Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1652/2015

Ședința publică de la 02 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I__ S_________

Judecător C_______ C____

Grefier A____ C______ C____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, împotriva sentinței civile nr.37 din 09.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tg-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent S_______ M_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul petent S_______ M_____ fiind reprezentat de avocat C______ C_______ în substituire pentru avocat I_______ C_______, conform delegației de substituire depusă la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 25 iunie 2015 a fost soluționată cererea de abținere formulată de doamna judecător T_______ S_____ I____ prin încheierea nr. 33/25 iunie 2015.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.

Avocat C______ C_______ pentru intimatul petent S_______ M_____ având cuvântul solicită respingerea apelului conform motivelor din întâmpinare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 37 din 09.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tg-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul S_______ M_____, cu domiciliul în Orșova, ________________________, Jud. M________, în contradictoriu cu intimatul I__ G___, cu sediul în Tg-J__, Jud. G___ și anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.07.2014.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 06.08.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe rolul acestei instanțe, a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de petentul S_______ M_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.07.2014 întocmit de către intimat solicitând anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal menționat s-a reținut in sarcina sa, că în timp ce circula pe ruta C______ - Tg-J__, a fost oprit in localitatea Plopșoru si nu în Localitatea C______ cum se retine in procesul-verbal, pentru că ar fi oprit pentru îmbarcare-debarcare călători in alte stații decât cele prevăzute pe graficul de circulație.

Petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal menționat , întrucât din cuprinsul acestuia se poate observa ca la rubrica „ Martor " nu a semnat nici o persoana ca martor, încălcându-se astfel si dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 .

Petentul a precizat că în localitatea C______, unde se susține ca ar fi săvârșit fapta contravenționala, nu a oprit, pentru îmbarcare-debarcare calatori, decât in stațiile prevăzute in graficul de circulație pe ruta respectiva.

Petentul a menționat că starea de fapt reținuta de agentul constatator nu este reală, întrucât nu a oprit pentru a urca sau coborî călători, in alte stații decât cele din graficul de circulație și că este adevărat ca pe traseu a oprit intre stații, de doua ori de la C______, pentru ca, uneia din persoanele din microbuz i-a fost rău și a oprit microbuzul pentru ca persoana respectivă cu copilul, să coboare sa ia aer si sa vomeze.

Petentul a menționat că din locul in care se aflau agenții de politie nu se putea observa pentru ce a oprit microbuzul si ca nu a urcat nici un calator din acel loc sau sa fi coborât si sa părăsească microbuzul, ci doar ca a coborât si urcat doamna respectiva cu copilul .

În drept a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din OG 2/2001.

În dovedire petentul a depus în copie, cartea de identitate, procesul verbal de contravenție, licență de traseu, grafic de circulație.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare însoțită de raportul din data de 14.09.2014 .

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată având în vedere faptul că temeinicia aspectelor reținute în procesul verbal de contravenție rezultă din documentele anexate.

În drept a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă și dispozițiile OG 2/2001 .

Analizând actele dosarului, precum și ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că plângerea a fost depusă la instanță, de către contestator, la data de 06.08.2014, în termenul legal prevăzut de art. 25 și 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, așa cum reiese din rezoluția judecătorului de serviciu (fila 1).

Din conținutul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/22.07.2014, instanța a reținut că intimatul i-a aplicat contestatorului sancțiunea contravențională constând într-o amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor sancționate de art. 4 pct. 73 din HG 69/2012.

În fapt, s-a constatat că la data de 22.07.2014 petentul a condus microbuzul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce oprise pe marginea drumului național DN 66, km 16, pentru îmbarcarea și debarcarea persoanelor, deși conform graficului de circulație al licenței de traseu nu avea punct de îmbarcare și debarcare în acel loc.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Deși sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, acesta este netemeinic, întrucât fapta reținută a fi fost săvârșită de contestator nu întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat, respectiv depoziția martorilor S____ I__ și G_______ C_________ instanța a constatat că petentul nu a săvârșit această contravenție, deoarece petentul nu a oprit pe marginea drumului național DN 66, km 16, pentru îmbarcarea și debarcarea persoanelor, ci pentru ca o pasageră să coboare pentru a îngriji un copil alături de care călătorea, căruia îi venise rău.

Astfel, martorul S____ I__ a precizat faptul că se afla în microbuzul condus de către petent și că a auzit o femeie care i-a solicitat să oprească întrucât fiul acesteia se simțea rău, precizând că petentul a fost nevoit să efectueze două opriri și că el însuși i-a comunicat polițistului că oprirea s-a datorat copilului, menționând că sigurele opriri între stații au fost cele pentru a se acorda îngrijiri copilului.

Martorul G_______ C_________ a precizat că se afla în microbuzul condus de către petent și că a auzit o femeie care i-a solicitat să oprească întrucât fiul său avea senzații de vomă. De asemenea, martorul a precizat că pe tot parcursul călătoriei petentul nu a oprit în afara stațiilor pentru a urca sau coborî alte persoane.

Potrivit art.11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmității, daca are legătură cu fapta săvârșită.

Caracterul contravențional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contravenție, lipsindu-i una din trăsăturile esențiale ce o caracterizează (vinovăția, prevederea si sancționarea ca atare într-un act normativ, sau pericolul social), fiind o însușire sintetica care exprima specificul acestor categorii de fapte ilicite în raport cu alte fapte antisociale. Deci fără acest caracter contravențional o fapta concreta nu poate fi calificata drept contravenție, iar fără contravenție nu poate exista nici răspundere contravențională.

Constatând că din depozițiile martorilor rezultă faptul că petentul a oprit în afara stațiilor, pentru a coborî o femeie pentru a acorda îngrijiri unui copil care se simțea rău, instanța a reținut incidența, în speță a cazului fortuit, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei.

Acest caz desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.

Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.

Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere, iar între sursele împrejurărilor fortuite se numără și starea maladivă a unei persoane, împrejurare ce poate fi concomitentă cu acțiunea sau inacțiunea celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale, situație care se regăsește și în prezenta cauză așa cum rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză și analizat mai sus.

Față de cele expuse, instanța a apreciat că fapta contravențională săvârșită nu este contravenție, întrucât îi lipsește trăsătura esențială a vinovăției, petentul neefectuând oprirea pe marginea drumului național DN 66, km 16, pentru îmbarcarea și debarcarea persoanelor, în alte stații decât cele prevăzute pe graficul de circulație, ci pentru ca o pasageră să coboare pentru a îngriji un copil alături de care călătorea, care se simțea rău.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, constatând că plângerea contestatorului este întemeiată, instanța a admis-o ca atare și a dispus anularea procesului-verbal, pentru motive de netemeinicie, și exonerarea sa de la plata amenzii la care a fost obligată prin acest proces-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G___ criticând-o pentru netemeinicie.

În motivare, apelanta a arătat că, în fapt, petentul a fost sancționat, în calitate de conducător auto angajat al unui operator de transport rutier, pentru nerespectarea obligației de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație.

În opinia sa, prima instanță a anulat în mod greșit procesul-verbal de contravenție, apreciind, în urma depozițiilor martorilor audiați la solicitarea petentului, că situația descrisă în cauză se circumscrie cazului fortuit.

Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent: la fața locului.

Pe de altă parte, apelanta este de părere că declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, aceștia fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.

în aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 8 mai 2015 intimatul petent S_______ M_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

S-a arătat în întâmpinare că, apelanta prin cererea de apel formulată nu a arătat în nici un fel care sunt motivele de nelegalitate sau de netemeinice a hotărârii instanței de fond, ci practic a reluat o parte din mențiunile din întâmpinarea depusă la instanța de fond, apreciind că nu se justifica anularea procesului-verbal, fără să facă nici un fel de referire la împrejurarea care a determinat instanța de fond să-1 anuleze, în sensul ca petentul nu făcut o oprire voluntară între stații pentru a urca sau cobori noi pasageri, ci pentru ca o persoana să-și amelioreze starea de rău.

A menționat faptul că este adevărat ca a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție, iar in subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, recunoscând partea sa de culpă încă de la momentul formulării plângerii contravenționale, în sensul ca a oprit între stații, fiind de părere că fiecare ar fi procedat la fel, dacă un semen al nostru ar fi cerut ajutorul.

De asemenea, a arătat că lucrează ca șofer pe un microbuz, cu un salariu minim pe economie, chiar daca este sărac, nu înseamnă ca nu are instinct umanitar, motiv pentru care instanța, a apreciat ca petentul nu se poate face vinovat de contravenția reținuta în sarcina sa.

S-a menționat că și în prezent își menține și cea de-a doua teza privind înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, având în vedere buna credința și sinceritatea în cele consemnate în plângerea contravenționale.

Martorii audiați in instanța au infirmat starea de fapt arătata în procesul-verbal de contravenție, iar susținerea apelantei ca martorii audiați ar fi fost în relații de prietenie sau rudenie cu petentul, nu sunt reale, întrucât cei doi martori au fost simpli calatori in microbuz, persoane care nu au nici un fel de relație cu petentul, fiind contactați chiar in timpul călătoriei și reținute datele lor pentru a fi audiați ca martori oculari. Mai mult, apelanta-intimata nici nu a invocat aceste aspecte la instanța de fond, neputând invoca pentru prima data in apel.

Analizând apelul declarat prin prima criticilor formulate, tribunalul urmează să-l respingă pentru următoarele considerente

A fost admisă plângerea contravențională de către instanța de fond apreciindu-se că nu a fost săvârșită fapta așa cum a fost menționată în procesul verbal de contravenție, în sensul că în data de 22.07.2014 a condus microbuzul și a oprit pentru îmbarcare și debarcare, deși graficul de circulație al licenței de traseu nu prevedea acest lucru în acel loc.

Din declarațiile martorilor audiați a reieșit că petentul nu a săvârșit această faptă contravențională, dar a efectuat oprirea pentru că unui copil i venise rău și mama acestuia a coborât cu copilul pentru a-l îngriji, aspect care a fost adus la cunoștința agentului constatator, instanța de fond reținând astfel cazul fortuit care a înlăturat caracterul contravențional al faptei.

Apelanta a criticat sentința arătând că declarațiile martorilor nu reflectă realitatea fiind probabil în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.

Instanța de apel consideră că apelanta nu a făcut o critică concretă a sentinței instanței de fond ci a arătat doar în mod formal că declarațiile martorilor nu reflectă realitatea, fără a menționa care sunt motivele pe care se bazează astfel de afirmații. Soluția instanței de fond este temeinică și legală după aprecierea instanței de apel, motivarea sentinței scoate în evidență cazul fortuit care înlătură caracterul penal al faptei contravenționale, că opririle sau efectuat pentru îngrijirea copilului de către mama sa și că atunci nu au fost debarcați sau îmbarcați alți clienți în autovehiculul respectiv , singurul scop al opririi fiind acela de îngrijire al copilului căruia îi venise rău în mijlocul de transport în comun.

Văzând și dispozițiile art.480 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul, declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, cu sediul în TG-J__,_____________________, județul G___,împotriva sentinței civile nr.37 din 09.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tg-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent S_______ M_____, domiciliat în Orșova, ________________________, județul M________,CNP xxxxxxxxxxxxx, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, I__ S_________		Judecător, C_______ C____
	Grefier, A____ C______ C____

Red.S.I./tehnored.A.C.

Judecător fond T_______ A.D.

4 ex/ 15 Septembrie 2015