Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 285/2014

Ședința publică de la 23 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ D______ P______

Judecător I_____ I_______

Grefier:G_______ C_________

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelant M_____ C_________ D______- Vărbilău, _______________________, jud. P______. împotriva sentinței civile nr.130/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria VĂLENII DE M____, în contradictoriu cu intimata INSPECTORAUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, Ploiești ___________________. 60 având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție,, intervenienti fiind ________________________- București, _______________________. 45, și ________________________- Ploiești, _______________________. P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul M_____ C_________ D______ prin apărător, lipsă fiind intimata și intervenienții.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Apărătorul apelantului având cuvântul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de depoziția martorului propus de petent pentru a înlătura această prezumție relativă de veridicitate, reținând faptul că martora nu este conducător auto.

De asemenea a mai menționat că instanța de fond nu a ținut cont nici de dispozițiile art. 48, OUG 195/2002, care obligă conducătorul de vehicul să respecte regimul legal de viteză să o adapteze în funcție de condițiile de siguranță, precum și de dispoziițile art. 51 OUG 195/2002, care obligă conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia să păstreze o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.

Față de toate aspectele menționate, a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 130/06.02.2014, și anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.07.2013, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M____, la data de 08.07.2013, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ C_________ D______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______, anularea procesului verbal contravențional ________ nr. xxxxxxx/03.07.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, in esența, că, la data de 03.07.2013, in timp ce conducea autoturismul marca Skoda O______ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost sancționat pentru pretinsa fapta de a nu circula cat mai aproape de marginea drumului in momentul în care a fost depășit de autoturismul Audi A4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXX. Arată petentul ca cele menționate de agentul constatator in procesul verbal nu corespund realității întrucât, în momentul în care a avut intenția de a schimba direcția de mers către stânga, în timp ce se asigura, a observat un autoturism Audi care venea din spate cu viteză excesivă care l-a acroșat pe partea stângă față datorită frânării și pierderii controlului. De asemenea, susține petentul că nu există text de lege care să încrimineze fapta de a nu se afla cât mai aproape de marginea drumului, pentru care a fost sancționat.

În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, înscrisurile de la filele 4-6. Intimatul, legal citat a depus întâmpinare la data de 13.09.2013, prin care a arătat că sancționarea contravenientului s-a realizat în urma clarificării împrejurărilor în care s-a produs tamponarea, iar procesul verbal întocmit în cauză se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. De asemenea, intimatul a depus înscrisuri ( filele 24-30).

In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul M___ Filuța .

Prin sentința civilă nr.130/06.02.2014, Judecătoria Vălenii de M____ a respins plângerea formulată de petentul M_____ C_________.

Pentru a pronunța aceasta sentință instanța a reținut că prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/03.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 480 lei, întrucât, în ziua de 03.07.2013, orele 15.30, acesta a condus autoturismul marca Skoda O______ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Vărbilău către Slănic și ajungând în punctul Energo nu a respectat regulile privind depășirea în sensul că, în momentul în care a fost depășit de auto marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului. Astfel, a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art.17 din OG 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal contravențional în discuție a fost întocmit în mod legal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, a constata că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.

În speță, petentul a contestat procesul-verbal de contravenție sub aspectul modalității de întocmire a actului, arătând că situația de fapt menționată de agentul constatator a fost reținută în mod eronat și că fapta pentru care a fost sancționat, respectiv nu a circulat cât mai aproape de marginea drumului, nu este incriminată de niciun text legal.

In acest sens, instanta a reținut ca, deși dispozițiile OUG nr. 195/2002 prevăd în mod expres că modalitatea de constatare a contravențiilor rutiere se face direct de către polițistul rutier, există totuși situații când anumite încălcări ale normelor ce reglementează circulația de drumurile publice nu se pot constata direct de către polițiștii rutieri. Este cazul încălcării regulilor de circulație ce au ca urmare producerea unui accident, caz în care procesul-verbal de contravenție este întocmit la sediul poliției rutiere, pe baza declarațiilor persoanelor implicate în evenimentul rutier.

Stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și rezultat se va face indirect, în urma coroborării declarațiilor conducătorilor auto implicați, raportat la poziționarea avariilor și eventual, declarațiile unor martori oculari. Prin urmare, sancționarea unei contravenții rutiere nu se va face doar în ipoteza în care aceasta a fost constatată direct de către agentul constatator, întrucât este imposibilă constatarea directă a tuturor contravențiilor rutiere, stabilirea dinamicii producerii accidentului și a vinovăției urmând a se stabili în urma coroborării declarațiilor conducătorilor auto implicați, raportat la poziționarea avariilor și eventual, la declarațiile de martor.

În speță, instanța a reținut ca agentul constatator (care are cunoștințe de specialitate in domeniu, fiind instruit in acest sens) , deși nu a observat in mod direct încălcarea regulilor de circulație referitoare la depășire, totuși, a încheiat procesul verbal contestat in urma studierii declarațiilor date de ambii conducători auto precum si a poziționării avariilor constatate in mod direct la ambele autoturisme implicate in incidentul rutier care a dus la sancționarea petentului. Mai mult, agentul constatator s-a deplasat la locul incidentului ( desi nu era obligat sa facă acest lucru) pentru a percepe in mod direct dinamica producerii incidentului.

In aceste condiții, luând in considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional ,prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Având in vedere aceste principii si modalitatea încheierii procesului verbal , instanta a apreciat ca in speta actul contestat se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate, astfel incat proba contrara care sa demonstreze o alta situatie de fapt decat cea retinuta in procesul verbal apartinea petentului.

Acesta a inteles sa probeze afirmatiile sale prin administrarea probei testimoniale cu martorul M___ Filuța. In legatura cu depozitia martorului instanta a reținut in primul rand că martorul propus nu este conducător auto, se afla în autoturismul petentului pe scaunul din față dreapta, iar tot ce a relatat știe de la petent.

Astfel, martorul a arătat că in luna iulie a anului 2013, aflându-se in autoturismul petentului acesta, dorind să schimbe direcția de mers spre stânga, i-a spus că din spate se apropie un autoturism cu o viteză foarte mare și nu poate efectua manevra, oprindu-se. A mai precizat martorul că după acest incident a coborât și a plecat acasă. În aceste condiții, având în vedere împrejurările în care a luat cunoștință martorul de faptele ce fac obiectul declarației sale (de la petent), instanța apreciază că această declarație nu poate fi în măsură să ducă la constatarea unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal.

De asemenea, în plângerea adresată instanței dar și în concluziile orale asupra fondului cauzei, care, sub aspect probator au valoarea unei mărturisiri spontane, petentul recunoaște că dorind să schimbe direcția de mers către stânga, s-a poziționat aproape de axul drumului, (pe care nu l-a depășit), însă observând un autoturism care circula din spate și neștiind dacă acesta are de gând să oprească sau nu, a renunțat să mai efectueze manevra, oprindu-se.

Chiar dacă petentul nu recunoaște că autoturismul care circula din spate se angajase în depășirea sa, instanța apreciază că, în mod logic, dacă acest autoturism ar fi circulat pe aceeași bandă, în același sens de mers, acroșarea s-ar fi produs din spate, și nu lateral. De altfel, și avariile produse autoturismului petentului, (partea din stânga față), demonstrează că autoturismul care circula în spate se afla în depășirea autoturismului petentului.

În aceste condiții, contrar susținerilor petentului, instanța constată că există un text de lege, respectiv art.119 lit.b din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care impune în sarcina conducatorul de vehicul care urmează sa fie depășit anumite obligații, printre care și aceea de a circula cat mai aproape de marginea din dreapta a parții carosabile sau a benzii pe care se deplasează, obligație ce nu a fost respectată de petent.

În contextul în care declarațiile martorului audiat în fața instanței nu sunt în sensul susținerilor petentului si nici in sensul dinamicii logice a incidentului rutier, iar actul contestat a fost încheiat in urma unei temeinice cercetări la fata locului, in acest sens instanța are in vedere ora producerii incidentului -15.30 si ora încheierii procesului verbal -17.30, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Verificând proporționalitatea sancțiunii aplicate in raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, in acord cu disp art. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 OG 2/2001, (pentru determinarea acesteia ținându-se seama de împrejurările in care fapta a fost săvârșita, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal), instanța a constatat că amenda contravențională de 480 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție, este corect individualizată fiind proporțională cu pericolul social ridicat al contravenției săvârșite .

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravenționala formulata de petent ca neîntemeiata.

Apelantul M_____ C_________ D______ a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 130/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M____ pe care o consideră nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului a arătat că potrivit OG 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, însă nu a ținut cont de depoziția martorului propus de petent pentru a înlătura prezumția de relativă de veridicitate.

A precizat, că instanța de fond reține faptul că martorul nu este conducător auto, însă în opinia acestuia consideră că nu trebuie să fi conducător auto ca să-ți dai seama că din spate autoturismul în care te afli vine în viteză excesivă un alt autoturism care nu a semnalizat intenția de a depăși

De asemenea a arătat că la un moment dat cu circa 50 mp. Înainte de a ajunge în dreptul pct. ,, Energo,, a semnalizat schimbarea direcției de mers către stânga, iar în timp ce se asigura din spate venea cu viteză destul de mare ,, Skoda PH- 33-PR,,

În puls a menționat că i-a fost teamă să facă manevra de viraj la stânga încercând să evite impactul cu autoturismul de mai sus menționat, și a așteptat să vadă dacă șoferul are sau nu intenția se a opri.

A mai susținut că agentul constatator a menționat în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx,că se face vinovat pentru faptul că nu se afla ,,cât mai aproape de marginea drumului,, și nicidecum pe axul drumului.

Față de cele menționate a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 130/06.02.2014, și schimbarea în tot a sentinței apelate

În drept a invocat disp. Art. 466. C proc civ.

La data de 05.06.2014, intimata IJP P______ a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul M_____ C_________ D______

Intimata a precizat faptul că apelantul a fost sancționat după ce agentul de poliție și-a îndeplinit atribuțiile, respectiv a luat declarațiile tip-avarii, stabilind totodată dinamica procedurii accidentului în baza avariilor suferite de cele două autovehicule implicate

A precizat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, și a solicitat respingerea ca neîntemeiat apelul formulat de apelant, și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției.

Examinând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional, prin procesul verbal de constatare și sancționare al contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/03.07.2013 cu amendă în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constând în faptul că în ziua de 03.07.2013, ora 15:30 a condus autoturismul marca Skoda O______ cu numărul de înmatriculare XXXXXXX din direcția Vărbilău către Slănic și ajungând în punctul Energo nu a respectat regulile privind depășirea în sensul că, în momentul în care a fost depășit de auto marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, nu a circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului. Astfel, a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.3 lit.a din OUG nr. 195/2002.

Apelantul critică hotărârea instanței de fond apreciind ca în mod greșit instanța nu a avut in vedere declarația martorei audiate și de asemenea instanța nu a avut in vedere dispozițiile art.118 litera b și c din HG 1391/2006 care impun in sarcina conducătorului auto ce urmează să efectueze o depășire obligația de a semnaliza intenția de efectuare a manevrei de depășire și păstrarea in timpul depășirii a unei distanțe laterale suficientă față de vehiculul depășit.

Din actele dosarului rezulta că in fața instanței de fond a fost audiată în calitate de martor numita M___ Filuța (file 65-66 dosar fond). Martora a declarat că in luna iulie a anului 2013 se afla in mașina condusa de către petent, ocupând locul din față dreapta. Martora nu a făcut nici un fel de precizări cu privire la modul in care circula apelantul petent, arătând că în apropierea casei sale, acesta a semnalizat schimbarea direcției de mers spre stânga , moment in care i-a spus ca vine o mașină cu viteză foarte mare și nu poate vira. După puțin timp autoturismul in care se afla a fost lovit de o mașină grena în partea din față pe partea șoferului.

Tribunalul apreciază că această declarație nu contrazice cele reținute in procesul verbal de constatare a contravențiilor contestat, ci confirmă dinamica producerii accidentului astfel cum ea a fost reținută de către agentul constatator. Apelantul, petent în intenția sa de a efectua virajul către stânga nu a respectat dispozițiile art.119 lit.b din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care impune în sarcina conducătorul de vehicul care urmează sa fie depășit anumite obligații, printre care și aceea de a circula cat mai aproape de marginea din dreapta a parții carosabile sau a benzii pe care se deplasează, obligație ce nu a fost respectată de petent.

În ceea ce privește cea de a doua critică adusă sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul că instanța nu a avut in vedere dispozițiile art.118 litera b și c din HG 1391/2006 care impun in sarcina conducătorului auto ce urmează să efectueze o depășire obligația de a semnaliza intenția de efectuare a manevrei de depășire și păstrarea in timpul depășirii a unei distanțe laterale suficientă față de vehiculul depășit, Tribunalul reține că din actele dosarului rezulta că si celălalt conducător auto implicat in coliziune a fost sancționat, însă pentru nerespectarea dispozițiilor art.119 lit.c din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, însă aceasta sancționare nu exclude existența contravenției săvârșite de apelantul din prezenta cauză.

Tribunalul reține ca din probele administrate rezultă că ambii conducători implicați in coliziune au fost sancționați pentru nerespectarea regulilor de circulație, instanța de fond a făcut o apreciere corecta și judicioasă a probatoriului administrat in cauză, argumentând hotărârea luată pe probele administrate, și pe dispozițiile legale incidente, astfel încât apreciază ca susținerile apelantului din cuprinsul motivelor de apel ca fiind neîntemeiate.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 480 alin.1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul M_____ C_________ D______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLITIE P______, împotriva sentinței civile nr.130/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Văleni de M____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de apelant M_____ C_________ D______- Vărbilău, ______________________, jud. P______. împotriva sentinței civile nr. 130/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria VĂLENII DE M____, în contradictoriu cu intimata INSPECTORAUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, Ploiești ___________________.60 având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție,, intervenienti fiind ________________________- București, _______________________. 45, și ________________________- Ploiești, _______________________. P______, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi ,23.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

P______ A___ D______ I_______ I_____

GREFIER

G_______ C_________

Red:P.A

5EX/operator date cu caracter personal 5595

JF:D.B