Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

Operator date cu caracter personal nr. 5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D________-JUDEȚUL V_____

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1538

Ședința publică din data de 01 octombrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte: O_______ S______ - judecător

Grefier: M______-D___ T_____

Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta ___________________, cu sediul în comuna Prundeni, __________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție _______/2011 nr. xxxxxxx din 31.03.2014 încheiat de Serviciul Fiscal Municipal D________, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ R________ A FINANȚELOR PUBLICE C______, cu sediul în municipiul C______, _____________________________. 2, județul D___, cu sediul procesual ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V_____, din municipiul Rm. V_____. __________________ nr. 17, județul V_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție;

Stadiul procesual : primul termen de judecată, în fond;

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin 1 C.p.civ., procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționare pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză în raport de dispozițiile prev. de art. art. 32 din OG nr. 2/2001 rap la art. 94 pct. 3 C.p.civ.

Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către intimat prin întâmpinare, potrivit art. 411 alin 2 C.p.civ., instanța, în raport de obiectul cauzei, precum și de înscrisurile aflate la dosar, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 238 alin 1 C.p.civ. estimează durata procedurii la un termen, declară deschisă cercetarea procesului și în conformitate de prevederile art. 258 rap la art. 255 C.p.civ. încuviințează administrarea în cauză a probei cu înscrisurile aflate la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, declară încheiată cercetarea procesului și apreciind că sunt lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept alte cauzei, reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A:

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 18.04.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei D________ sub nr.XXXXXXXXXXXXX petenta ________________ a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C______, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______/2011 nr. xxxxxxx/31.03.2014, cu sancțiunea avertisment.

În motivarea plângerii petenta arată că la data de 31.03.2014 a fost încheiat de către intimată procesul-verbal contestat, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei întrucât nu a depus la termenele stabilite de lege Decontul 300 privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii decembrie 2013.

Arată petenta că nu a depus aceste documente întrucât contabilul societății a considerat că nu este nevoie să îndeplinească aceste obligații deoarece societatea nu a avut niciun fel de activitate începând cu luna iulie 2013 și până în prezent.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse, începând cu data de 1 iulie 2013 societatea nu a mai realizat niciun venit deoarece nu a mai avut activitate, în sensul că nu mai efectuat nici un fel de acte sau fapte de comerț, iar din cuprinsul extraselor de cont se poate observa că nu au mai existat niciun fel de intrări de fonduri în activitatea societății, ceea ce demonstrează lipsa de activitate.

Din cuprinsul declarațiilor 112 aferente lunilor septembrie, octombrie și decembrie 2013 se poate constata că nu mai datorează către bugetul de stat nicio sumă de bani cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, cu titlul de contribuții individuale de asigurări sociale, de șomaj etc.

De asemenea, din declarația 100 aferentă lunii septembrie 2013 rezultă că nu datorează nicio sumă de bani cu titlu de impozit pe profit, tocmai din cauză că nu a realizat nici un fel de venit sau profit, fiind astfel evident că societatea nu a desfășurat niciun fel de activitate din 1 iulie 2013.

În aceste condiții, având în vedere că nu a prejudiciat bugetul statului cu nicio sumă de bani, consideră că amenda aplicată este mult prea mare, fapta săvârșită fiind de o gravitate redusă, fără consecințe negative, adică fără prejudiciu.

În drept, sunt invocate dispozițiile OG nr.2/2001.

Pentru dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat, interogare fișă cont, extrase de cont, declarația 100 privind obligațiile de plată a contribuțiilor la bugetul de stat, declarații 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, pe lunile septembrie, octombrie și decembrie 2013 și declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe luna septembrie 2013.

Plângerea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 06.06.2014 intimata Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C______ – reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii se arată că în conformitate cu prevederile art.81 al.3 lit.d din OG 92/2003, obligația de a depune declarația fiscală se menține și în situațiile în care, pentru obligația fiscală nu rezultă, pentru perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă potrivit legii. Se arată că petenta nu este la prima abatere de acest gen, anterior fiind sancționată, de asemenea, pentru nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plată.

Astfel, este evident faptul că, la termenul din data de 25.01.2014 societatea avea obligația de a respecta normele legale, impunându-se respingerea plângerii.

În cauză instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______/2011 nr. xxxxxxx/31.03.2014 a fost sancționată societatea petentă cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pe motiv că nu a depus în termenul legal – 25.01.2014 decontul privind taxa pe valoarea adăugată (cod 300), aferent lunii decembrie 2013. S-a reținut de către agentul constatator că au fost încălcate prevederile art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003, republicată – înscris fila 6 dosar.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia,).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că societatea petentă nu contestă nedepunerea declarației, recunoscând această situație, însă în raport de gradul de pericol social, sancțiunea aplicată este una prea aspră.

În conformitate cu prevederile art.81 al.1 din ordonanță, declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. La alin.3 lit.d al aceluiași articol se arată că obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii.

În raport de aceste prevederi instanța reține că este lipsit de relevanță pe planul calificării faptei săvârșite drept contravenție aspectul că, începând cu luna iulie 2013 și până în prezent societatea petentă nu a mai realizat niciun venit întrucât nu a mai desfășurat activitate, nefiind efectuate acte sau fapte de comerț.

Art.219 al.1 lit. b din ordonanță stipulează că, constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.

Având în vedere dispozițiile legale incidente, constatând că societatea petentă face parte din categoria persoanelor obligate la depunerea declarațiilor fiscale și în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada că este beneficiara unor alte termene sau condiții de depunere a acestora, instanța reține că fapta a fost corect reținută de către agentul constatator, aspect care, de altfel, nu este contestat nici de către petentă.

Susține însă petenta că, în raport de gradul de pericol social al faptei, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, deci agentul constatator este cel ce apreciază în concret gradul de pericol social al faptei, în funcție de criteriile menționate în textul de lege invocat, instanța având posibilitatea, în funcție de situația de fapt reținută și de probatoriul administrat, să reaprecieze gradul de pericol social al faptei comise.

Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit precum și de urmarea produsă.

Potrivit prevederilor art. 219 al.2 lit. d din OG nr.92/2003, săvârșirea faptei prevăzută la alin.1 lit.b se sancționează, în cazul persoanelor juridice, cu amendă contravențională de la 1000 la 5000 lei.

În cauză, chiar dacă societatea debitoare pentru care nu s-a depus declarația de venit nu desfășoară nicio activitate economică, instanța reține că în condițiile în care exista obligația depunerii declarației menționată în precedent, amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.

Pe de altă parte, instanța constată că se verifică susținerile intimatei în sensul că societatea reclamantă nu este la prima abatere de acest gen.

Astfel, din verificările sistemului ECRIS, se constată că prin procesul verbal de contravenție _______/2011 nr. xxxxxxx/24 februarie 2014, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei întrucât nu a depus la termenele stabilite de lege Decontul 300 privind taxa pe valoare adăugată aferent lunilor iulie-septembrie 2013 și Declarația cod 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

Pe cale de consecință, chiar dacă respectiva declarație trebuia dată pentru suma zero, în condițiile în care aceasta nu este la prima abatere, instanța apreciază că pericolul social al faptei a fost apreciat corect de către agenții constatatori, astfel că solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului urmează a fi respinsă.

Instanța apreciază că, practic, în susținerea demersului său juridic, petenta se prevalează de propria culpă, arătând că a apreciat că nu se mai impunea depunerea acestora, deși în calitatea sa profesionist avea obligația să cunoască prevederile legale aplicabile în domeniul său de activitate. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât, starea de pasivitate a acesteia a condus la încălcarea continuă obligațiilor impuse prin codul de procedură fiscală prin nedepunerea și a altor declarații fiscale aferente lunilor iulie – septembrie 2013.

Prin urmare, evitând a încuraja fenomenul de pasivitate manifestat de către o parte a contribuabililor societăți comerciale aflați în situații similare, fundamentat chiar pe culpa acestora care, cu minime diligențe, ar fi în măsură să verifice obligațiile ce le revin cu privire la depunerea declarațiilor fiscale, având în vedere și aspectul că fapta săvârșită de către petentă este una de pericol social, fiind menită a împiedica organele fiscale să-și exercite atribuțiile principale stabilite prin dispoziții legale ce au drept finalitate stabilirea obligațiilor datorate de agenții economici bugetului consolidat al statului, instanța apreciază, că în mod corect s-a reținut de către agenții constatatori încălcarea dispozițiilor legale menționate, plângerea formulată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ________________ cu sediul în comuna Prundeni, __________________________, C__ xxxxxxx – prin reprezentantul legal, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală R________ a Finanțelor Publice C______, cu sediul procesual ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V_____, cu sediul în Rm. V_____, __________________ nr. 17, județul V_____, pentru anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______/2011 nr. xxxxxxx/31.03.2014

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare;

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2014, la sediul Judecătoriei D________, județul V_____.

Președinte, Grefier,

O_______ S______ M______-D___ T_____

Red./tehnored.S.O.

4ex./ 03 Octombrie 2014