Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 551/2015

Ședința publică de la 07 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ C_______

Judecător Crenguța P______

Grefier C_______ P______

Pe rol fiind soluționarea apelului contraventional declarat de petentul C______ I___ F_____ domiciliat in D______ _________________.6 __________.1 __________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BUZAU cu sediul în Buzau ____________________-10 jud Buzau împotriva sentinței civile nr.xxxxx/7.11.2014 pronunțată de Judecătoria Buzau în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită după care :

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A) Obiectul acțiunii

1.1. La data de 13.12.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX plângerea contravențională formulată de către petentul C_______ I___ F_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/04.12.2013.

1.2. În motivarea plângerii, s-a învederat, în esență, că la data de 04.12.2013 orele 03:42 în timp ce se deplasa din direcția București - Suceava, D______ cu autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în timp ce stătea la semafor, care era pe culoare roșie, un echipaj de poliție a tras lângă acesta pe banda alăturată i-a făcut semn să coboare geamul și să tragă pe partea dreaptă. După ce s-a schimbat culoare semaforului a tras pe dreapta conform indicațiilor agentului de poliție.

I-a cerut actele la control pe care le-a prezentat conform legii. După ce a verificat documentele prezentate l-a întrebat dacă știe motivele pentru care a fost tras pe dreapta la care acesta a răspuns că nu cunoaște motivul.

Agentul i-a comunicat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului. A cerut dovada că a trecut pe culoare roșie a semaforului, iar agentul i-a comunicat că nu poate face dovada dar a susținut-o în continuare spunându-i că acest lucru nu contează, mai ales că este din județul B_______. A susținut că agentul „aștepta ceva de la el” petentul nedorind să-i dea nimic. Motiv pentru care a întocmit proces verbal pentru care acesta a făcut obiecțiuni și a refuzat să-l semneze, deoarece nu corespundea cu realitatea. A așteptat peste 30 minute până a venit un alt autoturism care a fost oprit din trafic pe care agentul constatator l-a trecut ca martor.

A arătat că procesul verbal este nul deoarece nu se cunoaște numele agentului constatator și este scris nedescifrabil așa cum prevede OG nr. 2/2001 nu este menționată adresa martorului și alte elemente de identificare. A arătat că nu se face vinovat de încălcare prevederilor OUG 195/2002 și că acesta a fost motivul pentru care a solicitat să i se arate dovada că a trecut pe culoarea roșie a semaforului.

A solicitat declarația martorului care să confirme că a trecut pe culoarea roșie a semaforului si admiterea cererii mea cum a fost formulată.

1.3. În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

1.4. În dovedire, a fost depuse procesul-verbal de contravenție contestat și cartea de identitate a petentului (filele 5-7 dosar fond).

B) Apărările intimatului

2.1. La data de 29.01.2014, intimatul IPJ B____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

S-a învederat că la data de 04.12.2013, agentul de politie desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control al traficului rutier pe bld. Unirii, iar în jurul orelor 03.42 a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ce se deplasa pe bld. Unirii și ajungând la intersecția cu _______________________ și traversat-o pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune deși exista timp și spațiu suficient pentru a opri în condiții de siguranță.

Agentul de politie a procedat la oprirea regulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar după ce s-a prezentat și a solicitat documentele conducătorului auto a constatat că acesta se numește C_______ I___ F_____, domiciliat în D______, ____________________.6, _____________, ____________________. După ce i-a adus la cunoștință abaterea săvârșita a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx pentru încălcarea prevederilor art. 52 alin. 1 din ROUG 195/2002 aplicând totodată măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere, eliberând dovada înlocuitoare.

Contravenientul a făcut propriile mențiuni cu privire la cele constatate, refuzând să semneze procesul verbal.

Abaterea nu a fost filmată, aceasta fiind constatată direct de către agentul de poliție.

Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata, care prevăd că „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, rezultă că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, în sensul că petentul trebuie să facă dovada, cu orice mijloc de probă, a netemeiniciei acestuia.

Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție a considerat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.

Referitor la mențiunea reclamantului despre faptul că martorul nu era de față în momentul constatării contravenției a precizat că potrivit art. 19 alin. l din OG 2/2001 martorul trebuie să confirme mențiunile agentului constatator privitoare la refuzul contravenientului de a semna procesul verbal, acesta neavând calitatea de martor ocular.

S-a opus audierii martorilor prevăzuți la art. 315 alin. l și 2 din C. pr. civ.

2.2. În drept a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C.proc.civ.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

2.3. În dovedire, s-au depus la dosar raportul agentului constatator și cazierul contravențional al petentului (filele 19-21 dosar fond).

C) Prin sentința civilă nr. 207/07.02.2014, judecarea plângerii contravenționale a fost declinată în favoarea Judecătoriei B____, iar la data de 27.02.2014, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Petentul a formulat precizări prin care a arătat că în noaptea respectivă, orele 03:40 agentul de poliție a oprit lângă acesta, pe partea dreapta a șoferului, unde stătea la culoarea roșie a semaforului, i-a făcut semn să dea geamul în jos și, după ce acesta s-a conformat, i-a spus că, la culoarea verde, să tragă pe partea dreaptă. Petentul s-a conformat, agentul i-a solicitat actele la control, l-a întrebat dacă știe motivul pentru care a fost oprit și când petentul a răspuns că nu știe, i-a adus la cunoștință că la unul dintre semafoare a trecut pe culoarea roșie. Petentul i-a explicat că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului, deoarece a așteptat la culoarea roșie. Agentul i-a adus la cunoștință că nu poate dovedi acest lucru, iar când petentul i-a explicat că are martori în mașină, agentul i-a spus că aceștia nu au nicio valoare. Petentul a întrebat agentul dacă îi poate dovedi faptul că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, la care agentul i-a adus la cunoștință că nu poate dovedi acest lucru, pentru că nu are camera video. Apoi, agentul a întocmit procesul verbal și i-a reținut petentului carnetul de conducere. După întocmirea procesului, petentul a așteptat 30 de minute până a sosit un alt autoturism, pentru ca celalalt conducător auto să fie martor la împrejurarea că petentul refuză să semneze procesul verbal.

La data de 05.11.2014 petentul a formulat precizări prin care a arătat că în autoturismul sau se mai aflau încă două persoane adulte și un copil în vârstă de 14 ani și că nu a dorit ca aceștia să fie audiați în calitate de martori deoarece este sigur că a respectat regulile de circulație. A precizat că agentul constatator i-a spus că nu îi poate dovedi faptul că a trecut pe culoarea verde a semaforului. A menționat și că a fost nevoit să stea fără permisul auto timp de trei săptămâni deoarece fapta a avut loc în preajma sărbătorilor de iarnă, iar poșta nu a lucrat. A arătat că agentul respectiv nu era un polițist rutier, că nu are nicio dovadă ori probă împotriva sa, că se considera nevinovat.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

D) Sentința pronunțată de instanța de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

3.1. Instanța fondului a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, precum și proba testimonială cu martorul asistent – I____ C______ C_________ însă la termenul de judecată acordat petentul nu s-a prezentat în instanță.

3.2. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr. xxxxx/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C_______ I___ F_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B____ și, în consecință, s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.12.2013 de Biroul Rutier.

3.3. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:

- că la data de 04.12.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ B____, procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/04.12.2013, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 04.12.2013, ora 03,42, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce se deplasa pe bld. Unirii și ajungând la intersecția cu _______________________ și traversat-o pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune deși exista timp și spațiu suficient pentru a opri în condiții de siguranță;

- că pentru acest motiv s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și i s-a reținut permisul de conducere. Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, acest fapt fiind confirmat de martorul I____ C_________ C______ în fața instanței cu ocazia audierii;

- că cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute (art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001);

- că în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că fapta a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr. Prin urmare revine petentului sarcina de a dovedi o altă situație de fapt, decât cea menționată în procesul verbal și pe cale de consecință să înlăture prezumția de veridicitate a acestuia;

- că prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO, nu are un caracter absolut, și că această garanție este respectată, prin faptul că i se oferă petentului dreptul, ca, în fața unei instanțe independente și imparțiale, să propună probe, prin care să combată acuzația adusă în sarcina sa, și să dovedească netemeinicia acestei acuzații;

- că în condițiile în care petentul nu a adus nicio dovadă contrară situației de fapt reținută în procesul verbal, instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, și drept urmare, fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității;

- că petentul a încălcat dispozițiile art. 52 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 R și că în conformitate cu art. 100 alin. 3 lit. d din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul;

- că instanța potrivit art. 34 din OG 2/2001 apreciază plângerea petentului neîntemeiată, astfel că a respins-o.

E) Apelul exercitat de petent și apărările intimatului în fața instanței de apel

4.1. Împotriva acestei sentințe nr. xxxxx/07.11.2014 a Judecătoriei B____, petentul C_______ I___ F_____, cu respectarea termenului legal, a declarat apel, înregistrat la data de 05.12.2014 .

Apelul a fost motivat, în sensul că nu este de acord cu sentința apelată, deoarece este nevinovat.

Astfel, petentul apelant a arătat că a cerut probe din partea poliției, că acestea nu i-au fost prezentate, în sensul că nu există fotografii sau o înregistrare video.

Pentru aceste motive, apelantul contravenient a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei, precum și audierea unui martor ocular și a agentului de poliție în calitate de martor.

4.2. La data de 15.12.2014 apelantul a depus precizări la cererea de apel, susținându-și, în continuare nevinovăția și a invocat principiul in dubio pro reo.

4.3. În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.

4.4. În apel intimatul nu a depus întâmpinare.

II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată apelului

Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 466, 476, 479 și art. 480 C.proc.civ., incidente conform art. 34 alin. 2 și art. 47 din OG nr. 2/2001 și art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, Tribunalul reține că apelul nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.

5. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petentul C_______ I___ F_____, în contradictoriu cu intimatul IPJ B____, vizând anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 04.12.2013 de un agent constatator al intimatului.

Prin acest act administrativ, s-a reținut că, la data de 04.12.2013, ora 03,42, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce se deplasa pe bld. Unirii și ajungând la intersecția cu _______________________ și traversat-o pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune deși exista timp și spațiu suficient pentru a opri în condiții de siguranță.

Pentru aceste motive, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă contravențională, în cuantum de 320 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

6. Analizând apelul în limitele în care s-a devoluat pricina în fața instanței de apel, Tribunalul apreciază că, respingând plângerea ca neîntemeiată, judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul constatator, iar sancțiunile au fost legal aplicate și individualizate.

7. Astfel, în primul rând, se observă că, în mod judicios, s-a reținut de prima instanță, în considerentele sentinței apelate, că fapta a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, motiv pentru care procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr.

Prin urmare revine petentului sarcina de a dovedi o altă situație de fapt, decât cea menționată în procesul verbal și pe cale de consecință să înlăture prezumția de veridicitate a acestuia.

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat rezultă că petentul apelant se afla în autoturism la data respectivă cu încă o persoană, mențiune efectuată de către agentul de poliție.

Sunt astfel infirmate susținerile apelantului, în senul că în autoturismul condus de el se mai aflau încă două persoane adulte și un copil în vârstă de 14 ani.

Apelantul a arătat în precizările sale de la instanța de fond că nu dorește ca aceștia să fie audiați în calitate de martori, deoarece este sigur că a respectat regulile de circulație.

Pe de altă parte, în cererea sa de apel, apelantul solicită audierea unui martor ocular, fără, însă a-l indica pentru ca acesta să fie citat și audiat în instanță.

Tot în cererea sa de apel, apelantul solicită audierea în calitate de martor a agentului constatator. În această privință, tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001 unui agent constatator îi este interzis să aibă calitatea de martor într-un proces având ca obiect plângere contravențională. La interpretarea legii trebuie sesizată, ca și în cazul textului citat, rațiunea legiuitorului, care a fost aceea de a evita subiectivismul - așadar interpretarea corectă a alineatului 2 din articolul de mai sus este: dacă nici măcar un ALT agent constatator nu poate avea calitatea de martor, cu atât mai puțin nu poate avea aceasta calitate autorul procesului-verbal de contravenție contestat, deci legea îl exclude implicit din categoria persoanelor ce pot avea calitatea de martor.

Astfel, în condițiile în care apelantul nu a indicat martorul ocular măcar în cererea de apel, iar la instanța de fond a precizat că nu dorește audierea vreunui martor, iar agentul constatator nu poate fi audiat în calitate de martor, instanțele (de fond sau de control judiciar) pe lângă faptul că sunt în imposibilitate obiectivă de a administra probatoriul propus de parte, nici nu se pot substitui acesteia în procedura judiciară.

Rolul activ al instanței poate fi manifestat în condițiile în care partea însăși manifestă diligențele firești legale și necesare pentru soluționarea procesului și își respectă obligațiile legale așa cum acestea sunt prevăzute în normele de procedură (art. 10 Cod procedură civilă - părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, art. 194 alin. 1 lit. e Cod procedură civilă - când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător, art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă - probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, art. 254 alin. 4 lit. a Cod procedură civilă - partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori etc.).

Niciuna dintre aceste obligații legale ce-i incumbau apelantului în prezenta cauză nu a fost respectată.

8. În al doilea rând, tribunalul reține că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul provine de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.

Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publică.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A_____ împotriva României).

Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I___ P__ c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).

Față de cele ce preced, tribunalul observă că, deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N_______ G_______ c. României).

Alegațiile apelantului în sensul că nu i s-au prezentat dovezi nu prezintă nici un fel de relevanță, câtă vreme acesta a înțeles ce abatere a săvârșit atunci când a fost oprit în trafic și când a făcut obiecțiuni cu privire la faptă, susținând în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat că „nu a fost culoarea roșie”. Simpla negare/nerecunoaștere a faptei, chiar și vehementă, așa cum s-a manifestat apelantul în prezenta cauză, fără a fi susținută de probe administrate în condițiile legii în fața instanței, nu este de natură a răsturna prezumțiile de care se bucură actul contestat în virtutea legii, respectiv prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate.

Conchizând, tribunalul reține că petentului i s-au asigurat garanțiile procesuale în conformitate cu normele europene enunțate, dar nu a produs nicio probă care să răstoarne prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat.

Așadar, tribunalul constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale constând în fapta de a pătrunde și traversa o intersecție semaforizată pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.

În plus, tribunalul reține că potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, astfel că în cazul acestor contravenții simpla constatare directă și personală a polițistului rutier cu privire la săvârșirea unei contravenții conferă acestuia dreptul legal de a încheia actul constatator și sancționator, fără nicio altă formalitate suplimentară, câtă vreme acest drept îi este conferit de lege, iar polițistul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

9. În al treilea rând, se observă că, menținând sancțiunile aplicate petentului-recurent, judecătoria a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Astfel, este de remarcat că, potrivit acestor dispoziții legale, sancțiunea stabilită se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

11. Or, în speță, în mod just, s-a apreciat de instanța de fond că faptele reținute în sarcina petentului (apelant) sunt de o gravitate apreciabilă și că sancțiunile aplicate sunt judicios individualizate, întrucât reflectă pericolul social al faptelor comise și țin seama de circumstanțele personale ale contravenientului.

Într-adevăr, sub acest ultim aspect, sunt relevante mențiunile existente în cazierul contravențional al petentului (apelant), depus la dosarul de fond (fila 16 dosar fond), din care rezultă că, în perioada 06.05.xxxxxxxxxxxxx13, apelantul C_______ I___ F_____ a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții la regimul circulației pe drumurile publice în nr. de 7 (șapte), ceea ce reflectă că acesta are o conduită în trafic ce periclitează siguranța circulației și că aplicarea unei sancțiuni mai ușoare nu are niciun efect înspre acordarea comportamentului său în trafic cu normele legale ce reglementează circulația pe drumurile publice. De remarcat în acest sens că respectivele contravenții sunt diferite (neacordare de prioritate soldată cu pagube materiale, depășirea vitezei legale, oprire neregulamentară, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune).

III) Soluția Tribunalului

12. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de anulare prevăzute de art. 480 C.proc.civ., Tribunalul, având în vedere și art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 109 alin.9 din OUG nr. 195/2002, va respinge apelul declarat, ca neîntemeiat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

13. Conform art. 34 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 483 alin. 2 teza a II-a cu referire la art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel în materie contravențională sunt definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul contraventional declarat de petentul C______ I___ F_____ domiciliat in D______ _________________.6 __________.1 __________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BUZAU cu sediul în Buzau ____________________-10 jud Buzau împotriva sentinței civile nr.xxxxx/7.11.2014 pronunțată de Judecătoria Buzau în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX,ca neîntemeiat

Definitiva

Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015

Președinte, M______ C_______		Judecător, Crenguța P______
	Grefier, C_______ P______

Red CPJudecătoria Buzau

Tehnodact CPDosar f XXXXXXXXXXXXX

4 ex/05.06.2015jud f E P__