R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D________

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 5695

SENTINȚA CIVILĂ NR. 16

Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: R_____ I____-A______

GREFIER: T______ D____-M____

Pe rolul instanței civile se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „ anulare proces-verbal de contravenție __________. xxxxxxx din data de 23.05.2015” formulată de către petentul M___ D__ C_________ cu domiciliul în municipiul Rm V_____,__________________________.4, _________________,apt.10,județul V_____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V_____ cu sediul în municipiul Rm. V_____, Calea Lui T_____, nr. 95,județul V_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică, de către grefierul de ședință, la ordine, la prima strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare, la ordine,la apelul nominal făcut în ședință publică, de către grefierul de ședință ,au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează instanței următoarele:

-stadiul procesual: primul termen de judecată, la această instanță, după declinarea cauzei, de către Judecătoria Rm. V_____.

Instanța având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.131 NCPC procedează la verificarea competenței și se declară competentă din punct de vedere general material și teritorial,să soluționeze prezenta cauză, față de locul săvârșirii pretinsei contravenții.

Instanța declară deschisă etapa cercetării judecătorești și urmează a constata faptul că petentul, în cuprinsul cererii de chemare în judecată a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și martor iar intimatul prin întâmpinare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Instanța încuviințează în cauză, pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.255 NCPC raportat la art.258 NCPC apreciind proba ca fiind concludentă, pertinentă și utilă pentru soluționarea cauzei.

Cu privire la proba testimonială, solicitată de către petent,în cuprinsul cererii de chemare în judecată, față de faptul că, nu a fost indicat numele, prenumele și adresa martorului , instanța apreciază că echivalează cu lipsa acestei probe,motiv pentru care se constată imposibilitatea încuviințării acestei probe iar pe aspectul vitezei este și inadmisibilă proba testimonială.

Instanța în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.394 NCPC declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2015 pe rolul Judecătoriei Rm. V_____ sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX petentul M___ D__ C_________ a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V_____ plângere contravențională împotriva procesului – verbal ________ nr. xxxxxxx din 23.05.2015 solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat în esență că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în condițiile în care i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, întrucât nu a circulat cu viteza de 100 km / h, fapt atestat de indicatoarele de la bordul mașinii precum, faptul că nu i s-a aplicat marja de toleranță admisă precum și faptul că la momentul constatării contravenției nu i-au arătat planșa foto, iar în lipsa acesteia nu poate fi sancționat contravențional. A mai susținut că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât textul legal menționat în procesul verbal de contravenție nu are legătură cu descrierea faptei contravenționale. Totodată a mai susținut că în procesul verbal locul unde a avut loc evenimentul rutier aste descris în mod generic, ca de altfel și descrierea faptei contravenționale. A mai susținut că sancțiunea aplicată nu a fost proporțională.

În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/202

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială și alte mijloace de probă a căror necesitate va rezulta din dezbateri.

Plângerii formulate petentul a anexat procesul verbal contestat.

În procedura de regularizare, la data de 01.07.2015 intimatul I__ V_____ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Rm. V_____ și a solicitat declinarea cauzei Judecătoriei D________ față de locul săvârșii contravenției.

Pe fondul cauzei intimatul a arătat în esență că la data de 23.05.2015 petentul a condus autoturismul marca Porche cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 100 km în localitatea I______ iar procesul verbal de sancționare a fost legal și temeinic întocmit iar sancțiunea corect individualizată.

Cererii formulate, intimatul a anexat înscrisuri.

Prin Sentința Civilă nr. 5806 din 09 octombrie 2015 Judecătoria Rm. V_____ a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei D________.

Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei D________ la data de 18.11.2015.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal ________ Nr. xxxxxxx din data de 23.05.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în valoare de 877,5 lei și 6 puncte de penalizare pentru că la data de 23.05.2015, ora 18,42 pe DN 64 în _____________________________ km 85 + 20 m a condus autoturismul marca Porche cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 100 km în localitate pe un sector de drum unde limita legală de viteză este de 50 km /h fiind înregistrat de aparatul radar. Aparatul de înregistrare fiind identificat prin arătarea seriei, respectiv ROM nr. 521 montat pe autoturismul MAI xxxxx.

Petentul a senat procesul verbal.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică. Potrivit. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195 / 2002 (astfel cum este trecut în procesul verbal contestat), conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Instanța constată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. În cazul de față, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar fapta este descrisă în mod corespunzător, prin indicarea autoturismului condus de petent, a numărului de înmatriculare și a vitezei avute de acesta. Totodată se reține că și locul „producerii evenimentului rutier” a fost individualizat cu maximă precizie prin indicarea localității și a poziției kilometrice.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, din probele administrate în cauză, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION, montat pe autoturismul intimatei cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video _________ 521. Din buletinul de verificare metrologică (f. 27) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare. Totodată agentul constatator a întocmit procesul verbal cu respectarea dispozițiilor art. 181, alin. 1 din regulamentul de aplicare a ordonanței.

În consecință, din probele administrate în cauză rezultă că, în data de 23.05.2015, ora 18,42 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea I______, cu o viteză de 100 km/h.

În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 100 km/h.

De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. Din vizualizarea DVD –ului înaintat la dosar de intimat (de pe care au fost extrase planșele foto aflate la dosar) se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv XXXXXXXXX, precum și viteza maximă de 100 km / h avută de acesta în data de 23.05.2015, ora 18,42. Totodată din înregistrare reiese cât se poate de clar faptul că petentul se afla în interiorul localității.

Astfel, în ceea ce privește împrejurările comiterii contravenției, instanța reține că acestea sunt constatări personale ale agentului constatator care se coroborează cu dovezile depuse la dosar de intimată, respectiv planșele foto, unde se arată foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, și viteza de circulație a acestuia în interiorul localității.

Susținerile petentului referitoare la faptul că nu putea avea viteza de 100 km/h sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat și singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat un autovehicul este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului.

Referitor la susținerile privitoare la neaplicarea marjei de eroare de către agentul constatator, instanța le consideră, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c) din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Instanța constată însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru.

De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Național de Metrologie a avut a se pronunța în spețe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede și cerințele de utilizare ale cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori. Această instituție abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021 – 05 (printre care se numără și erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.

În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 101 km/h.

Astfel, așa cum s-a reținut anterior, cinemometrul tip radar AUTOVISION, prevăzut cu cameră video ROM 521 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumția de bună funcționare.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu 100 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art.100, alin. 2 din OUG 195/2002 și 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 98, alin. 4 din OUG 195 / 2002 (9 – 20 puncte amendă) și 6 puncte penalizare.

Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat în mod corect cu 9 puncte amendă în cuantum de 877,5 lei, alături de care i s-a aplicat 6 puncte de penalizare pentru depășirea vitezei cu 50 km / h în localitate.

Astfel, instanța reține că sancțiunea a fost corect individualizată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, față de pericolul ridicat de a se produce un accident de circulație ca urmare a faptei săvârșite de către petent, acesta circulând în localitate cu o viteză peste cea legală.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M___ D__ C_________ cu domiciliul în municipiul Rm V_____,__________________________.4, _________________,apt.10,județul V_____ în contradictoriu cu intimatul I__ V_____ cu sediul în municipiul Rm. V_____, Calea Lui T_____, nr. 95,județul V_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 23.05.2015.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.

Președinte, Grefier,

R_____ I____-A______ T______ D____-M____

Red R.I.A

Tehnored. R.I.A/T.D.M

5 exemplare printate la data de 18.01.2016