ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 863 A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta Maghiș M____ V______, împotriva sentinței civile nr. 1608 din 31.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 1608 din 31.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea formulată de petenta Maghiș M____ V______, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.01.2015, încheiat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată cu o amendă în sumă de 390 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa, că în data de 05.01.2015 a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe Calea A____ V_____ din direcția Gara CFR spre Piața UTA, iar când a ajuns la intersecția cu _____________________, a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.

Prin procesul verbal s-a dispus ca sancțiune complementară suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile, în conformitate cu art. 100 alin. 3 din OUG 192/2002.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța de fond a constatat că acesta întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar petenta nu a invocat vicii de formă sancționate cu nulitatea relativă.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a avut în vedere faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată personal, în mod direct, de agentul constatator, fapt ce conferă procesului verbal de constatare a contravenției o prezumție de temeinicie.

În acord cu jurisprudența CEDO în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, se consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este cazul din speță, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, prima instanța a apreciat că acestea au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind în cuantumul minim prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe timp de 30 zile respectând prevederile art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, nefiind susceptibilă de reducere.

Față de considerente expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea formulată a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Maghiș M____ V______, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe.

Apelanta a arătat că instanța de fond a constatat că nu există probe video cu privire la săvârșirea contravenției și temeinicia procesului verbal se bazează doar pe constatarea agentului de poliție.

În drept a invocat prevederile HG nr. 1391/2006 și OUG nr. 195/2002.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat, și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.

Intimatul a arătat că fapta petentei a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic, cât și legal întocmit, prima instanță a respins motivat susținerile referitoare la nulitatea procesului verbal prin prisma prevederilor art. 175 alin. 1 Codul de procedură civilă, iar alegațiile apelantei cu referire la modalitatea în care prima instanța a înțeles să administreze probatoriul nu pot fi un motiv de anulare a hotărârii primei instanțe.

Mai mult, judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele și în concret toate cererile apelantului și justificat a respins acțiunea reclamantei în principal motivat de lipsa probatoriului adecvat cauzei, sentința cuprinzând în mod complet, convingător și sintetizat argumentele respingerii plângerii.

Fapta sancționată a fost constatată direct de agentul constatator și starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este conformă cu realitatea.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Pe această linie de idei, a făcut aprecieri pertinente judecătorul primei instanțe privitor la incidența în cauză a prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție în condițiile în care este știut și se reamintește și de către tribunal că în conformitate cu prevederile art. 328 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite dar cu toate acestea partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex pe care se întemeiază aceasta iar prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel, fiind vădit că în accepțiunea legiuitorului o atare probă contrară poate fi chiar și o altă prezumție atâta timp cât acestea au fost reglementate în §4 a subsecțiunii 3 „Probele” din secțiunea a 2 a „Cercetarea procesului a Capitolului II Judecata” din Titlul I a cărții a II-a din Noul Cod de procedură civilă.

Pe aceeași linie de idei același legiuitor a statuat și privitor la prezumțiile judiciare în art. 329 din Noul Cod de procedură civilă, că în cazul lor, judecătorul poate să se întemeieze pe ele atunci când au greutatea și puterea de a naște probabilitate faptului pretins însă pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori în contextul în care definiția legală de la art. 327 din Noul cod stabilește că prezumțiile sunt acele consecințe pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut, toate cele menționate în ultimele 2 aliniate ale considerentelor deciziei de față fiind în acord și cu jurisprudența C.E.D.O. privitoare la prezumții și limita rezonabilă pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor.

De altfel, lucrările dosarului instanței de fond vădesc nu numai constatările personale ale agentului constatator privitoare la faptă și autorul acesteia, dar și o recunoaștere implicită de către petentă a săvârșirii faptei ce i se impută câtă vreme aceasta a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea expresă că „am încercat să frânez dar nu am reușit” aserțiune care nu poate fi primită dintr-o perspectivă exoneratoare de răspundere contravențională atâta timp cât incumbă conducătorilor auto să adopte în trafic conduita necesară și să manifeste maxime diligențe pentru ca la nevoie să oprească în condiții de siguranță la culoarea roșie a semaforului electric chiar prin reducerea treptată a vitezei de deplasare mai înainte de intersecțiile semaforizate.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta Maghiș M____ V______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în oraș Jimbolia, ________________________, _________________, cu adresă de corespondență în V___________, ____________________. 2, jud. A___ împotriva sentinței civile nr. 1608 din 31.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică cu:

- apelanta - Maghiș M____ V______, cu domiciliul în oraș Jimbolia, ________________________, _________________

- intimat - I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, __________________. 17-19, jud. A___

Red. C.Ș/22.10.2015

Tehred. M.I/22.10.2015

4 ex/2com/23.10.2015

Prima instanță – Judecătoria A___ – H______ B_______