Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. xxxxx/2015
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A________ C_______
Grefier A________ H____
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent Z______ A_____ M_____ și pe intimat D_______ G_______ A POLIȚIEI MUNICIPIULUI - BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.06.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, 26.06.2015, 03.07.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10.09.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul Z______ A_____-M_____ a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Brigada Rutiera, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 11.08.2013 și, pe cale de consecință, anularea sancțiunilor contravenționale aplicate prin actul contestat. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, în esență, procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât agentul constatator nu a prezentat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
A susținut că nu au fost stabilite în mod clar toate împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravențională, respectiv, dacă, în urma opririi în trafic, în urma testării cu aparatul Drager, după stabilirea valorii inițiale, agentul a adus la cunoștința contravenientului că poată contesta pe loc valoarea prin stabilirea alcoolemiei din sânge, la instituția abilitată. Mai mult, la rubrica „alte mențiuni”, agentul constatator a consemnat că „nu am nimic de menționat”, deși reclamantul a refuzat să semneze procesul-verbal, menționându-se abuziv că „nu dorește să fie condus la IML pentru recoltarea de probe biologice”, deși acest aspect nu i-a fost adus la cunoștința contestatorului.
A învederat că deși procesul-verbal nu a fost semnat de contestator, s-a menționat un martor asistent de care contestatorul nu are cunoștință.
A arătat că în procesul verbal a fost trecut un martor fictiv. În aceste condiții, reclamantul consideră că au fost încălcate și prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001.
A arătat că nu se specifică locul în care s-a făcut testarea cu aparatul Drager, având în vedere că acesta poate da un rezultat eronat în prezența aparatelor de emisie-recepție, a antenelor radar, a telefoanelor mobile. Reclamantul a precizat că a fost testat chiar lângă autoturismul poliției rutiere, în prezența acestor aparate, fiind foarte aproape de toate aceste mijloace tehnice de influențare a alcooltestului.
A menționat că agentul de poliție nu l-a întrebat pe reclamant dacă a consumat vreun aliment care poate influența etilotestul, cum ar fi bomboanele cu coniac sau rom, cornulețele cu șampanie.
A arătat că „in dubio pro reo” este o componentă a prezumției de nevinovăție, dubiul profitând contravenientului.
Aprecierea că a refuzat recoltarea probelor biologice, ca o recunoaștere faptei o considera inadmisibilă, fiind o minciună stipulată de agentul constatator în procesul verbal, întrucât reclamantului nu i s-a luat o a doua probă, deși a solicitat-o, iar pe de altă parte, pentru că, valoarea foarte mică afișată de aparatul etilotest, necesita o deplasare la probe bilogice, soluția fiind o evaluare în condițiile legale și care putea stabili valoarea reală, întrucât reclamantul nu consumase bauturi alcoolice în acea zi. Faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință această posibilitate, menționând în procesul-verbal în contradicție cu situația de fapt că nu doreste să fie condus la recoltare de probe biologice, nu numai că nu corespunde adevărului, dar mai mult, l-a privat de o probă legală și concludentă în dovedirea nevinovăției sale, considerând-o o încălcare a dreptului acestuia la apărare și o încălcare a drepturilor omului.
Aspectele consemnate în procesul verbal urmează a fi probate în ceea ce priveste existența faptei, a gravității acesteia, a modalității săvârșirii acesteia, în vederea individualizării judiciare, dar ceea ce nu s-a consemnat în procesul - verbal nu poate fi completat mai târziu sau rectificat ori adăugit, întrucât în această modalitate s-ar încălca în mod flagrant normele care reglementează regimul juridic al contravențiilor dar și drepturile omului, în general, prin „fabricarea” ulterioară de „probe” în susținerea unor aspecte neconsemnate în procesul verbal.
Mai mult decât atât, anterior testării reclamantul a solicitat dovezile privind verificarea metrologica a aparatului, ordinul de serviciu în temeiul căruia agentul constatatei îndeplinea misiunea de a verifica alcolemia în trafic, dar a fost refuzat, agentul constatator făcându-se că nu-l aude. Este evident că necomunicarea acestor date constituie un motiv clar de nulitate.
Prin neconsemnarea temeiului de drept în baza căruia i-a fost reținut permisul de conducere, aceasta măsură este nulă de drept.
In acest context solicit, prin prezenta cerere, să fie comunicate următoarele: ordinul de serviciu în temeiul căruia agentul constatator îndeplinea misiunea de a verifica alcolemia participanților la trafic, și abilitatea în care aceștia respectă regulile de circulație, dovada verificării metrorologice a aparatului tip „Drager” și dacă acestea sunt omologate, condițiile în care s-a prelevat proba etilotest (în ce loc, condiții,etc.), precum și nivelul alcoolemiei.
A mai arătat că nu a mai fost niciodată sancționat contravențional pentru vreo încălcare a legislației rutiere în această materie.
A învederat că în data de 11.08.2013, ora 04.00 se deplasa cu autoturismul marca Opel Astra, dinspre _____________________________.70, unde locuiesc, la P-ța D________, iar la un moment dat polițistul rutier, i-a ieșit în față, oprindu-l. S-a prezentat, dar nu i-a prezentat niciun document. Nu i-a solicitat să coboare din autovehicul pentru a sufla în aparatul etilotest. In acest sens l-a pus sa sufle în aparatul etilotest, supunându-l testării. Valoarea a fost 0,21 la mie. Reclamantul a solicitat să fie testat iarăși, dar a fost refuzat, nespunându-i-se motivul refuzului și nici faptul că dacă nu este de acord cu înregistrarea, poate solicita recoltarea de pobe biologice ale sângelui. Reclamantul i-a explicat agentului constatator că valoarea este foarte mică și considera că este o eroare de testare, solicitând a fi testat iarăși cu aparatul etilotest, acesta refuzând, mai mult a menționat că semnând procesul-verbal îi dă drumul cu mașina acasă.
După momentul testării agentul de poliție i-a comunicat faptul că aparatul a identificat o alcoolemie foarte mică pe care inițial nu a putut să i-o explice, în condițiile în care, așa cum a arătat, nu consumase nicio băutură alcoolică, iar alte produse cu conținut în alcool nu-si aminteste să fi consumat.
A arătat ca în dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, reclamantul a arătat ca nu este obligat să dovedeasca nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
A arătat că procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovatiei, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de savarșirea contravenției.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri și audierea martorilor Timboc C_____, Z______ Ș_____ și a martorului asitent G_______ C____, anexând la cerere un set de înscrisuri (f.8-11).
În data de 13.01.2014, parata a formulat întampinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.
În apărare, parata a arătat că, în esență, procesul verbal a fost întocmit în mod legal si întemeiat.
În probațiune, parata a înaintat documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f.22).
În data de 11.02.2014, reclamantul a depus raspuns la intampinare.
În data de 29 mai 2014, reclamantul a depus note de probatorii.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri și proba cu martorii Timboc C_____ si G_______ C____.
În temeiul art.315 alin.1 C.pr.civilă, ținând seama de cuprinsul întâmpinarii, instanța nu a procedat la audierea martorului Z______ Ș_____ (fratele reclamantului).
În data de 19.02.2015, intimata a înaintat la dosar, în copie, buletinul de calibrare (f.65).
Având în vedere faptul că înscrierea în fals s-a realizat cu nesocotirea termenului procedural prevăzut de art.304 alin.1 C.pr.civilă, instanța nu a urmat procedura prevăzută de art.304 – 307 C.pr.civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 11.08.2013 s-a reținut că la data de 11.08.2013, ora 04.10, în București, Calea Dorobanților – Piața Dorobani, sector 1, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul etilotest ARRJ 0231 care la poziția 390 a indicat o valoare de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta fiind prevăzută și sancționată de art.102 alin.3 lit.a) din OUG nr.195/2002, republicată, fapt pentru care a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 720 lei, la minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236^1 și ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.”
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acestea au fost încheiate cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției de a achita jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 360 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cu privire la neindicarea tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta contravențională, instanța observă că prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune că, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului, la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. De aceea, se arată în decizia citată, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art.16 alin.7 din OG nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Prin prisma dispozițiilor acestei decizii, obligatorie pentru toate instanțele, se reține faptul că neregularitatea privind neindicarea tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta contravențională, nu poate constitui temei de anulabilitate a procesului-verbal decât în măsura în care s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, vătămare ce nu rezultă din actele și lucrările dosarului.
În plus, contravenientul nu a produs nicio probă care să ateste că a formulat obiecțiuni, iar agentul constatator a omis consemnarea acestora.
Având în vedere cuprinsul procesului verbal contestat, instanța reține că agentul constatator a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a solicita recoltarea de mostre biologice.
Pe de altă parte, vazand că reclamantul a fost depistat conducând un autovehicul pe drumul public având o concentrație de pana la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, instanța constată că polițistul rutier nu avea obligația de a-i aduce la cunoștința contravenientul dreptul de a solicita recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sange (art.88 alin.5 din OUG nr.195/2002).
Totuși, în speță, analizând actul contestat, reiese că agentul de poliție rutieră a înștiințat contravenientul asupra dreptului de a solicita recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
Astfel, eventualele erori în stabilirea concentrației de alcool pur în aerul expirat nu au putut fi înlăturate din cauza contravenientului, care nu s-a prevalat de dreptul recunoscut de dispozițiile art.88 alin.5 teza finală din OUG nr.195/2002.
Ținând cont de prevederile art.26 pct.10 din Legea nr.218/2002 coroborat cu art.2 și art.109 din O.U.G. nr.195/2002, instanța apreciază că polițistul rutier poate constata săvârșirea contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și în lipsa ordinului de serviciu.
Având în vedere că actul contestat a fost semnat atât de către agentul constatator, cât și de către martorul asistent G_______ C____, precum și împrejurarea că agentul constatator a consemnat obiecțiunile reclamantului, instanța apreciază că în cauza au fost respectate și dispozițiile art.16 alin.7 și art.19 din O.G. nr.2/2001.
Ținând seama de depoziția martorului G_______ C____, instanța constată că susținerea reclamantului referitoare la consemnarea unui martor fictiv nu corespunde adevărului.
Ținând cont de natura contravenției reținute în sarcina contravenientului, în baza art.102 alin.3 lit.a) și art.111 lit.c) din OUG nr.195/2002, instanța constată că atât măsura reținerii permisului de conducere, cât și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile au fost luate în mod justificat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, având în vedere fapta imputată contravenientului, instanța consideră că îi revine organului constatator sarcina de a demonstra, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv alcoolemia avută de contravenient în momentul depistării în trafic. În cauză, având în vedere buletinul de calibrare nr.C-dă 2772-020 din 24.01.2013 (f.65), rezultatul testării cu aparatul etilotest ARRJ 0231, la poziția 390 (f.22), coroborat cu omisiunea contravenientului de a solicita recoltarea de probe biologice, instanța apreciază că parata a făcut dovada faptului că la data de 11.08.2013, ora 04.10, contravenientul Z______ M_____ A______ a condus un vehicul pe drumurile publice având o alcoolemie de 0,21 mg/l, alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere relația de prietenie dintre martorul Tamboc C_____ si contravenient, faptul că aparatul etilotest a indicat o concentrație de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat, contradicția între susținerile contravenientului și cele declarate de martorul Tamboc C_____, în special referitoare la locul testării cu aparatul etilotest (lângă mașina poliției/în autoturismul condus de reclamant), precum și faptul că martorul nu a fost în măsură să-și amintească unde locuia contravenientul (acesta fiind locul declarat de plecare și de sosire), instanța apreciază că depoziția acestui martor este partinitoare și nu corespunde adevărului. D____ pentru care, instanța nu va ține seama de depoziția acestuia, cu excepția faptului că martorul nu a confirmat cele relatate de contravenient în sensul că „a solicitat a i se lua a doua probă”.
Prin urmare, ținând cont de probele administrate, precum și de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, instanța reține că în ziua de 11 august 2013, ora 04.10, în București, Calea Dorobanților – Piația D________, sector 1, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,21 mg/l în aerul expirat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 102 alin.3 lit.a din OUG nr. 195/2002, republicată, pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice, daca fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a (de la 9 la 20 puncte amendă), agentul constatator aplicând o amendă contravențională în cuantum de 720 lei, la minimul prevăzut de lege, stabilind totodată și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională privind pe petent Z______ A_____ M_____ cu domiciliul în com. CISLĂU, ________________________ și pe intimat D_______ G_______ A POLIȚIEI MUNICIPIULUI - BRIGADA RUTIERĂ cu sediul în București, sector 3, ________________________. 9 - 15 , ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 03.07.2015.
P_________ GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./11.01.2016