Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 849

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul P_______ L____ S_____, domiciliat în B_______, ___________________________. 36, __________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 214 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul P_______ L____ S_____ și consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelantul P_______ L____ S_____ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul admiterii plângerii contravenționale întrucât nu este vinovat de contravenția reținută în sarcina sa. Precizează apelantul că a achitat amenda aplicat și solicită restituirea permisului de conducere, că nu a circulat pe contrasens cu intenție și a fost o împrejurare neprevăzută.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 214 din 12.01.2015, Judecătoria B_______ a în parte plângerea contravențională formulată de petentul P_______ L____ S_____, domiciliat în B_______, ___________________________. 36, __________, ___________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, Bulevardul M____ E_______ nr. 57, jud. B_______ și pe cale de consecință a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și a păstrat în integralitate celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție nr. ________ nr. xxxxxxx/14.06.2014.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în data de 14.06.2014, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție ________ nr. xxxxxxx/14.06.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.

Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în data de 14.06.2014, în jurul orelor 19.15, petentul fiind in trafic pe ________________________ __________________ ce conducea autoturismul taxi marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, pătrunde pe contrasens ceea ce a dus la coliziunea a doua autovehicule fără a rezulta victime ce erau parcate regulamentar.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În privința temeiniciei actului contestat, instanța de fond a reținut că agentul constatator, învestit cu atribute de autoritate publică, în limitele competenței sale, poate încheia procese verbale exclusiv cu privire la fapte pe care le percepe personal, forța juridică a procesului verbal, de act autentic, derivând tocmai din acest atribut, conform art.1171 Cod civil în vigoare la data săvârșirii presupusei fapte.

Instanța de fond a considerat că, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenției, astfel ca prezumția conform căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității nu a fost răsturnată.

Așadar, prima instanță a reținut că probele existente la dosar constituie motive suficiente pentru a constata vinovăția petentei și a conchide că procesul-verbal îndeplinește condiția de temeinicie.

Însă, instanța de fond a avut în vedere că nu s-a dovedit că fapta imputată a avut amploarea descrisă în procesul verbal pentru a justifica aplicarea sancțiunii pecuniare.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de aceste împrejurări, examinând sancțiunea aplicată petentului prin prisma criteriilor instituite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de contravenient și prevăzută art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 prezintă un grad de pericol social redus, nu au produs urmări grave, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment corespunde cel mai bine faptelor săvârșite.

Având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 2 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, instanța de fond a admis în parte plângerea și a înlocuit cu avertisment sancțiunea de 610 lei amendă aplicată petentului prin procesul verbal de contravenției ________ nr. xxxxxxx/14.06.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul P_______ L____ S_____, prin care a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal, întrucât nu este vinovat de comiterea contravenției.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât în data de 14.06.2014, după ce a luat în regim de taxi de la gară o doamnă cu doi copiii minori (unul până într-un an și unul de 2-3 ani) se deplasa cu autoturismul-taxi marca Dacia, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX pe _______________________ direcția Gara B_______ către _____________________ ieși spre oraș.

Direcția sa de deplasare a fost una identică cu direcția autoturismelor din planșele 1 și 2. Pe drum, imediat după plecarea de la gară, copilul mai mărișor al clientei sale a vrut să treacă printre scaunele din față spre bordul mașinii, moment în care, încercând să-l opresc, involuntar a mișcat volanul spre stânga și a lovit două mașini parcate neregulamentar pe partea carosabilă a străzii.

Consideră apelantul că, agentul constatator nu a descris fapta în acord cu realitatea. Arată că, din planșele foto depuse la dosar, se poate observa că sensul de drum dinspre _____________________ este mereu ocupat cu autoturisme parcate neregulamentar (nu regulamentar cum susține instanța de fond). Din planșele 1, 2, 3și 5 se poate observa cu ușurință că pe spațiul de drum rămas între mașinile parcate și trotuar nu pot circula două mașini una pe lângă cealaltă în același timp. Având în vedere sensul său de mers (același sens cu mașinile care se deplasează spre _______________________ 1 și 2) nu avea cum să circule pe contrasens, pe contrasens fiind mereu mașini parcate (planșele 1-5).

Față de aceste considerente solicită apelantul instanței de control judiciar să constate că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa că a circulat pe contrasens, acesta fiind motivul pentru care a fost sancționat conform prevederilor art. 101 alin.3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, și i s-a suspendat dreptul de a conduce timp de 60 de zile.

Arată apelantul că nu a circulat pe contrasens, fapt care a fost demonstrat fără putință de tăgadă prin planșele fato depuse, precizând că față de sensul în care circula nici nu putea circula astfel (pe contrasens) întrucât pe _________________________ sens de circulație este ocupat permanent cu mașinile parcate neregulamentar (sensul dinspre _____________________).

Pentru aceste considerente solicită apelantul să se constate că descrierea faptei nu corespunde cu realitatea, și drept urmare și sancțiunea aplicată este greșită.

Pentru a putea fi sancționată o faptă contravențională, se impun a fi îndeplinite mai multe cerințe printre care și aceea care privește constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o ________ forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoială existența faptei, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens

Ca atare, față de dispozițiile art. 17 coroborat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, apelantul solicită instanței de control judiciar să aprecieze că procesul-verbal contestat este nelegal întocmit prin descrierea și încadrarea defectuoasă a faptei, care în cazul concret echivalează cu nedescrierea faptei.

Față de situația de fapt descrisă mai sus, solicită apelantul instanței să constate că în cauză (în cel mai rău caz) agentul constatator putea reține în sarcina sa contravenția prev. de art. 100 alin.(l) pct. (10) din OUG 195/xxxxx respectiv - efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere - care se sancționează mult mai ușor, numai cu o amendă prevăzută în clasa II a și 3 puncte penalizare.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției, i s-a aplicat ca sancțiune principală și avertismentul și amenda, consideră apelantul că instanța de fond nu analizat în nici un fel susținerea sa, concluzionând că procesul verbal este legal și temeinic, însă conform prevederilor art. 95 alin.1 din OUG 195/xxxxx contravenția se sancționează ori cu avertisment ori cu amendă. Consideră apelantul că agentul constatator a apreciat în mod abuziv să i le aplice pe amândouă, deși, și art.5 alin.7 din OG 2/xxxxx prevede în mod clar că "pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare" .

Pentru toate aceste considerente consideră apelantul că aplicarea legii s-a făcut în mod greșit (sau abuziv).

Față de sintagma „Instanța apreciază fapta săvârșită de contravenient și prevăzută de art. 101 alin.3 lit. d din OUG nr. 195/2002 prezintă un grad de pericol social redus, nu a produs urmări grave, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment corespunde cel mai bine faptelor săvârșite”, arată apelantul că este de acord cu susținerile instanței de fond, însă odată aplicat avertismentul nu se pot reține sancțiunile complementare - suspendarea dreptului de a conduce și punctele de penalizare.

Ca sancțiune complementară i s-a aplicat suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. Cum pedepsele complementare se aplică pentru fapte contravenționale mai grave, consideră apelantul că în cazul său aceasta intră în contradicție cu avertismentul, care conform prevederilor art. 7 din OG 2/xxxxx constă într-o atenționare verbală aplicată în cazurile în care fapta este de o gravitate redusă.

Apelantul solicită ca în baza prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă să i se admită cererea de apel, să se dispună schimbarea în tot hotărârea atacată și pe fond să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 14.06.2014.

În subsidiar, solicită reclamantul ca, în baza prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să fie admisă cererea de apel, să se dispună schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se înlocui și sancțiunea "reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile", tot cu sancțiunea avertismentului.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie care nu a fost răsturnată prin probe contrare, ci dimpotrivă există la dosar probe care confirmă situația de fapt descrisă prin actul constatator. Sarcina probei contrare revine contravenientului, însă acesta nu a solicitat administrarea nici unei probe care să conducă la o descriere a faptei diferită de cea reținută de către agentul constatator.

De asemenea, în mod corect judecătoria a menținut sancțiunea complementară aplicată prin același proces verbal, întrucât săvârșirea contravențiilor presupune aplicarea unei sancțiuni principale cât și a unei sancțiuni complementare, aceasta din urmă neputând fi înlăturată decât prin constatarea inexistenței contravenției, ceea ce nu este cazul în speță.

Prima instanță a constatat săvârșirea faptelor prevăzute prin procesul verbal și a apreciat doar asupra sancțiunii principale, în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment – ceea ce nu înlătură existența contravenției prevăzute prin procesul verbal și nici sancțiunea complementară aplicată prin acesta.

Pentru aceste considerente, conform disp. art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul P_______ L____ S_____, domiciliat în B_______, ___________________________. 36, __________, ___________________, împotriva sentinței civile nr. 214 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M./Tehnored. UG/20.10._2015/Ex. 4

Jud. fond: C____ L____