DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2039

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9.12.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata – petenta D__ C________ NAVSHIP SRL, cu sediul în M_______, ____________________, _______________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 206/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria M_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.206/17.02.2015 - pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta __________________________ ”SRL împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit de agenții constatatori din cadrul I__ C________ la 14.07.2014. S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 lei aplicate petentei pentru săvârșirea faptei prev. de art.9 alin.1 lit. a raportat la art.4 alin.1 lit.a din HG nr.500/2011 cu sancțiunea „avertisment”. Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 întocmit de doi agenți constatatori din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă C________, petenta ________________________ SRL M_______ a fost sancționată cu amendă de 10.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. e) raportat la art. 3 alin. (2) lit. b din HG nr. 500/2011.

În cuprinsul actului de sancționare s-a menționat că, la data de 14.07.2014, ora 1100, s-a constatat că petenta nu a respectat termenul de transmitere, și anume cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul C______ C_________, a contractului individual de muncă al acestuia, în sensul că transmiterea în REVISAL a avut loc la data de 07.07.2014, iar angajarea s-a făcut începând cu data de 23.06.2014, și că a completat registrul cu date eronate referitoare la data începerii activității aceluiași salariat, respectiv 20.06.2014 în loc de 23.06.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că persoanele care au întocmit procesul – verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, acestea fiind inspectori de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă C________ și acționând în baza legitimațiilor de control nr. 20 și 27, iar procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar și mențiunile prevăzute de art. 16 din același act normativ.

În acest context, instanța apreciază că susținerile petentei în sensul că procesul – verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât lipsește mențiunea privind descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, a orei și a locului săvârșirii acesteia, nu pot fi reținute din moment ce, pe de o parte, aceste mențiuni se regăsesc în procesul – verbal, în cuprinsul căruia sunt suficient descrise ambele contravenții și sunt indicate elemente care permit stabilirea certă a datei săvârșirii primei fapte (22.06.2014 – ziua anterioară începerii activității de către salariatul C______ C_________, la care petentei îi revenea obligația transmiterii informaților către REVISAL) dar și a celei de-a doua (07.07.2014, când s-a transmis efectiv registrul cu datele eronate către REVISAL), iar, pe de altă parte, lipsa unora dintre mențiuni, precum ora sau locul săvârșirii faptei, reprezintă cauze de nulitate virtuală, întrucât nu sunt expres prevăzute de lege, situație în care, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, și anume nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului și producerea unei vătămări care să nu poată fi altfel înlăturată altfel decât prin anularea actului, or petenta nu a dovedit existența unei vătămări sub acest aspect.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond, precum și sub aspectul temeiniciei, în privința primei contravenții reținute în sarcina petentei, instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat, iar reținerea vinovăției petentei este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, „completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac (…) la angajarea fiecărui salariat, (…) cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 9 alin. (2) lit. a) din același act normativ, netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) – g) cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă în condițiile normei incriminatoare.

În cauză, petenta a încheiat cu salariatul C______ C_________ contractul individual de muncă nr. 27 la data de 20.06.2014, cu începerea activității de la data de 23.06.2014, astfel că avea obligația de a transmite către REVISAL elementele contractului individual de muncă cel târziu la data de 22.06.2014, însă și-a îndeplinit această obligație la data de 07.07.2014, cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011.

Împrejurarea că ________________________ SRL, în calitate de beneficiar, a încheiat cu prestatorul ______________________________ contractul de prestări servicii nr. 13 din 17.03.2014, prin care prestatorul și-a asumat, printre altele, obligația de a întocmi registrul în formă electronică în ordinea angajării, de a completa și de a înregistra în registru elementele prevăzute de lege și de a transmite on-line către REVISAL contractele de muncă, actele adiționale și alte acte privitoare la relațiile de muncă, nu poate avea drept consecință exonerarea petentei de răspundere contravențională din moment ce, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (9) din HG nr. 500/2011, „contractarea serviciului de completare și transmitere a registrului nu exonerează angajatorul de obligațiile stabilite de prezentul act normativ”.

Altfel spus, deși art. 2 alin. (9) din HG nr. 500/2011 permite oricărui angajator, care are obligația de a înființa și transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților, să contracteze serviciul de completare și transmitere a registrului prin încheierea de contracte de prestări servicii cu prestatori înregistrați la inspectoratele teritoriale de muncă, iar această din urmă condiție este îndeplinită în cauză în privința prestatorului ______________________________ așa cum reiese din adresa nr. xxxxx din 19.01.2015 a I__ C________ (fila 82), delegarea acestui serviciu nu are drept consecință transferul răspunderii contravenționale către prestator, acesta putând răspunde exclusiv față de beneficiar, în temeiul contractului de prestări servicii, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor asumate, situație în care solicitarea petentei de anulare a procesului – verbal de contravenție este neîntemeiată.

Cu toate acestea, cât privește sancțiunea aplicată pentru această faptă, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, în vreme ce art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (...)”.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.

Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale, instanța apreciază că, deși sunt necesare atât descurajarea fenomenului muncii la negru cât și respectarea prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, de natură a proteja, pe lângă interesul general al statului, și interesul persoanelor care desfășoară activități lucrative, sancțiunea amenzii de 10.000 de lei aplicată de către agentul constatator este prea drastică în raport cu modul concret de săvârșire a contravenției, în condițiile în care angajatul C______ C_________ a fost pontat în foaia colectivă de prezență întocmită pentru toată perioada lucrată, iar petenta a dat dovadă de bună credință în îndeplinirea acestor obligații din moment ce a încheiat cu ______________________________ contractul de prestări servicii nr. 13 din 17.03.2014 pentru delegarea serviciului de transmitere a datelor prevăzute de lege către REVISAL, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată pentru comiterea unei fapte similare.

D____ urmare, apreciind că sancțiunea avertismentului este de natură a realiza atât funcția de constrângere cât și pe aceea de educare a petentei și pentru a o determina ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor legale edictate în materie contravențională, instanța va înlocui amenda contravențională de 10.000 de lei, aplicată petentei prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 14.07.2014 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, cu sancțiunea avertismentului.

În privința celei de-a doua contravenții reținute în sarcina petentei, instanța constată, din punctul de vedere al condițiilor de fond, precum și sub aspectul temeiniciei, că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat, iar reținerea vinovăției petentei este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) lit. b) din HG nr. 500/2011, „registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde (…) data angajării”, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. e) din același act normativ, completarea registrului cu date eronate sau incomplete constituie contravenție.

Având în vedere că, potrivit contractului individual de muncă nr. 27 din 20.06.2014 încheiat cu salariatul C______ C_________, data începerii activității acestuia a fost 23.06.2014, iar în registru s-a făcut mențiunea că data începerii activității este 20.06.2014, instanța constată că, tot prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (9) din HG nr. 500/2011 și la împrejurarea că deși eroarea aparține prestatorului ______________________________ răspunderea contravențională revine angajatorului, în mod corect s-au reținut existența acestei fapte și vinovăția petentei, sancțiunea aplicată (avertismentul) fiind corespunzătoare gardului de pericol social concret al contravenției.

D____ urmare, instanța va mențiune sancțiunea avertismentului aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. e) raportat la art. 3 alin. (2) lit. b din HG nr. 500/2011.

Pentru toate considerentele expuse, instanța va admite în parte plângerea, va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 de lei, aplicată petentei prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 cu sancțiunea avertismentului, va mențiune sancțiunea avertismentului aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. e) raportat la art. 3 alin. (2) lit. b din HG nr. 500/2011 și va respinge ca neîntemeiată cererea petentei de anulare a procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 14.07.2014.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, organul constatator a declarat apel.

Apelantul organ constatator apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, invederând că amenda a fost aplicată în limitele legii, că fapta reținută în sarcina petentei este extrem de gravă cu consecințe negative atât pentru salariat care este lipsit de protecție socială, cât și prin efectele în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.

Invederează că, la întocmirea procesul verbal de contravenție, inspectorii de muncă au avut în vedere dispozițiile art.21 alin.3 și art.5 alin.5 din OG nr.2/2001,însă în raport de fapta pentru care au aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei s-a reținut că netransmiterea contractului individual de muncă încheiat în data de 19.06.2014, cu data începerii activității – 20.06.2014, a durat în timp, până la data de 7.07.2014, obligația fiind astfel îndeplinită cu mult peste termenul stabilit de lșegiuitor.

Legal citat, intimata- petentă nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.477 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat apelul.

Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:

Prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014, s-a constatat că ________________________ SRL nu a respectat termenul de transmitere, și anume cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul C______ C_________, a contractului individual de muncă al acestuia, în sensul că transmiterea în REVISAL a avut loc la data de 07.07.2014, iar angajarea s-a făcut începând cu data de 23.06.2014, și că a completat registrul cu date eronate referitoare la data începerii activității aceluiași salariat, respectiv 20.06.2014 în loc de 23.06.2014.

Societatea verificată fost sancționată cu amendă de 10.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. e) raportat la art. 3 alin. (2) lit. b din HG nr. 500/2011.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.

Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.

Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, dar sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 nu este proporțională cu gradul concret de pericol social, apreciat prin prisma criteriilor consacrate de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.

Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată intimatei petente, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Cu privire la acest aspect, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Împrejurarea că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru menținerea amenzii, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute ca și contravenție. Or, la alegerea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii cu avertisment.

Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ci și în spiritul ei, iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Tribunalul constată că prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001 și apreciază – ca și judecătorul fondului, că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională.

Amenda contravențională aplicată de agentul constatator prin procesul verbal contestat - chiar și la limită minimă stabilită de lege - este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare.

O astfel de amendă depășește, în condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina intimatei petente, caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, de natură să pună în pericol chiar existența societății sancționate

Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata – petenta D__ C________ NAVSHIP SRL, cu sediul în M_______, ____________________, ____________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 206/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria M_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond.T_____ C.

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./7.01.2016