persoanei sancționate contravențional si, analizând pricina dedusă judecății sub toate aspectele, că gradul de pericol social al faptei săvârșite este minim, astfel încât nu este justificată măsura amenzii contravenționale, fiind suficient avertismentul.

Consideră că aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului ar fi fost mai mult decât suficientă, sens în care solicită ca, în raport de prevederile art. 21 punctul 3 coroborate cu cele ale art. 34 punctul 1 si art. 5 alin. 2 lit. a) si art. 7 din OG nr. 2/2001, să dispună reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 268 Ron, cu sancțiunea "avertisment".

În drept, invocă prevederile art.299 si urm. Cod de procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, art.312 Cod de procedură civilă, art.16, art.17, art.21 din OG 2/2001, toate textele legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs.

Analiza recursului formulat prin prisma motivelor invocate de recurentul petent și a disp.art.304 ind.1 Cod de procedură civilă instanța de recurs a apreciat recursul declarat de petent ca fiind nefondat pentru următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii,despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării” iar potrivit art. 5 alin. 5 din același act normativ,,Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art. 21 se prevede că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Contrar susținerilor recurentului, dispozițiile legale de mai sus prin care sunt reglementate căile de atac împotriva actelor de stabilire și sancționare a contravențiilor au fost apreciate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg ca fiind de natură să ofere garanții suficiente pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului, printre care dreptul de acces la o instanță independentă și respectarea prezumției de nevinovăție.

În condițiile în care, cu ocazia soluționării unei plângeri la contravenție, instanțele au posibilitatea de a administra și corobora orice probe pentru stabilirea stării de fapt reale și a vinovăției făptuitorului, se apreciază că prezumția de nevinovăție recunoscută în favoarea contravenienților poate fi răsturnată de către agenții constatatori prin orice mijloc de probă, inclusiv prin constatările faptei cu propriile simțuri .

Prin urmare, în lipsa administrării unor probe contrare stării de fapt reținute prin procesul verbal contestat, în situația în care contravenientul neagă săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, se constată că proba existenței faptei se poate face doar prin constatările personale ale agentului constatator deoarece acesta îndeplinește în mod public atribuțiile stabilite de lege în sarcina sa și există prezumția că acesta își exercită atribuțiile funcției publice cu bună credință.

Cu alte cuvinte, în această situație există o aplicare directă a principiului prezumției de legalitate a unui act de autoritate întocmit de un funcționar public în limitele competenței sale, în sensul că cele consemnate în actul de autoritate, respectiv în procesul verbal de contravenție corespund adevărului astfel cum a fost perceput de agentul constatator.

Astfel fiind, în mod corect prima instanță a analizat procesul verbal de contravenție contestat sub aspectul motivelor de nulitate a procesului verbal de contravenție ce ar putea fi invocate din oficiu, în lipsa unor astfel de motive invocate de petent și a constatat că actul de constatare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de formă și de fond prevăzute sub sancțiunea nulității de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

De asemenea, în ce privește starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție contestat în mod corect a fost apreciată de către prima instanță ca fiind corespunzătoare realității, susținerile petentului formulate prin plângere și prin cererea de recurs nefiind de natură să dovedească contrariul celor reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

Față de cele de mai sus, constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii la contravenție formulată, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat sau a sentinței recurate, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 304¹, art. 312, art.274 Cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul declarat de petent ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală sentința recurată, conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul B____ I___, cu domiciliul procedural ales în Satu M___, ________________________.5 al.1 în contradictoriu cu intimata IPJ Satu M___, împotriva Sentinței Civile numărul 7657/19 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar număr XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecata.

IREVOCABILA.

Pronunțată în ședința publica azi, 15 martie 2013.

Pt.Președinte, M______ H______ fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței	Judecător, N____ P____ T_________	Judecător, S_____ H_____
	Grefier, S_____ T____

Red.S.H./11.04.2013.

Tehnored_VD /11.04.2013.

2 ex.

Jud.fond: C_______ M_____