Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA Nr. 1110 A

Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M____

Judecător D______ R______

Grefier D______ C________

Pe rol examinarea apelului în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelantul Ș_____ P____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 950/24.04.2015 a Judecătoriei Slobozia, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx/11.02.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul și intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează apelul a fost declarat în termen și motivat, apelantul solicitând judecarea cauzei în lipsă. Intimatul a depus întâmpinare, apelantul a depus răspuns la întâmpinare.

Tribunalul, față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 12.02.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul Ș_____ P____ , CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Slobozia, _________________________________________________, jud. I_______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul în Slobozia, _______________________. 13-15, Jud. Ialomița, CUI xxxxxxx, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 11.02.2015 întocmit de intimat.

Soluționând cererea prin sentința civilă nr. 950/24.04.2015 Judecătoria Slobozia, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent menținând dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 11.02.2015 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, pentru că la data de 11.02.2015, contravenientul a condus autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________. Slobozia, iar la trecerea la nivel cu calea ferata nu a respectat semnificatia semnalelor luminoase si acustice aflate in functiune, traversand calea ferata, contravenție prevăzuta și sancționata de art. 138 alin.1 lit.b, respectiv art. 102 alin.3 lit.c din OUG nr. 195/2002 .

În drept, potrivit 138 alin.1 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, “ Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când -b) semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune”

Totodată, potrivit art. 102 alin.3 lit.c din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma avută de acest act normativ la data încheierii procesului-verbal de contravenție, „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: - c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune”.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu, iar motivele de nulitate ale actului de constatare și sancționare a contravenției indicate de petent sunt neîntemeiate, reținând ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, faptele săvârșite, încadrarea juridică, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, faptele, astfel cum au fost reținute de agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunile sunt aplicate între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 23 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 și se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție.

Având în vedere cele două prezumții relative ce operează în cauză, respectiv prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție (sarcina probei contrare având-o contravenientul) și prezumția de nevinovăție a contravenientului (proba fiind în sarcina agenților statului), pentru realizarea unui just echilibru între interesele aflate în discuție, ca un corolar al jurisprudenței CEDO în materie, se pot identifica mai multe situații care au o modalitate proprie de soluționare.

Astfel, dacă fapta este percepută personal și direct ”ex propriis sensibus” de către agentul constatator, dar săvârșirea contravenției poate fi demonstrată și cu alte mijloace de probă (fotografii, înscrisuri, etc., aplicabil mai ales în cazul contravențiilor care se constată prin mijloace tehnice), sarcina probei îi revine statului, care trebuie să dovedească vinovăția și săvârșirea faptei de către contravenient.

Dacă săvârșirea faptei nu se poate demonstra altfel decât prin constatarea personală a agentului, prevalează prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, contravenientul având posibilitatea, în cadrul procedurii contradictorii în fața unei instanțe independente, să propună probe care să creeze cel puțin un dubiu rezonabil cu privire la exactitatea celor constatate de agent.

În situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea, fiind necesară administrarea de probe de către stat pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul (aceasta fiind situația de fapt analizată în hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007, A_____ contra României, cererea nr. xxxxx/03).

De altfel și în jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28).

Curtea Europeană a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră. În acest sens, Curtea subliniază, în primul rând, că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională (M_____ H______ împotriva României, hotărârea din 13 martie 2012, Cererea nr. 7034/07).

În speță, instanța a apreciat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale unui agent de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție.

D__ fiind că este vorba de o contravenție constatată personal și direct de către agentul statului, privind circulația pe drumurile publice, iar petentul nu a adus nicio probă care să contrazică aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța a reținut că faptele constatate personal de agentul statului, sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza de față, instanța a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate au susținut mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.

Declarația martorului P______ I__ C______, care confirma apărările petentul a fost înlăturata , fiind apreciata nesincera.

De asemenea, s-a reținut, conform mențiunilor agentului constatator, cuprinse în raportul din data de 23.02.2015 rezultă că la data de 11.02.2015, că în timp ce efectua serviciul de control al traficului rutier pe raza de competenta a observat ca autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX, ce circula pe _________________. Slobozia, la trecerea la nivel cu calea ferata și care nu a respectat semnificația semnalelor luminoase si acustice aflate in funcțiune, traversând calea ferata. La momentul constatării contravenției și aplicării sancțiunilor, contravenientul a avut de făcut obiecțiuni, in sensul ca nu a trecut pe culoarea roșie.

În atare situație, sarcina demonstrării cu mijloace de probă pertinente a existenței unei situații de fapt contrare celor consemnate aparține petentului, care dorește să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.

Petentul contestă fapta reținută în sarcina sa, dar nu a adus în sprijinul afirmațiilor sale nicio probă pertinentă și credibilă care să înlăture forța probantă a procesului-verbal legal încheiat și care ar fi putut demonstra existența unor circumstanțe factuale diferite de cele care erau descrise în procesul-verbal, astfel că instanța a apreciat că petentul a comis fapta care îi este imputată.

Așa fiind, instanța a reținut că faptele, astfel cum au fost descrise în procesul verbal atacat, întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, sancțiunile fiind legal aplicate, astfel încât procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că instanța de fond a apreciat drept justificat cuantumul amenzii astfel cum a fost stabilit, acesta fiind în concordanță cu pericolului social al faptei și conduitei petentului, temeinică și legală fiind și sancțiunea contravențională a avertismentului, având în vedere că prin fapta sa produsă petentul a generat nașterea unei stări de pericol social ridicat, atât pentru pietoni și alți șoferi, cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate.

De altfel, instanța a mai considerat că fapta de a traversa calea ferata pe culoarea roșie a semaforului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale, ca este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Față de considerentele de fapt și de drept arătate anterior instanța a reținut că procesul–verbal contestat este legal și temeinic, iar cu privire la solicitarea intimatei de aplicare a dispozițiilor art. 187 alin.1 pct.1 lit a) C.p.c., instanța consideră că formularea unei plângeri contravenționale constituie exercițiul normal al dreptului de acces la o instanță, drept recunoscut de legislația națională, precum și de cea internațională a drepturilor omului. Prin urmare, nu s-e poate reține existența unei rele-credințe în sarcina petentului și nefiind îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea unei amenzi judiciare

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel petentul, solicitând astfel admitere acestuia, schimbarea în tot a soluției pronunțate, în sensul admiterii plângerii contravenționale promovate și anulării procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, agentul constatator se afla pe o autospecială dotată cu aparatură video pe care o putea folosi pentru înregistrarea evenimentului ca mijloc de probă și astfel ar fi răsturnat prezumția de nevinovăție.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică, apreciind că prima instanță a soluționat corect plângerea formulată de petentă.

Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 21.09.2015, fiind legal timbrată cf. art. 19 din OG 80/2013.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 11.02.2015 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, pentru că la data de 11.02.2015, contravenientul a condus autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________. Slobozia, iar la trecerea la nivel cu calea ferata nu a respectat semnificația semnalelor luminoase si acustice aflate in funcțiune, traversând calea ferata, contravenție prevăzuta și sancționata de art. 138 alin.1 lit. b, respectiv art. 102 alin.3 lit. c din OUG nr. 195/2002 .

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta este corect descrisă potrivit art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Și sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție răspunde cerințelor legale.

Referitor la invocarea de către apelant a obligației agentului constatator de a folosi mijloace tehnice pentru dovedirea contravenției, tribunalul reține că OUG 195/2002 prevede la art. 109 al. 2 că „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Rezultă din aceste dispoziții legale că pentru constatarea contravențiilor prevăzute de OUG 195/2002 se pot folosi mijloace tehnice, nefiind prevăzută o obligație de folosire a acestora. Numai în cazul contravențiilor costând în depășirea vitezei legale, OUG 195/2002 prevede obligația constatării contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic, în acest sens fiind art. 102 al. 3 lit. e, art. 108 al. 1 lit. a pct. 4, lit. b pct. 2, lit. c pct. 3, lit. d pct. 3. Prin urmare, pentru contravenția reținută a fi săvârșită de apelant constând în a traversa calea ferata când semnalele luminoase si acustice se aflau in functiune, nu prevede obligația organului constatator de a o constata prin intermediul unui mijloc tehnic.

Instanța de fond trecând la soluționarea cauzei, în mod corect a stabilit că actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le propune în fața instanței să dovedească o alta situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, însă această situație nu poate fi reținută în cauza de față.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Astfel, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Așa fiind, cum în cauză, prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat petentul apelant Ș_____ P____ în condițiile art. 6 alin. 2 din Convenție, a fost răsturnată, corect instanța de fond prin soluția dată a menținut procesul verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, situație față de care în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent Ș_____ P____ împotriva sentinței civile nr. 950/24.04.2015 a Judecătoriei Slobozia.

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct.4 cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al. 1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul Ș_____ P____ , CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în Slobozia, ____________________________, ____________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 950/24.04.2015 a Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 23.11.2015.

Președinte, A___ M____		Judecător, D______ R______
	Grefier, D______ C________

Red. R.D./Tehnored. CD/ 4 ex/ 09.12.2015

Judec. Fond C.N.M. /Judec. Slobozia