R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1077

Ședința publică din data de 04 aprilie 2014

Instanță constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATORI : B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER – C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6., împotriva sentinței civile nr. xxxxx/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent M_____ V_____, cu domiciliul în Constanta, Prof Dr M________ Gh, nr. 51, județul C________.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, iar la dosarul cauzei s-a depus de către intimata concluzii scrise.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.05.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ V_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/10.04.2012 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, contestându-se legalitatea si temeinicia procesului verbal mai sus menționat și solicitându-se anularea respectivului act.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx/10.04.2012 a fost sancționata cu amenda în cuantum de 250 lei in baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep. și obligat la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 122,61 lei, pentru fapta săvârșită la data de 19.11.2011, orele 12:49, aceea de a fi fost depistat autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX în localitatea Românești, ca a circulat fără a face dovada achitării rovinietei.

Petentul a arătat că procesul – verbal este nelegal și netemeinic motivat.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției, dovada de comunicare a procesului verbal, un set de procese verbale, documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, respectiv: adresa emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, copia certificatului calificat, autorizația de control a agentului constatator, proba foto și alte înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 16.10.2013, instanța, în temeiul disp. art. 167 alin. 1 C.pr.civila, a incuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, probă pe care a considerat-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.

S-a procedat la administrarea probei cu înscrisurile existente la dosar.

Prin sentinta civila nr. xxxxx/16.10.2013 Judecatoria Ploiești a admis plangerea petentului si a anulat pr. verbal de contravengie contestat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, pe DN 1 în localitatea Romanesti a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinieta valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța a avut în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a concluzionat că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța a constatat că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 15/2001 și a fost comunicat petentului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat intimata recurentă că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 C.proc.civ., art.312 alin.3 C.proc.civ.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimatul __________________ SA, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezentat în instanță.

Analizând actele dosarului tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal contestat _________ nr.xxxxxxx/10.04.2012 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din data de 19.11.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal au fost dresat în data de 10.04.2012).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În drept, în aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 10.04.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

Cu privire la ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind și legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petentul nu poate fi sancționat pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ cu intimatul M_____ V_____ ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6., împotriva sentinței civile nr. xxxxx/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent M_____ V_____, cu domiciliul în Constanta, Prof Dr M________ Gh, nr. 51, județul C________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2014.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTORI,

B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. PCM

2EX/ 28.05.2014

d.f. xxxxx/281/2012 - Jud. Ploiești

j.f. I__ A________

Operator date cu caracter personal 5595