Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.358

Ședința publică din data de 18.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A________-R_____ P___

GREFIER: F______ Ț____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A_____ D____, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal și intimata, reprezentată de consilier juridic Din R_____, cu delegație la fila 30 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanța procedează la verificarea identității petentului, pe baza actului de identitate prezentat.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 C.pr.civ., fiind primul termen de judecată, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.32 alin.1 și alin.2 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța acordă cuvântul în probațiune.

Având cuvântul, petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Având cuvântul, intimata, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art.258 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată, arătând că cele reținute în procesul-verbal nu sunt întemeiate, în condițiile în care pietonul circula neregulamentar pe carosabil, în lungul trotuarului, îndreptându-se către trecerea de pietoni. Precizează că în intersecția respectivă există două treceri de pietoni care sunt poziționate perpendicular, fiind cunoscut faptul că pietonii traversează pe diagonală. Mai arată că a observat din timp pietonul care circula neregulamentar, astfel că a redus viteza pentru a-i permite acestuia să traverseze, însă petentul și-a continuat deplasarea, observând că pietonul nu intenționează să traverseze, iar după aproximativ 800 m a fost oprit de un echipaj de poliție.

Având cuvântul, intimata, prin reprezentant, solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit, în condițiile în care apreciază că nu a fost răsturnată prezumția legală de veridicitate a acestuia, iar petentul nu a reușit să își dovedească nevinovăția. Mai arată că susținerile petentului nu se coroborează cu probele administrate în cauză.

Instanța, fiind lămurită, declară închise dezbaterile, în condițiile art.394 C.pr.civ., și rămâne în pronunțare pe această plângere contravențională.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 27.08.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul A_____ D____, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii aplicate, precum și înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.

În motivarea în fapt a cererii, petentul arată că a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 420 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 13.08.2015, ora 10:01, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare pe Calea Ferentari, din direcția Prelungirea Ferentari către Calea Rahovei, la nr. 62, nu ar fi acordat prioritate pietonului care traversa regulamentar pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător prin indicatoare și marcaje pe sensul său de mers.

Petentul arată că în timp ce se deplasa regulamentar pe banda de mers, a observat pe spațiul carosabil un pieton care circula neregulamentar, îndreptându-se către trecerea de pietoni din dreptul nr. 62 de pe Calea Ferentari. În consecință, a redus viteza preventiv, iar, pentru că pietonul nu ajunsese în dreptul trecerii de pietoni și nici nu și-a manifestat intenția de a traversa, petentul și-a continuat deplasarea pe Calea Ferentari, după aprox. 800 m fiind oprit de un echipaj al intimatei.

Față de situația de fapt relatată, petentul apreciază că procesul-verbal nu corespunde realității, acesta nefiind susținut de mijloace de probă temeinice.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei potrivit dispozițiilor art.19 coroborat cu art.53 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și proba cu înregistrare video.

În data de 24.09.2015, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că în data de 13.08.2015, ora 09.54, contravenientul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe Calea Ferentari, nr. 62, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, pe sensul de mers al contravenientului, petentul săvârșind fapta contravențională prevăzută de art. 135 lit.h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 135 lit.h din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.

În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.

În data de 22.10.2015, petentul A_____ D____ a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 18.01.2016, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze și a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015, petentul A_____ D____ a fost sancționat contravențional de către intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră cu amenda în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.135 lit.h din H.G. nr.1391/2006, menționându-se că la data de 13.08.2015, în jurul orelor 09:54, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe ________________________ la trecerea de pietoni din dreptul imobilului nr.62 nu a acordat prioritate de trecere pietonului care traversau ___________________________ și semnalizată corespunzător, pietonul aflându-se pe sensul său de mers.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului.

În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, nu rezultă în mod cert că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

În acest sens, trebuie observat că petentul a adoptat o atitudine constantă de nerecunoaștere a faptei, nu doar în fața instanței judecătorești, prin motivele invocate în plângerea contravențională, ci mai ales la momentul întocmirii procesului-verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiuni, în sensul că “pietonul nu se afla în traversare; acesta cicula pe carosabil; nu și-a exprimat în mod vădit dorința de a traversa”, în condițiile în care la dosarul cauzei, în afară de procesul-verbal contestat, nu se mai regăsește niciun alt înscris care să conducă la faptul că petentul ar fi săvârșit contravenția reținută în cuprinsul actului constatator, ceea ce naște un dubiu cu privire la aceasta.

Or, dubiul profită petentului, conform principiului in dubio pro reo, răsturnând, din acest punct de vedere, al săvârșirii faptei, prezumția de legalitate a acestui proces-verbal.

Cu mențiunea că un alt principiu stabilit pe cale jurisprundențială ca făcând parte din garanțiile dreptului la un proces echitabil este acela al egalității armelor.

Astfel, Curtea a afimat, în cauza Dombo Beheer B.V. contra Olandei că egalitatea armelor presupune obligația de a oferi fiecărei părți oportunitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza – inclusiv în ceea ce privește probele – în condiții care să nu o plaseze într-o poziție net dezavantajoasă în raport cu partea adversă, fiind vorba de un just echilibru procedural între părți.

În cuprinsul aceleiași hotărâri, Curtea a statuat că principiul egalității armelor, ca element inerent unui proces echitabil, se aplică atât cauzelor civile, cât și celor penale. Unele dintre garanțiile speciale în materie penală enumerate în alin.3 al art.6 reprezintă aspecte ale egalității armelor și nu fac decât să sublinieze și să confirme drepturile procedurale garantate de art.6 alin.1; aceste garanții, chiar dacă nu sunt explicit enunțate în primul alineat, se aplică și cauzelor civile.

Având în vedere aplicabilitatea principiului enunțat în cauza de față, instanța va trebui să analizeze în ce măsură petentului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, prin aplicarea principiului egalității armelor, principiu ce presupune, astfel cum s-a arătat, dreptul părții de a-și pregăti o apărare corespunzătoare, care să nu o pună într-o poziție de inferioritate față de partea adversă.

În acest sens, instanța constată, pe de o parte, că fapta imputată părții nu este înregistrată pe un suport magnetic sau dovedită cu o altă probă extrinsecă, reprezentând doar constatarea personală a agentului care a întocmit procesul-verbal.

Pe de altă parte, se constată că petentul a formulat obiecțiuni la procesul-verbal cu ocazia întocmirii acestuia, susținând că pietonul nu se afla în traversare.

În cauză, singura probă care a putut fi administrată a fost aceea cu înscrisuri, și anume, tocmai procesul-verbal contestat.

Or, în condițiile în care petentul din prezenta cauză, deși și-a exprimat, încă de la întocmirea procesului-verbal, dezacordul cu privire la fapta reținută în sarcina sa, acesta ar fi trebuit să dispună de modalități efective pentru a-și dovedi susținerile, modalități care în cauză lipsesc cu desăvârșire.

Este de notorietate împrejurarea că în domeniul contravențional sarcina probei este una anevoioasă pentru presupusul contravenient, care este, de multe ori, lipsit de posibilitatea de a produce probe în apărarea sa.

În aceste condiții, revine statului sarcina de a echilibra poziția acestuia în raport de emitentul actului de constatare și sancționare a contravențiilor, astfel încât acesta din urmă să nu se afle pe o poziție de forță.

Or, în lipsa oricărei dovezi pertinente și concludente, care să fie extrinsecă actului contestat, menținerea acestuia ar însemna încălcarea principiului egalității armelor și, implicit a dreptului de apărare al părții contestatoare.

În sfârșit, în aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

În speță, se constată că prezumția de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost răsturnată, petentul beneficiind pe mai departe de prezumția de nevinovăție.

Față de cele arătate, instanța consideră că procesul-verbal care face obiectul prezentei plângeri contravenționale nu este temeinic întocmit, prin aceea că s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.135 lit. h din H.G. nr.1391/2006, care sancționează fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, în sensul expresiei de „acordare a priorității” conferit de dispozițiile art.6 pct.1 din O.U.G. nr.195/2002, aceasta presupunând „obligația fiecărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare sau să oprească.”

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul A_____ D____, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015 ca neîntemeiat, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015 și a înlăturării oricăror altor măsuri dispuse prin procesul-verbal sus-arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul A_____ D____, cu domiciliul în București, __________________, ___________, ___________, sector 4, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, cu sediul în București, _______________________.9-15, sector 3.

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015 ca neîntemeiat.

Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxx/13.08.2015.

Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, aplicată pentru contravenția prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002.

Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A________-R_____ P___ F______ Ț____

Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./29.01.2016

Se vor efectua 2 _______________