R O M A N I A
TRIBUNALUL C____ S______
R E Ș I Ț A
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Cod operator 2896
DECIZIA CIVILĂ NR. 725/A
Ședința publică din data de 18.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C______ M____, judecător
JUDECATOR: J___ P____
GREFIER: M_____ L____ MAGNOLIA
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant-pârât P_______ M___________ Reșița împotriva sentinței civile nr. 1797/05.11.2014 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-reclamant Asociația de P__________ nr. 756, prin Președinte Hocter G_______ O______ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – Lg. nr. 50/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantului consilier juridic T____ R_____, prezent reprezentanta intimatului av. B_____ A___ N_______.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată depusă la dosarul cauzei delegația de substituire nr. 10/2015.
Reprezentanta apelantului consilier juridic T____ R_____ depune la dosarul cauzei delegație.
Reprezentanta intimatului av. B_____ A___ N_______ depune la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 966/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pentru a face dovada că intimatul a făcut toate demersurile necesare pentru obținerea aprobărilor necesare, cu mult înainte ca Asociația de proprietari să fi fost amendată.
Instanța nemaifiind alte cereri de formulat în baza art.394 din Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelantului consilier juridic T____ R_____ solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție.
Reprezentanta intimatului av. B_____ A___ N_______ solicită instanței respingerea apelului formulat, fără cheltuieli de judecată. Menționează că intimatul nu se poate face vinovat de ridicarea acelui acoperiș fără autorizație de construire, având în vedere că de 4 ani au tot depus actele ce le-au fost cerute, însă nu li s-a dat acordul vecinilor, motiv pentru care nu le-a fost eliberată acea autorizație.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 12.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta Asociația de proprietari nr. 756 Reșița a chemat în judecată intimatul P_______ M___________ Reșița, solicitând constatarea nulității procesului verbal pentru încălcarea dispozițiilor art.17, alin.1 din OUG 2/2001, constatarea faptului că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris, conform dispozițiilor art. 31 din Legea 50/1991, să se constate că procesul verbal contestat este netemeinic și nelegal.
În motivare, a arătat că după ce trecut mai mult de 3 ani, de la construirea unui acoperiș, deasupra apartamentelor de la scara 3 din _________________ _________________________, a primit prin poștă procesul verbal nr.1/24.02.2014, prin care au sancționați cu o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei.
Petenta solicită să se constate că procesul-verbal nu cuprinde data comiterii contravenției, mențiune prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității.
Referitor la constatarea prescripției dreptului la sancțiune , consideră că, dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, prevăd dreptul de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea prevăzută de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Construcția pentru care a fost aplicată sancțiunea prin procesul verbal nr.1/24.02.2014, a fost realizată în decursul anului 2010, situație în care este evident faptul că a intervenit prescripția dreptului la aplicarea unei sancțiuni .
Petenta susține că imobilul nu a fost prevăzut cu acoperiș situație în care, cu trecerea anilor apa pluvială a început să se înfiltreze în pereții și tavanul ultimului etaj, ajungând să se prelingă în anotimpurile ploioase și pe pereții apartamentelor de la etajele inferioare producând pagube însemnate . Locatarii apartamentelor de la etaj nu își mai puteau crește copii în condiții bune de sănătate datorită igrasiei care se infiltrase în pereții apartamentelor . Astfel, au decis ca prin eforturi proprii, fără să mai aștepte ajutorul autorităților publice locale, ulterior au obținut acordul tuturor locatarilor, au obținut un proiect pentru lucrarea ce urma a fi efectuată , singurul lucru care le mai lipsea fiind acordul celor două scări învecinate cu scara lor.
Petenta menționează că locatarii celor două scări învecinate au ridicat la rândul lor niște acoperișuri deasupra apartamentelor ce le aparțin, însă fără a obține vreun act în acest sens, situație în care a fost solicitat acordul acestora în vederea obținerii autorizației, dar au refuzat să le dea acest acord, deși acoperișul construit de petentă nu îi afectează cu nimic, fiind prevăzut cu rigole și burlane de scurgere corespunzătoare.
Petenta arată că pentru edificarea construcției au obținut următoarele acte: certificat de urbanism nr. 574/10.11.2010,, acordul asociației pentru edificarea construcției, acordul nr.95/28.07.2010 a Inspectoratului Teritorial în Construcții Vest Direcția Județeană Control în Construcții C____-S______, dovada luării în evidență a lucrării a proiectului pentru construcția în cauză de către Ordinul Arhitecților din România Filiala Teritorială T____, emis la data de 19.05.2010.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.17 alin.1 din OG 2/2001, art.31 din Legea 50/1991.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nefondată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de constatare a contravenție invocată de petentă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată .
Intimatul arată că potrivit art.13 alin.2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul contravențiilor continue termenul curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă și în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. Ori în domeniul construcțiilor, fapta contravențională are caracter continuu, iar sancțiunea se poate aplica odată cu constatarea contravenției, conform art. 37, alin.5 din Legea 50/1991.Intimata arată că potrivit art. 37 alin.5 din Legea 50/1991, construcțiile executare fără autorizație de construire , sau cu nerespectarea prevederilor acesteia precum și cele care nu au efectuat recepția la terminarea lucrărilor , potrivit legii nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară.
De asemenea, intimata precizează că de la data obținerii certificatului de urbanism nr. 574, cu valabilitate 6 luni și până la data controlului petenta nu a depus nici o diligență pentru obținerea autorizației de construire, ba chiar a procedat la executarea lucrărilor în mod abuziv , încălcând prevederile legale.
La data de 28.05.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, construcția a fost realizată în anul 2010.
Pe fond, petenta a arată că a obținut întreaga documentației necesară eliberării autorizației de construire și nu doar certificat de urbanism.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 din 24.02.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.2 din Legea 50/1991, republicată, reținându-se în sarcina sa că a executat lucrări de construire șarpantă cu învelitoare din plăci ondulate la acoperișul condominiului fără a deține autorizație de construcție.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, privind autorizarea executărilor de construcții, executarea, totală ori parțială, fără autorizație a construcțiilor civile, industriale, agricole, pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000 și 100.000 lei, conform prevederilor art. 27 alin. 2 din același act normativ.
Conform art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunea se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Instanța a reținut că fapta contravențională în materie de urbanism-construcții are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea 50/1991, respectiv 2 ani de la data săvârșirii faptei. De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării construcției, acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991, aspecte care rezultă și din Decizia în interesul legii a fostei Curți Supreme de Justiție nr. 7/2000.
În cauza de față, instanța a reținut din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cu declarația martorului D___ E___, că lucrarea de construire șarpantă cu învelitoare din plăci ondulate la imobilul situat în Reșița, ________________________, ____________ realizată integral în perioada iunie - noiembrie 2010.
Prin urmare, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 24.02.2014, instanța a constatat că dreptul intimatului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea s-a prescris deoarece de la data săvârșirii faptei, respectiv anul 2010 și până la data încheierii procesului-verbal de contravenție – 24.02.2014, au trecut mai mult de 2 ani.
Pentru aceste considerente, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentă și a dispus anularea procesului verbal de contravenție nr. 1 din data de 24.02.2014, constatând prescris dreptul de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională. Fără cheltuieli de judecată.
Judecătoria Reșița a pronunțat astfel Sentința civilă nr. 1797/05.11.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelantul P_______ M___________ Reșița, solicitând admiterea apelului, și pe cale de consecință modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de Asociația de P__________ nr. 756 împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contraventiei nr. 1/24.02.2014.
În susținerea apelului se arată că, în motivarea sentinței civile nr. 1797/05.11.2014 instanța de fond a retinut că „având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 24.02.2014, instanța a constatat că dreptul intimatului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea s-a prescris deoarece de la data săvârșirii faptei, respectiv anul 2010 și până la data încheierii procesului-verbal de contravenție – 24.02.2014, au trecut mai mult de 2 ani”, fiind adevărat că dreptul de a constata și de aplica amenda se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, însă potrivit art. 13 alin. 2 OG nr. 2/2001, în cazul contravențiilor continue, termenul curge de la data constatării faptei, în speță contravenția fiind continuă.
Se mai arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că „ în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării construcției, acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991”, însă potrivit art. 37 alin. (5) din Lg. 50/1991, rep. cu modificările și completările ulterioare „ construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuat recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege”.
În drept au fost invocate disp. art. 37 alin. 5 din Lg. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Intimatul Asociația de P__________ nr. 756 Reșița a formulat întâmpinare în cauză (f. 8 dosar), solicitând respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal, iar în consecință menținerea sentinței civile nr. 1797/05.11.2014 pronunțata de Judecătoria Reșița, ca fiind legală și foarte bine motivată.
Mentionează că, după aproximativ 4 ani de la construirea unui acoperiș ( șarpantă cu învelitoare din plăci ondulate), deasupra apartamentelor de la scara 3 din _________________ _________________________, a primit prin poștă procesul verbal nr.1/24.02.2014, prin care au sancționați cu o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, pe motiv că acoperișul realizat în întregime în decursul anului 2010, nu avea autorizație de construcție, deși în realitate reprezentanții apelantei cunoșteau foarte bine situația ingrată în care se aflau,m datorită refuzului nejustificat al vecinilor de a-și da acordul necesar obținerii autorizației de construire.
Se mai arată că momentul constatării de către apelant a faptului că construcția în cauză a fost efectuată nu este data de 24.02.2014, cand a fost încheiat procesul verbal, cu toate că agentul constatator a avut cunoștință despre edificarea și finalizarea acoperișului încă din anul 2010, de cand s-au inceput demersurile necesare integrării în legalitate.
Se mai arată că din continutul procesului verbal contestat lipseste unul dintre elementele esentiale ale procesului verbal, și anume data comiterii faptei.
Menționează că petentul nu a intenționat niciodată să ridice o construcție fără a obtine actele necesare, ba mai mult, au facut tot posibilul de a intra în legalitate.
În drept au fost invocate disp. art. 17 alin. 1 din OUG 2/2001, art. 31 din Lg. 50/1991.
Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 din 24.02.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.2 din Legea 50/1991, republicată, reținându-se în sarcina sa că a executat lucrări de construire șarpantă cu învelitoare din plăci ondulate la acoperișul condominiului fără a deține autorizație de construcție.
Prin Sentința civilă nr. 1797/05.11.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Reșița a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție contestat, constatând prescris dreptul de a aplica sancțiunea contravențională.
Analizând hotărârea apelată, tribunalul consideră că aceasta este temeinică și legală, și în consecință va respinge apelul formulat, pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată ca nu exista motive care sa atragă nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În privința temeiniciei, procesul verbal de constatare a contravenției, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii și constatând fapte percepute personal de către acesta, beneficiază de prezumția de temeinicie și legalitate.
Pe fondul cauzei, deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. Procesul verbal fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, valoarea probatorie a acestui înscris se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, avânt forță probantă se execută din oficiu, fiind întocmit în formă ad vadidatem, cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției. Astfel în hotărârea pronunțată în Cauza Salabiaku contra Franței Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile.
În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin probă contrară. Deci prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea unei fapte să fie pusă în imposibilitatea de a dovedii contrariul celor consemnate în procesul verbal contestat
Verificarea strică a înscrierii în procesul verbal a datelor prevăzute de lege se impune cu atât mai mult cu cât petentului trebuie să i se asigure prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6 CEDO, ceasta fiind statuată în particular de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea A_____ contra României.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 26 alin. 1 lit. a) raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, privind autorizarea executărilor de construcții, ,care prevede că, executarea totală ori parțială, fără autorizație a construcțiilor civile, industriale, agricole, pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000 și 100.000 lei, conform prevederilor art. 27 alin. 2 din același act normativ.
Această dispoziție legală se coroborează în cauza dedusă judecății cu disp. art. 31 din Legea nr. 50/1991,care prevede expres faptul că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunea se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că fapta contravențională, reținută în sarcina intimatei, s-a realizat prin ultimul act material de execuție în anul 2010. Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea 50/1991, respectiv 2 ani de la data săvârșirii faptei, respectiv ultimul act de executare.
Soluția instanței de fond s-a bazat în mod corect pe interpretarea dată de Decizia în interesul legii a fostei Curți Supreme de Justiție nr. 7/2000, a disp. art. 31 din Legea 50/1991, privind calcularea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale în materia contravențiilor continue în domeniul executării lucrărilor de construire .
Pentru aceste considerente, tribunalul nu poate primii motivele invocate în apel de către apelant,respectiv că instanța de fond a reținut în mod eronat că „ în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării construcției, acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991”, însă potrivit art. 37 alin. (5) din Lg. 50/1991, rep. cu modificările și completările ulterioare „ construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuat recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege”. Aceasta deoarece în cauză nu este vorba de o construcție ce urmează după finalizare a fi intabulată în cartea funciară ci de un acoperiș tip șarpantă la scara unui boc de locuințe, construcție deja intabulată în cartea funciară.
Tribunalul mai reține faptul că intimatul nu poate susține că nu cunoștea despre această lucrare cât timp a emis certificat de urbanism în anul 2010, nr. 574/10.11.xxxxx, iar demersurile de intrare în legalitate ale intimatei au fost împiedicate de solicitarea de către autoritatea locală a acordului vecinului din scările învecinate, deși existau celelalte documente necesare pentru emiterea autorizației de construire, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.1 N. Cod procedură civilă, tribunalul, va respinge apelul formulat de P_______ M___________ Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1797/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul P_______ M___________ Reșița cu sediul în Reșița, P-ța 1 Decembrie 1918, nr.1A, jud. C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 1797/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Asociația de P__________ nr. 756 Reșița cu sediul în Reșița, ________________________, ___________, ____________________-S______.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C______ M____ J___ P____
GREFIER
M_____ L____ MAGNOLIA
Red.CM/Tehnored. MLM/25.09.2015
4 ex., 2 _______________________>
Jud.fond: C_____ I____ C_____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025