Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 231

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 MARTIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : O_________ G_______

JUDECĂTORI: P_____ C_______

N______ D_____ C_______

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, fiind judecarea recursului formulat de intimatul M_________ S______ PRIN PRIMAR, cu sediul în S______, _______________. 5A, județul S______, împotriva sentinței civile nr. 1621 din data de 20.04.2012 pronunțată de Judecătoria S______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimată fiind petentul V___ G______ D_____, domiciliat în S______, _________________________. 8, _____________, ______________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Micsandra L_______ pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea intimatului, întâmpinare în dublu exemplar.

Avocat Micsandra L_______ pentru intimat depune la dosar factura nr. 0025 din data de 01.03.2013 în valoare de 150 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat și chitanța nr. xxxxx din data de 01.03.2013 în același cuantum, aferentă facturii.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Avocat Micsandra L_______ pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată din această etapă procesuală.

Arată că fapta contravențională nu există iar instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt.

Precizează că atât din declarația petentului cât și a martorului T______ G_______ rezultă că proprietatea petentului a fost delimitată de o împrejmuire constând în gard de fier din sârmă care datează din anul 1970, cu o lungime de aproximativ 40 m, care desparte proprietatea petentului de cea a vecinului său.

Având în vedere că petentul i-a deteriorat vecinului său, respectiv martorul F____ G______, acest gard pe o lungime de 15 metri și a fost nevoit să o repare, însă acest vecin pe fondul neînțelegerilor referitoare la limitele proprietăților a formulat numeroase reclamații, solicitând și audiențe la Primarul Municipiului S______, și ca urmare a acestor reclamații, petentul a fost sancționat contravențional pentru executarea fără autorizare a lucrărilor de construire.

Învederează că la momentul la care s-a constatat fapta nu a fost efectuată o anchetă proprie la fața locului de către agentul constatator, rezumându-se doar la fotografiile preluate din declarația martorului F____ G______, a cărui declarație a fost înlăturată de către instanța de fond,

Având în vedere și dispozițiile art. 11 lit. a din Legea nr. 50/1991, nu este necesară autorizația de construcție în situația reparațiilor la împrejmuire atât timp cât nu se schimbă forma și materialele din care sunt executate, având în vedere că petentul a efectuat o lucrare de reparație la o împrejmuire existentă din anul 1970, fără a modifica forma acesteia sau alte asemenea chestiuni, fiind astfel evident că fapta contravențională nu există, iar sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Față de prezumția de veridicitate invocată în motivele de recurs, precizează că a fost răsturnată de petent prin proba contară, iar singura critică reală adusă sentinței atacate se referă la existența faptei contravenționale, care a arătat că nu există întrucât un extras de carte funciară atestă că proprietatea era împrejmuită.

Cu privire la forța probantă a procesul – verbal, la proporționalitatea și justificarea aplicării sancțiunii contravenționale și la practica CEDO în materie, arată că acestea sunt chestiuni generice care nu se aplică în speță și nu au legătură cu cauza.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1621 din 20 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria S______ a admis plângerea contravențională formulată de petentul V___ G______ D_____ în contradictoriu cu intimatul M_________ S______ prin Primar și a anulat procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 31.10.2011 de intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 31.10.2011 petentul a fost sancționat, în baza art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru fapta constând în aceea că a construit fără autorizație de construire pe lungimea de 15 m o împrejmuire din fundație și elevație din beton simplu, stâlpi din țeavă și panouri din plasă.

Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului, împrejurare atestată de martorul asistent F____ G______.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, instanța a reținut că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța a reținut următoarele:

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Instanța a reținut că potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;.

Prin plângerea contravențională petentul a susținut faptul că nu a realizat nicio împrejmuire, cea existentă datând de dinainte de 1970 iar porțiunea de 15 m a fost refăcută ca o reparație a întregului în urma deteriorării.

Aspectele invocate au fost confirmate și de către martorul audiat la propunerea petentului, respectiv de numitul T______ G_______.

Acest martor a declarat în fața instanței (f.51) că proprietatea petentului este împrejumuită de un gard în lungime de 40 m, care din care 25 m delimitează proprietatea acestuia de cea a vecinului F____ iar 15 m se află în fața casei petentului. Martorul a mai precizat că împrejmuirea existentă constând în gard de fier din sârmă cu ochiuri și ramă din fier exista încă din anii 1970. Totodată, a arătat că nu a văzut ca petentul să fi construit o prelungire la împrejmuirea deja existentă dar știe că petentul a efectuat unele renovări la casă și anexe, și, posibil, și la gard, anul trecut sau în 2010, nu-și amintește exact.

Pe de altă parte, martorul a recunoscut împrejmuirea din cele trei fotografii depuse la dosar de către intimat (f.15-17) ca fiind cea care datează din anii 1970.

Având în vedere această declarație, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina petentului nu corespunde realității, acesta nerealizând în ultimul timp nicio împrejmuire care să atragă incidența dispozițiilor Legii nr. 50/1991.

În ceea ce privește declarația martorului F____ G______ (f.31), instanța a dispus înlăturarea acesteia din cauză, apreciind-o ca fiind subiectivă, având în vedere situația conflictuală existentă între acesta și petent, recunoscută de martor, ținând cont și de indignarea martorului expusă în timpul consemnării declarației sale vis a vis de acțiunile petentului.

Pe de altă parte, din mențiunile procesului verbal rezultă că acesta a fost întocmit tocmai în prezența martorului F____ G______, or este posibil ca acesta să fi prezentat o situație care a condus la sancționarea nelegală a petentului.

Întrucât pe parcursul judecății petentul a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, instanța a reținut că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta a fost înlăturată, motiv pentru care a admis plângerea de față și a anulat procesul verbal contestat.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs intimatul M_________ S______ prin Primar, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerea contravențională, motivat de faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății.

A precizat că cele consemnate în procesul – verbal corespund situației de fapt și a încadrării în drept, însă instanța, în mod eronat, a apreciat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât procesul – verbal a fost întocmit ca urmare a faptului că petentul a construit fără autorizație de construcție circa 15 metri, o împrejmuire din fundație și elevație din beton simplu, stâlpi din țeavă și panouri sin plasă.

A subliniat faptul că sancțiunea aplicată prin procesul – verbal este justificată, agentul constatator apreciind în mod corect cuantumul amenzii în raport de gravitatea faptei contravenientului, aplicând minimul de amendă, îmbinând în acest sens caracterul punitiv cu cel preventiv, educativ și disuasiv.

Față de cele expuse pe larg în motivarea recursului, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, precum și menținerea procesul – verbal ca temeinic și legal.

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304¹ Cod procedură civilă.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, în cauză nefiind dat niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 și art. 304¹ Cod procedură civilă.

A arătat că proprietatea petentului a fost delimitată de o împrejmuire constând în gard de fier din sârmă care datează din anul 1970, cu o lungime de aproximativ 40 m, care desparte proprietatea petentului de cea a vecinului său, însă având în vedere că petentul i-a deteriorat vecinului său, respectiv martorul F____ G______, acest gard pe o lungime de 15 metri a fost nevoit să o repare. Cu toate acestea vecinul său, pe fondul neînțelegerilor referitoare la limitele proprietăților a formulat numeroase reclamații, solicitând și audiențe la Primarul Municipiului S______, și ca urmare a acestor reclamații, petentul a fost sancționat contravențional pentru executarea fără autorizare a lucrărilor de construire.

A făcut precizarea că între petent și F____ G______ există pe rolul Judecătoriei S______ un litigiu având ca obiect revendicare și grănițuire, acre formează obiectul dosarului nr. xxxxx/314/2011.

Consideră că instanța a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, constând că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu există, acesta nerealizând în ultimul timp nicio împrejmuire care să atragă incidența dispozițiilor Legii nr. 50/1991.

Conform dispozițiile art. 11 lit. a din Legea nr. 50/1991, nu este necesară autorizația de construcție în situația reparațiilor la împrejmuire atât timp cât nu se schimbă forma și materialele din care sunt executate, având în vedere că petentul a efectuat o lucrare de reparație la o împrejmuire existentă din anul 1970, fără a modifica forma acesteia sau alte asemenea chestiuni, fiind astfel evident că fapta contravențională nu există, iar sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Mai arată că prezumția de veridicitate a procesului – verbal de constatare a contravenției a fost răsturnată de petent prin contrară, acesta făcând dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul – verbal de contravenție.

Criticile aduse de către recurentă sentinței pronunțate de instanța de fond le apreciază ca fiind generice, neavând nicio legătură cu cauza, singura critică referindu-se la existența faptei contravenționale.

Pentru toate motivele arătate pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cauza sub aspectul criticilor aduse și având în vedere dispozițiilor art.304¹ Cod procedură civilă tribunalul consideră că recursul este neîntemeiat.

Petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art.26 al.1 lit.a din legea nr. 50/1991, iar ca măsuri s-a dispus sistarea lucrărilor și ___________________________ la 31.03.2012. în sarcina petentului s-a reținut că a construit fără autorizație de construire pe lungimea de 15 metri o împrejmuire din cu fundație și elevație din beton simplu, stâlpi din țeavă și panouri din plasă.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, s-a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16, 17 din OG 2/2001, fiind îndeplinite cerințele de fond și formă impuse de lege. În privința temeiniciei actului contestat, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că proprietatea petentului este delimitată de proprietățile vecinilor de o împrejmuire de fier cu sârmă și ramă din fier, împrejmuire existentă din anii 1970, iar o porțiune de 15 metri a fost refăcută ca o reparație a întregii împrejmuiri de 40 metri, fără a se interveni asupra structurii și amplasamentului.

În raport de aceste aspecte, în mod corect instanța de fond a considerat că petentul a fost sancționat în mod eronat, făcându-se dovada unei alte situații de fapt decât cea expusă în procesul verbal contestat, fiind răsturnată astfel prezumția relativă de veridicitate de care se bucură actul atacat.

În consecință, tribunalul apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, făcându-se o corectă apreciere a situației de fapt, motiv pentru care în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de intimatul M_________ S______ PRIN PRIMAR, cu sediul în S______, _______________. 5A, județul S______, împotriva sentinței civile nr. 1621 din data de 20.04.2012 pronunțată de Judecătoria S______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX intimată fiind petentul V___ G______ D_____, domiciliat în S______, _________________________. 8, _____________, ______________________, ca nefondat.

Obligă recurentul să plătească intimatului 150 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 06.03.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, O_________ G_______ P_____ C_______ N______ D_____ C_______ H____ A___ O___

Red. P.C.

Jud. fond. L______ R_____ S_____

Tehnored. H.A.

Ex. 2/15.04.2013