Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1.153

Ședința publică din data de 14.04.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – F________ G______ M____

JUDECĂTOR – A___ I_____

JUDECĂTOR – F_______ M_______ I______

GREFIER – E__ G________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN SA, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ________________, cu sediul în București, ________________________, ___________, _______________.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, având în vedere excepția tardivității formulării plângerii invocată de către intimată, o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare.

Instanța, în baza art. 305 Cod proc.civ., raportat la art.167 alin.1 Cod pr.civ., încuviințează recurentei proba cu înscrisuri și nemaifiind probe de administrat sau excepții de invocat, rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr XXXXXXXXXXXXX, petenta ________________ a formulată plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ 12 număr xxxxxxx/22.02.2012 încheiat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție și obligarea intimatei la plata cheltuieilor de judecată.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a luat cunoștință de procesul verbal la data de 07.03.2012, fiind înștiințată că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, întrucât a circulat pe DN 1, fără a avea achitată rovinieta.

Anterior primirii acestui proces verbal a mai fost sancționată pentru aceeași faptă, achitând contravaloarea amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

Apreciază că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, fiind ilegală aplicarea mai multor amenzi contravenționale pentru aceeași faptă.

In lumina Jurisprudentei CEDO contraventiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate in sfera acuzațiilor in materie penala, la care se refera primul paragraf al art.6 CEDO.

În materie penală se aplică o singură sancțiunea, între limitele minime și maxime, nicidecum o pedeapsă pentru fiecare acțiune sau inacțiune.

Cu privire la tariful de despăgubire, arată că a achitat tariful de despăgubire aferent primului proces verbal de contravenție, și dată achitat acest tarif, se presupunea că autoturismul deținea rovinietă valabilă timp de un an.

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozitiile OG 2/2001, OG 15/2002, Jurisprudența CEDO.

În dovedirea plângerii au fost depuse la dosar înscrisuri.

Intimata, legal citată a depus la dosar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr. 1620/07.05.2012 Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia, invocată din oficiu, și a declinat competenta de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 22.05.2012, sub nr XXXXXXXXXXXXXX, primind termen de judecată la data de 26.06.2013.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă plângerea și anulat procesul verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, pe DN 1 în localitatea Romanesti a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinieta valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 22.07.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și menținerea sancțiunii amenzii contravenționale.

Astfel, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 29.08.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 22.02.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatei – petente la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, C. pr. Civ, OG. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001.

Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabile.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 29.08.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimata ________________, împotriva sentinței nr. xxxxx/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN SA, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ________________, cu sediul în București, ________________________, ___________, _______________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F________ G______ A___ I_____ F_______ M_______

GREFIER,

E__ G________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red.F.I.M. /Tehored.E.G.

J.F. I__ A________ – Judecătoria Ploiești

2 ex./ 17.06.2014