Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 18 Septembrie 2013

PREȘEDINTE - S_____ T______

JUDECĂTOR E____ P____

JUDECĂTOR A______ C________

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 915/2013/CA

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul P____ L______ și pe intimatul I.P.J. Iași, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și intimatul prin reprezentant convențional consilier juridic C____ A_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța procedează la identificarea recurentului Pista L______, care se legitimează cu Cartea de identitate ________, nr. xxxxxx.

La interpelarea instanței, părțile arată că nu au cereri noi de formulat și nici probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.

Recurentul personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că nu a știut ce a semnat, deoarece nu a avut posibilitatea să citească înainte de a semna. Mai arată că este prima dată când a fost oprit de către agenții de poliție și nu a cunoscut procedura care trebuie urmată, însă recunoaște că nu avea asupra sa toate actele solicitate de agent.

Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere că nu a fost răsturnată prezumția de adevăr în privința celor constatate prin procesul verbal de contravenție.

Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr 1043 din 25.03.2012 Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională promovată de petentul P____ L______ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al Județului Iași în privința procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.10.2012.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 15.10.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei P______ petentul P____ L______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE al județului Iași să anuleze procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.10.2012.

În motivare petentul a arătat că a efectuat manevra de depășire fără să incomodeze pe ceilalți participanți la trafic, într-o zonă de carosabil cu marcaj longitudinal întrerupt. Agentul de poliție a circulat într-un autovehicul BMW care, fără semnale luminoase sau acustice, rula cu viteză foarte mare și care l-a depășit în trafic în zona pasajului peste linia de cale ferată de la ______________________________, dinspre Blăgești și ulterior, la intersecția cu Spitalul municipal din P______, l-a oprit și l-a sancționat contravențional. Petentul a contestat temeinicia sancțiunii ce i s-a aplicat motivând că autoturismul în care se afla agentul constatator circula în spatele său și a altor două mașini astfel că agentul nu a avut posibilitatea de a vedea manevrele pe care le-a efectuat și nici martori care să confirme situația de fapt reținută nu au fost.

Petentul nu a indicat un temei juridic în fundamentarea plângerii contravenționale.

În privința probatoriului, petentul a indicat înscrisurile și a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat.

Prin întâmpinare intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI a solicitat instanței să respingă plângerea și să mențină procesul-verbal de contravenție, motivând că sancțiunea fost aplicată în mod legal, procesul-verbal este corect și legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și beneficiază de prezumția de legalitate și de veridicitate până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută de petent.

În susținerea cererii sale, intimata a invocat proba cu înscrisuri și a depus la dosar raportul agentului constatator.

În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.10.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment, 4 puncte de amendă în valoare de 280 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin.3 lit.e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

În fapt, s-a reținut că la data de 12.10.2012, orele 12:28 pe DN 28A la km 22 petentul a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX către P______ iar la km 22și a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul în zona de acțiune a indicatorul „Depășirea interzisă”. S-a reținut de asemenea că petentul nu avea asupra sa actul de identitate.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, la rubrica corespunzătoare din procesul-verbal de contravenție consemnându-se că nu are obiecțiuni.

În drept, conform art. 34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Examinând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că a fost întocmit cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 15-20 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în ceea ce privește modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un astfel de înscris, nefiind însă incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.

Pe aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ. instanța urmează a examina temeiniciei plângerii contravenționale doar în ceea ce privește prima dintre faptele contravenționale reținute, anume cea sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, având în vedere că petentul nu a contestat temeinicia actului sancționator și sub aspectul faptei reținute în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată de agentul intimatei direct, cu propriile simțuri, iar petentul nu a făcut dovada contrară situației de fapt reținute în actul sancționator.

Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e raportat la art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în nerespectarea regulilor privind depășirea.

Conform dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG 1391/2006 privind pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se interzice depășirea vehiculelor in zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisa", respectiv atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Petentul nu a furnizat niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție și nici nu a făcut dovada contrară situației de fapt consemnate astfel că instanța va reține ca fiind corespunzătoare realității fapta consemnată în procesul-verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, iar petentul nu a furnizat elemente probatorii care să justifice înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu avertisment.

Sancțiunea contravențională complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este luată de drept și reprezintă o măsură cu caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic.

Sentința a fost recurată în termen legal de către petent criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivele de recurs recurentul a arătat că a semnat procesul verbal, fără a-l citi, neștiind ce semnează.

Nu a indicat motive de nelegalitate și de netemeinicie a hotărârii recurate.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă reține următoarele:

Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța de fond a constatat în mod just ca au fost respectate toate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta, analizând procesul verbal prin prisma disp. art. 16 si 17 .

Petentul a fost sancționat pentru două contravenții prevăzute de dispozițiile art. 100 alin.3 lit.e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

Petentul a semnat procesul verbal iar la rubrica obiecțiuni, a consemnat că nu are obiecțiuni,

Având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, instanța reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui, care contestă realitatea consemnărilor din. procesul–verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire ia încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, a statuat următoarele:

Distincția între contravenții, și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie

Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Do rota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);

In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție.

In speță, s-au propus ca probe : raportul din 11.12.2012 al agentului de poliție.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, acesta este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, și i se recunoaște valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Din probele administrate de organul constatator instanța de fond a apreciat corespunzător si asupra individualizării sancțiunii.

Pentru cele expuse, Tribunalul în baza art. 312 alin. 1 din Cod procedură civilă va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P____ L______ împotriva sentinței civile nr.1042 din 25.03.2013 pronunțata de Judecătoria P______, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2013.

Președinte, S_____ T______	Judecător, E____ P____	Judecător, A______ C________
	Grefier, M______ I____ P_____

Redactat si tehnoredactat PE

01.08.2013.

Judecator fond: I____ E________ B_________

M.P. 20 Septembrie 2013