Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 1398R

Ședința publică de la 29 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ C_________ M____

Judecător E______ V______

Judecător A___ M______ C______

Grefier O______ S____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul F________ C_______ împotriva sentinței civile nr.6069/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință care învederează:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;

Instanța procedează la identificarea recurentului care se legitimează cu C.I. ________ nr.xxxxxx eliberat de SPCLEP.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat tribunalul acordă cuvântul pe fond.

Recurentul solicită admiterea recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile 6069/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 06.04.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul F________ C_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/25.03.2012 întocmit de către intimată.

În susținere, petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, susținând că nu a circulat cu viteza reținută în cuprinsul procesului-verbal. S-a arătat că procesul-verbal nu cuprinde mențiuni cu privire la verificarea metrologică a aparatului, atestatul operatorului, nu indică localizarea exactă a aparaturii, nu specifică marja de eroare.

În drept nu a fost invocat nici un temei juridic.

Petentul a depus la dosarul cauzei în copii, dovada circulație și carte de identitate, iar in original procesul-verbal.

La data de 04.12.2012, prin Serviciul Registratură, intimata a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal întocmit și temeinic, iar fapta reținută a fost constatată prin mijloace omologate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele, 242 C.pr.civ.

Intimata a depus la dosarul cauzei planșa foto, buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar, înregistrarea video.

În temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitate de către ambele părți.

Prin sentința civilă nr.6069 din 20.09.2013 Judecătoria Cornetu a respins plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 25.03.2012 a fost întocmit de către un agent din cadrul IPJ Ilfov procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 630 lei (echivalentul a 9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 /3/e din OUG nr. 195/2002.

Astfel, agentul constatator a reținut că petentul a condus auto cu nr. XXXXXXXXX pe DN6 Km 10 B________, circulând cu viteza de 103 km/h, depășind cu 53 km/h limita legală de viteză prevăzută pentru sectorul de drum respectiv, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXX.

De asemenea petentul a semnat procesul verbal, inclusiv în dreptul rubricii „Alte mențiuni”, unde se precizează „ nu are obiecțiuni”.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de față a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în fața instanței.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Raportând aceste principii la legislația națională, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.

Așadar, cât privește puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.

În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.

Astfel, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

În schimb, în cazul în care actul constatator a fost încheiat de agentul constatator în situațiile în care acesta nu a constatat personal săvârșirea contravenției - cum este cazul în speță – acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.

În speță, în ceea ce privește fapta petentului prev. de art. 102 /3/e din OUG nr.195/2002 rep., din coroborarea filei din registrul de constatări și a fotografiei executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică și cu atestatul de operator al agentului constatator, toate aceste acte fiind depuse de intimată la filele 16-22, 36-39 din dosar, respectiv planșe foto, buletin de verificare metrologică, proces verbal de atestare pentru operatorul radar, înregistrare video, reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005.

Prin urmare, din coroborarea acelorași înscrisuri, instanța constată că intimata a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/h în localitate.

Instanța a mai reținut că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică depus la dosar, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Conform solicitării petentului, ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat ca organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Astfel, conform art. 102 alin. 3 lit. e raportat la art. 49 alin. 1 și art. 98 alin. 1 si alin. 4 lit. d, toate din OUG nr. 195/2002, pentru depășirea cu 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus (localitate), constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sancțiunea principală este amenda contravențională care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a de sancțiuni ( 9-20 puncte amendă).

Instanța a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, de 630 de lei, echivalentul a 9 puncte, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

De asemenea instanța de fond a constatat că pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere a fost aplicată conform legii, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Împotriva acestei sentințe la data de 27.11.2013 a formulat recurs petentul F________ C_______ învederând că motivele de recurs le va depune la o dată ulterioară.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Prin pvcsc ________ nr. xxxxxxx, i-a fost aplicata contestatorului o amendă în cuantum de 630 lei (echivalentul a 9 puncte amendă) și sanctiunea complementara constand in suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 /3/e din OUG nr. 195/2002.

S-a retinut in cuprinsul procesului verbal că petentul a condus auto cu nr. XXXXXXXXX pe DN6 Km 10 B________, circulând cu viteza de 103 km/h, depășind cu 53 km/h limita legală de viteză prevăzută pentru sectorul de drum respectiv, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXX.

Analizand, in lipsa oricaror motive de recurs formulate de recurent, sentinta civila atacata prin raportare la dispozitiile art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 si art. 16 si urm din OG 2/2001 tribunalul retine ca instanta de fond a facut o corecta apreciere asupra situatiei de fapt precum si o corecta incadrare a acesteia in temeiurile de drept retinute.

Astfel, tribunalul retine ca, din coroborarea filei din registrul de constatări și a fotografiei executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică și cu atestatul de operator al agentului constatator, toate aceste acte fiind depuse de intimată la filele 16-22, 36-39 din dosar, respectiv planșe foto, buletin de verificare metrologică, proces verbal de atestare pentru operatorul radar, înregistrare video, reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005.

De asemenea tribunalul retine ca, asa cum corect a statuat instanta de fond, la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică depus la dosar, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

In aceste conditii, a aplica inca odata, cu ocazia efectuarii masuratorilor in trafic, aceeasi marja de eroare, asa cum sustine recurentul ar excede dispozitiilor legale aplicabile

Sustinerea petentului in conformitate cu care sanctiunea complementara a suspendarii dreptuluid e a conduce pe o perioada de 90 de zile este excesiva, fata de depasirea vitezei legale cu numai 3 km/ora nu poate fi, nici ea, primita.

Aceasta doarece limita de viteza pe sectorul de drum pe care a fost inregistrata contraventia era de 50 km/h (in localitate) iar recurentul circula cu o viteza de 103 km/h

Asa stand lucrurile, apreciind corecta solutia instantei de fond, tribunalul urmeaza a respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul F________ C_______ cu domiciliul în Popești Leordeni, ___________________.54, județ Ilfov împotriva sentinței civile nr.6069/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, ______________________ nr.5-7, sector 2, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2014

Președinte, C______ C_________ M____	Judecător, E______ V______	Judecător, A___ M______ C______
	Grefier, O______ S____

Red.jud.fond :D_____ S_____

Red.jud.AMC

Tehno.red.O.S

2ex.