R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 147/A/CA/2014

Ședința publică din 14 Martie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M____ T____ C_______

Judecător: I____ I______

Grefier: M_____ Z______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul petent M________ M_____ C_______, împotriva sentinței nr. xxxxx/17.10.2013, pronunțată de judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu

intimatul I____________ J_______ DE P______ T____, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelant av. O______ G______, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, asupra apelului.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, și admiterea plângerii contravenționale. În susținerea apelului reprezentantul apelantului arată faptul prima instanță a considerat fără niciun argument pertinent că declarația martorei este una subiectivă, față de afirmația acesteia că este prietenă cu petentul, motiv pentru care nu s-a ținut cont de depoziția acesteia. Mai arată că au făcut dovada că petentul nu a pătruns pe culoarea roșie a semaforului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/17.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M________ M_____ C_______, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, încheiat la 16.04.2013, de I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că:

Prin ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data de 16.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei, dispunându-se și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.

În fapt, s-a reținut că la data de 16.04.2013, petentul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe bdv. Dâmbovița din Timișoara, iar la intersecția cu ______________________ și virat la dreapta pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.

Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție.

În soluționarea plângerii contravenționale, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă petentul și celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Având în vedere că, în materie contravențională, analiza formei procesului-verbal primează față de analiza fondului, instanța, examinând mai întâi acest act sub aspectul legalității întocmirii, constată că au fost respectate toate condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, în cauză nu se poate reține niciunul din motivele de nulitate absolută a procesului-verbal prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, actul constatator fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 conform căruia, „ semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 „ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.”

Instanța urmează a efectua analiza temeiniciei actului contestat atât prin prisma legislației interne în vigoare, cât și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest cadru, instanța a reținut incidența a două prezumții legale relative, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal profitabilă autorității emitente a procesului-verbal, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „ penală” a contravenției în accepțiunea Convenției.

Întrucât atât prezumția de legalitate a procesului-verbal cât și prezumția de nevinovăție au caracter relativ, pentru a se asigura echilibrul procesual dintre părți, acestea trebuie să producă în față instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.

În cauză, instanța a reținut că petentul nu a dovedit existența unei situații contrare celei consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

În acest sens, instanța nu a reținut depoziția martorei A_______ R_____, având în vedere contradicțiile existente între susținerile petentului și relatările martorei.

Astfel, petentul a precizat în cadrul plângerii faptul că în momentul în care se afla la o distanță de aproximativ 2-3 m de semafor, acesta s-a transformat din verde în galben, astfel că a traversat intersecția înainte ca semaforul să arate culoarea roșie. Spre deosebire de afirmațiile petentului, martora a declarat că petentul a virat dreapta spre ________________________ verde a semaforului.

Prin urmare, există contradicții între susținerile petentului care a declarat că semaforul arăta culoare galbenă când a traversat intersecția și declarația martorei care a afirmat că petentul a virat dreapta în intersecție pe culoarea verde a semaforului, ori, aceste contradicții pun sub semnul întrebării veridicitatea declarației martorei audiate.

Totodată, instanța a constatat că martora a afirmat că este prietenă cu petentul, astfel că, în aceste condiții nu se poate reține obiectivitatea depoziției sale și având în vedere și aspectele contradictorii dintre declarația martorei și situația de fapt prezentată de petent în cuprinsul plângerii, rezultă că proba testimonială administrată în cauză nu poate conduce la răsturnarea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care nu se coroborează cu susținerile petentului, toate aceste aspecte întărind concluzia instanței în sensul că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție corespunde modului real de desfășurare a evenimentelor.

Fapta săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul de poliție, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție și raportul agentului, ori, tocmai constatările personale ale unui organ al statului conferă conținut și susținere prezumției de temeinicie a actului de sancționare.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța apreciază că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de OG. nr. 2/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – petentul, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea in tot sentinței civile apelate, iar în rejudecare - admiterea plângerii contravenționale.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că motivarea hotărârii primei instanțe de respingere a plângerii contravenționale are ca element esențial nedovedirea situației expuse in cuprinsul plângerii. În acest sens, s-a reținut de către prima instanța faptul ca petentul nu a dovedit o stare de fapt contrara celei reținute prin procesul-verbal de sancționare. Astfel, in argumentația cuprinsa in motivare instanța, argumentează, faptul ca „ martorul a afirmat ca este prietena cu petentul astfel ca, in aceste condiții nu se poate retine obiectivitatea depoziției sale, petentul apreciind că motivarea nu este conforma cu o obligația instanțelor de judecata de a

analiza in mod temeinic si judicios materialul probator, solicitând sa aibă in vedere

plângerea contravenționala formulata, prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, având in vedere faptul ca mențiunile cuprinse in acesta, sunt necorespunzătoare adevărului. Petentul a arătat că pentru a putea dovedi aspectele învederate, a solicitat in probațiune audierea unui martor, in speța persoana ce a fost împreuna cu acesta in autoturism, numita A_______ R_____, aceasta relatând împrejurările de la momentul săvârșirii presupusei contravenții, faptul ca petentul am trecut pe culoarea verde a semaforului electric. În ce privește existenta unei contradicții intre declarația acesteia si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, nu poate conduce, de plano, la aprecierea Maturarea acestei depoziții. Petentul arată că a fost sancționat pentru faptul ca a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric iar nici in susținerile acestuia si nici in declarația martorului nu se arata faptul ca a nerespectat culoarea semaforului electric, trecând pe culoarea roșie. Mai mult prima instanța a considerat, fără niciun argument pertinent, ca declarația martorei este una subiectiva întrucât aceasta a declarat ca este prietena cu subsemnatul. În atare situație, opinia primei instanțe, nu se poate retine obiectivitatea depoziției sale, modalitatea de argumentare a înlăturării depoziției unui martor, in mod evident nu este conforma cu ceea ce presupune o temeinica analiza a materialului probator si cu un proces echitabil, in lumina dispozițiilor CEDO si a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât de des invocate. Mai arată că motivația instanței de fond este lipsita de orice fărâma de logica, neavând nicio legătura cu modul in care o instanța judecătoreasca trebuie sa analizeze si sa interpreteze o speța dedusa judecații. Petentul a arătat că este inadmisibila o astfel de conduita a instanțelor naționale referitor la spetele de acest gen, in vădita contradicție cu prevederile CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil si la un remediu efectiv, precum si raportat la practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Practic, prin astfel de soluții se blochează accesul la un remediu efectiv, câtă vreme modalitatea prin care se poate dovedi netemeinicia unui proces — verbal de contravenție — in situații de natura celei deduse judecații o constituie proba testimoniala. În situația in care prima instanța ar fi considerat ca martorul nu relatează aspecte conforme cu realitatea, avea posibilitatea sesizării organelor competente in vederea efectuării de cercetării sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 260 C. pen. însa, chiar dacă martorul a relatat detaliat starea de fapt, instanța a înlăturat aceasta declarație insa nu neapărat in baza unor aspecte ce țin de verificarea temeiniciei acestei depoziții ci de aspecte extrinseci stării de fapt, fără nicio implicare asupra capacității martorului de a percepe a o percepe.

In drept: a invocat art. 480 C.pr. civ., art. 6, art. 13 din CEDO.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate prin cererea de apel și în conformitate cu prevederile art. 476-478 NCPC., instanța de apel reține următoarele:

În mod corect instanța de la judecătorie a apreciat că depoziția martorei audiată în cauză este subiectivă datorită relației cu petentul și a înlăturat-o, soluție justificată pe deplin de însuși conținutul acestei depoziții.

Astfel, instanța de recurs constată că, în depoziția sa din fața judecătoriei – f. 35 - martora A________ R_____-C______ prezintă o cu totul altă stare de fapt decât cea afirmată prin plângere de însuși petentul, ceea ce este de natură să conducă la concluzia trasă de către judecătorie.

Astfel, în depoziția sa, martora afirmă că petentul M________ M_____-C_______ a virat la dreapta pe __________________________ verde a semaforului, afirmând cu certitudine acest lucru, în timp ce petentul, prin plângerea adresată instanței – f. 2 – susține că, în momentul în care s-a apropiat de semafor, la o distanță de aproximativ 2 – 3 m, culoarea acestuia s-a transformat din verde în galben, dar că datorită faptului că era în mișcare nu a avut timpul necesar de traversare a intersecției intersecției înainte de schimbarea culorii semaforului în roșu.

Față de această contradicție, în mod corect a reținut prima instanță caracterul subiectiv și interesat al depoziției martorei audiate, context în care nu se poate pune nici problema încălcării drepturilor prevăzute de art. 6 și 13 DIN Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 N. C. pr. civ., instanța de apel urmează să păstreze ca legală și temeinică soluția instanței de fond, cu consecința respingerii ca neîntemeiate a apelului declarat în cauză de către petentul M________ M_____-S________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/17.10.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria Timișoara, de către petentul apelant M________ M_____ C_______, domiciliat în ________________________. 529/A, jud. T____, în contradictoriu cu intimatul IPJ T____, cu sediul în Timișoara, ____________________. 46, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14.03.2014.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I____ I______
	Grefier, M_____ Z______

Redactat M.C./M.Z.

20 .03. 2014