Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 22 Octombrie 2015

Președinte - A___ T________

Judecător I_____ D_____

Grefier E____ C______

Decizia nr. 1433/ca

Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant L_____ C______ I___ și pe intimat I__ IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2015, când:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față ,

Prin sentința civilă nr. 1230/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul L_____ C_______ I___ în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-BIROU RUTIER împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014.

Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx încheiat la data de 19.06.2014 de către agentul constatator al intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 340 lei și cu suspendarea dreptului de conduce autoturisme pe drumurile publice.

S-a reținut că în data de 19.06.2014, ora 17.06, petentul L_____ C______ I___ a condus autovehiculul marca Seat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ___________________________ Fundație către Tarom, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul semaforului ING, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa regulamentar de la dreapta la stânga pe sensul conducătorului auto de mers, faptă prevăzută de art.135 lit. h) din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014 fila 16, raport agent fila 22, planșe foto fila 23, suport CD fila 24.

De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 170 lei.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu recunosc fapta.

În drept, potrivit art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar potrivit art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece nu a fost încheiat cu respectarea formei prevăzute în anexa 1D din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr.195/2002, apare ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Potrivit art.109 al.2 din OUG nr. 195/2002, contravenția se poate constata și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. În acest caz, potrivit alin.3 al aceluiași articol, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Acest text de lege trebuie coroborat cu art.181 din HG nr. 1391/2006, potrivit căruia în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul; datele de identificare ale contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.

Din aceste dispoziții legale rezultă că procesul verbal va trebui completat potrivit anexei 1D numai în situația în care acesta este întocmit după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul, ceea ce presupune că identitate conducătorului auto nu este stabilită la momentul constatării faptei.

În cazul în care imediat după efectuarea înregistrării cu aparatul radar, petentul este oprit în trafic și identificat, în mod evident nu este necesară prelucrarea înregistrărilor și comunicarea datelor conducătorului de vehicul de către proprietarul sau deținătorul acestuia, potrivit art.181 alin.2 din HG nr. 1391/2006, iar procesul verbal se va încheia pe loc conform art. 180 alin.1 din același act normativ.

Mai arată instanța și faptul că stabilirea de către legiuitor a unor modele de formulare pentru procesele verbale încheiate în cazul anumitor tipuri de contravenții cum sunt cele în materie rutieră, nu este o condiție de formă prevăzută sub sancțiunea nulității absolute nici prin art.181, alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și prin de art.17 din O.G.nr.2/2001.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece nu este indicat numele său corect, neexistând L_____ C______ I___, apare ca neîntemeiat în condițiile în care în cuprinsul acestuia sunt indicate numele și prenumele în tot, CNP-ul, numărul și ____________ sale de identitate, existând suficiente elemente pentru identificarea petentului.

Ca atare, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, când nulitatea se ia în considerare și din oficiu, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv tipul de formular ce trebuie folosit, atrage sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (aspecte statuate prin Decizia nr.XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii), vătămare pe care petentul nu a probat-o, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A_____ împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006 (neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversarea străzii), plângerea apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia, a fost sancționat pentru o faptă pe care nu a comis-o, că cele consemnate de agentul intimatei în actul contestat nu sunt reale, că pietonii traversau printre mașini dezorganizat, că în momentul în care el a ajuns pe trecere, din cauza faptul că circula cu o viteză foarte mică, un pieton s-a angajat în traversarea străzii fără a ține cont că el era deja pe trecere, forțând trecerea, apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal contestat, în contra prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile prezentate de către intimat, respectiv raport agent fila 22, planșe foto fila 23, suport CD fila 24 din care rezultă fără dubiu de îndoială și contrar susținerilor petentului că la data 19.06.2014, ora 17, minutul 06, secunda 53, cadrul 3305, petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii, stradă marcată cu indicator și marcaj de trecere.

Mai mult de atât, contrar susținerilor petentului, instanța reține că pietonul și-a manifestat intenția de traversare a străzii, că era deja pe carosabil, banda 1 când autoturismul condus de petent era în dreptul acestui din urmă pe banda 3, cadrul 3305, că acesta s-a angajat în traversarea străzii și că petentul a trecut cu portiera dreapta spate a autoturismului la o distanță foarte mică de pieton.

Cu alte cuvinte, deși pătrunderea pietonului pe trecerea de pietoni este un fapt exterior petentului, aceasta nu este absolut imprevizibilă în condițiile în care petentul apropiindu-se de o trecere de pietoni marcată și semnalizată corespunzător era dator să prevadă pătrunderea vreunui pieton, pieton care a și pătruns de altfel pe trecere, de pe banda 1, când autoturismul condus de petent era angajat în pătrundere pe banda 3, având timp suficient să oprească și să acorde prioritate de trecere pietonului.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia zona era foarte aglomerată, aflată în reparație, circulând cu viteză foarte mică în spatele unui alt autoturism, apare ca neîntemeiat în condițiile în care din înregistrarea video fila 24 nu rezultă atare împrejurări, circulația nefiind una aglomerată; mai mult de atât, în fața petentului nu circula bară la bară un alt autoturism, ci pe banda 2 circula un alt autoturism care a oprit pentru a acorda prioritate pietonului angajat în trecere, autoturism pe lângă care petentul a trecut fără a opri, cadrul 3263.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căruia raportul agentului este un înscris pro causa și care nu poate susține procesul verbal contestat, apare ca neîntemeiată în condițiile în care acesta se coroborează pe deplin cu întreg materialul probator administrat în cauză.

Toate cele reținute mai sus nu reprezintă decât tot atâtea împrejurări imputabile petentului în baza culpei și care înlătură posibilitatea reținerii unei cauzei exoneratoare de răspundere.

Așadar, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, în timp ce intimata a făcut dovada contrară celor susținute de petent.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006 (neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversarea străzii), instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.

În ceea ce privește motivul invocat de petent în susținerea cererii de reindividualizare a sancțiunilor, în sensul că este preot de profesie, că este la primul contact cu legea contravențională și că permisul de conducere îi este necesar pentru a ajunge la parohia la care activează din satul Itrinești, județul N____, localitate izolată în munți și fără cale ferată, atașând adeverință nr.2109/16.12.2014 emisă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei-Arhiepiscopia Iașilor-Protopopiatul Piatra N____, apare ca neîntemeiat în condițiile toți cetățenii sunt egali în fața legii și în condițiile în care nu a atașat niciun cazier contravențional în susținerea conduitei sale contravenționale; mai mult de atât, tocmai calitatea specială a petentului de Preot Paroh la P______ Sf. ____________________________________________________ îl obligă să dea dovadă de diligență și prudență suplimentare în trafic.

Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Măsura complementară a suspendări dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).

Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/XXXXXXXXXXXXX, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendări dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a suspendări dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, a suspendări dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentul L_____ C_______ I___ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel L_____ C_______ I___ arătând în esență că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea câtă vreme nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa .

I__ Iași nu a formulat întâmpinare .

În apel nu au fost administrate probe noi .

Tribunalul , examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele aspecte :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx încheiat la data de 19.06.2014 de către agentul constatator al intimatei, petentul apelnat a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 340 lei și cu suspendarea dreptului de conduce autoturisme pe drumurile publice.

S-a reținut că în data de 19.06.2014, ora 17.06, petentul L_____ C______ I___ a condus autovehiculul marca Seat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ___________________________ Fundație către Tarom, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul semaforului ING, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa regulamentar de la dreapta la stânga pe sensul conducătorului auto de mers, faptă prevăzută de art.135 lit. h) din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Totodată s-a dispus și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării .

În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art.100 alin.3 litera b) din OUG nr.195/2002 Tribunalul reține :

Conform art.100 alin.3 litera b) din OG nr.195/2002 „Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte (…) b) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Potrivit prevederilor art.135 lit.h) din H.G. 1391/2006 ,,Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Art.6 pct.1 din O.U.G. nr.195/2002 definește noțiunea de acordare a priorității în general ca fiind „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”.

Raportat la textele de lege incidente Tribunalul reține că fapta contravențională imputată petentului apelant din cauză nu este tipică pentru textul de lege care io incriminează.

Contravenția prevăzută de art.108 alin3. lit.b) există în condițiile dovedirii elementelor constitutive ale acesteia respectiv: continuarea de către conducătorul auto a deplasării autoturismului deși la momentul la care a ajuns cu autoturismul în fața marcajului pietonal, pe sensul său de mers, era angajat un pieton în traversarea străzii .

Din vizionarea înregistrării abaterii contravenționale furnizată de intimată Tribunalul reține autoturismul petentului se afla deja pe marcajul pietonal când pietonul s-a angajat în traversarea străzii ().

Când pietonul efectua primul pas de pe bordură pe marcajul rezervat acestuia , autoturismul petentului apelant , care se afla pe banda de lângă axul drumului , ___________________________ 3 benzi de circulație pe sens era deja în curs de a depăși acest marcaj .

În acest context Tribunalul reține că la momentul la care petentul a traversat zona trecerii de pietoni, nu se afla într-o relație de prioritate față de pieton, acesta nefiind angajat în traversare iar pe de altă parte pietonul nu a fost i fost nevoit să oprească sau să încetinească din cauza autoturismului condus de apelant , acesta continuându-și deplasarea la fel cum ar fi făcut-o probabil și în situația în care autoturismul apelantului nu ar fi rulat pe carosabil sau ar fi oprit pentru a-l aștepta să traverseze. Angajarea pietonilor în traversare trebuie să fie efectivă, pentru a putea atrage răspunderea petentului pentru neacordarea priorității.

Instanța arată că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a sancționa conducătorul auto pentru faptul de a nu fi oprit atunci când pietonul afla pe trotuar manifesta intenția de a păși în zona carosabilă.

Art.100 alin.3 litera b) din OUG nr.195/2002 trebuie privit în mod coroborat cu art.135 litera h) din H.G.nr.1391/2006, text care instituie pentru conducătorul auto obligația de a acorda prioritate pietonilor care „traversează drumul public”.

Este excesiv a extinde răspunderea conducătorului auto dincolo de ceea ce legiuitorul a avut în mod evident în vedere și anume ca un conducător auto să nu își continue deplasarea după momentul la care pietonul s-a angajat în traversarea străzii, ceea ce presupune că acesta a pășit efectiv în zona carosabilă.

Astfel,Tribunalul constată că fapta reținută în sarcina apelantului nu există, neputându-se reține că aceasta nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton.

Pentru considerentele expuse va fi admis apelul cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de L_____ C_______ I___ împotriva sentinței civile nr. 1230/02.02.xxxxx pronunțată de Judecătoria Iași , pe care o modifică .

Admite plângerea formulată de petentul L_____ C_______ I___ împotriva procesului verbal de contravenție _________, nr.xxxxxxx din 19.06.2014CP întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Iași .

Anulează procesul verbal mai sus menționat exonerând petentul de plata amenzii

Definitivă .

Pronunțată azi, 22.10.2015 , prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin.2 N.C.P.C

Președinte, A___ T________		Judecător, I_____ D_____
	Grefier, E____ C______

Red./tehn 4 ex. Jud. I.D.

Jud. fond - A___________ E____-L_______