Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 212/C__/2014

Ședința publică de la 01 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ M________ B_______

Judecător M_____ C_____

Grefier N_______ I_____ B____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe contestator I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______ și pe intimat N_________ V_____ C_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este declarat în termen, motivat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr. 206/22.01.2014 Judecătoria G______ a admis plângerea contravențională formulată de petentul N_________ V_____ C_____ în contradictoriu cu I____________ de Poliție Județean G______ și a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/09.07.2013.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G______ la data de 18.07.2013, înregistrată sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul N_________ V_____-C_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G______, anularea procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/09.07.2013 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea cererii sale, petentul a susținut că, la data de 09 iulie 2013, circula cu autoturismul marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, prin localitatea Călugăreni, când a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, pe motiv că ar fi fost înregistrat de aparatul radar având viteza de 101 km/h. Petentul a precizat că fapta nu a fost descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității și a făcut referire la prevederile Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor” referitor la cerințele tehnice și de legalitate a aparatelor radar, precum și la eroarea tolerată privind viteza de deplasare a vehiculului surprins de cinemometru.

În drept, petentul a invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 și art.6 CEDO.

În susținerea cererii sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a solicitat ca intimata să depună anumite documente și a depus în copie, dovada de reținere a permisului de conducere (f.9); procesul-verbal contestat (f.10); certificatul de înmatriculare (f.12-14); taxa de achitare a amenzii (f.11); actul de identitate (f.15).

Plângerea contravențională a fost timbrată cu suma de 20 lei, în temeiul art.19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul a formulat întâmpinare (f.31-32), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a precizat că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, astfel că fapta contravențională este pe deplin probată, iar procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, intimatul a susținut că planșa fotografică permite identificarea autoturismului a cărui viteză a fost măsurată, existând identitate între autoturismul condus de petent și cel a cărui viteză a fost măsurată.

Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, ale Hotărârii Guvernului nr.1391/2006 și ale Noului Cod de procedură civilă.

Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, depunând în copie, planșa fotografică (f.33), raportul de reținere a permisului de conducere (f.36), atestatul operatorului radar (f.34) și buletinul de verificare metrologică (f.35). Ulterior, la solicitarea instanței, intimata a depus, în copie buletinul posturilor agenților constatatori (f.51)

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.41), prin care a reiterat argumentele prezentate în plângerea contravențională și a precizat că deși a fost anexat atestatul operatorului radar nu se poate ști dacă acesta a fost de serviciu la data constatării presupusei fapte, că nu este trecut pe atestat termenul de valabilitate al acestuia. Totodată petentul a menționat că din planșa fotografică reiese că numărul de înmatriculare al autoturismului este XXXXXXXX și nu XXXXXXXX și a arătat că „agentul constatator nu mi-a permis să constat dacă într-adevăr aparatul folosit este cel menționat în cuprinsul procesului-verbal și nici să constat dacă era sau nu în suportul cerut de NMl 021-05”. Petentul a solicitat instanței ca intimata să dovedească că cinemometrul nu a fost amplasat într-o zonă cu radiații electromagnetice, iar fotografia depusă la dosar să fie certificată de un laborator care să ateste că aceasta nu a fost procesată digital.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri atât pentru petent, cât și pentru intimată și a audiat petentul.

Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța a constatat următoarele:

Petentul N_________ V_____ C_____ a circulat la data de 09 iulie 2013, în jurul orelor 16.30, cu mașina marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, prin localitatea Călugăreni.

A fost oprit de un echipaj de poliție, iar agentul constatator, i-a comunicat că ar fi fost înregistrat cu aparatul radar, având viteza de 101 km/h în localitatea Călugăreni, motiv pentru care a încheiat procesul-verbal contestat prin prezenta plângere.

Potrivit art.121 alin.(1) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Art.102 alin.(3) lit.e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede: “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”

Art.98 alin.(4) din actul normativ susmenționat prevede: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele:..d) clasa a IV-a: de la 4 la 20 puncte-amendă;”.

În temeiul art.109 din același act normativ „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Conform art.181 alin.(1) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, „În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

Art.1.2. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor” prevede că „Pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la pct.1.1. trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă…”

Potrivit art.5.2.1. din aceeași normă „În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”.

Conform art.3.1.1. lit.b) din norma susmenționată, „E____ maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:…b)pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: +/-3%/h pentru viteze până la 100 km/h; +/-3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h;”

Art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Potrivit art.21.alin.(3) din același act normativ: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

În temeiul art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.

Cu titlu preliminar, având în vedere argumentele petentului referitoare la regulile în materie de probațiune în domeniul contravențional și la garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), instanța face următoarele precizări:

În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.

Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.

Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.

De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.

Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).

Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A_____ contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.

Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.

Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.

A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal

a)În primul rând, instanța notează că petentul a precizat că fapta reținută în sarcina sa nu este suficient descrisă.

Astfel, instanța a precizat că nedescrierea conformă a faptei fiind prevăzută de art.16 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nu constituie un motiv de nulitate expresă, astfel că determină anularea procesului-verbal numai în condițiile în care petentul dovedește o vătămare.

Cu privire la aceste aspecte, instanța reține că, având în vedere specificul faptei contravenționale, respectiv depășirea vitezei legale, este suficientă precizarea în cuprinsul procesului-verbal a acestui fapt a precizărilor privind coordonatele loc și timp, alături de date privind mașina pe care a fost montat cinemometrul și viteza cu care a fost surprins pemteul circulând, pentru a considera că pretinsa faptă este descrisă. De altfel, instanța notează că petentul însuși nu a precizat care ar fi fost elementele concrete care ar fi trebuit să fie menționate de agentul de poliție în cuprinsul procesului-verbal contestat și care ar fi putut să conducă la o altă individualizare a presupuselor fapte. Așadar, în lipsa unor precizări suplimentare, nu se poate stabili în ce ar consta vătămarea produsă petentului, prin pretinsa nedescriere a împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gravității faptelor.

Pentru aceste motive, instanța nu va lua în considerare critica petentului, astfel că a apreciat că din acest punct de vedere procesul-verbal este legal întocmit.

b) Pe de altă parte, instanța a aratat că presupusa faptă contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate, ceea ce presupune un probatoriu suplimentar, care revine în sarcina intimatei, care trebuie să dovedească că mijloacele de înregistrare au fost într-adevăr omologate, altfel spus, că acestea îndeplinesc cerințele prevăzute în Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”.

Cu privire la buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx/21.08.2012, depus la dosarul cauzei la fila nr.35, instanța arată că potrivit art.5.4. din norma susmenționată „Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare. ”.

Astfel, instanța a considerat că documentul este legal întocmit, având valabilitate 1 an, atestând că aparatul radar a fost verificat din toate punctele de vedere, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate.

De asemenea, verificând mențiunile buletinului de verificare metrologică depus la dosar, prin raportare la cele consemnate în procesul-verbal contestat, instanța a constatat că buletinul de verificare metrologică a fost montat pe Dacia Solenza nr.XXXXXXXXX, iar din procesul-verbal reiese că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul se afla montat pe un autoturism cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

În aceste condiții, se poate constata că buletinul de verificare metrologică este corespunzător aparatului radar cu care a fost înregistrată presupusa faptă reținută în sarcina petentului, astfel că intimata a dovedit legalitatea cinemometrului indicat în procesul-verbal contestat, luând în considerare că „legalitatea cinemometrului este valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”

În ceea ce privește atestatul operatorului radar, depus de intimată la dosarul cauzei (f.33), din care reiese că operatorul radar este domnul G_______ N______, iar fapta a fost constatată de un alt agent constatator, respectiv doamna I____ N_______, astfel cum rezultă din procesul-verbal, fapt ce ar atrage nulitatea procesului-verbal, instanța precizează că acest aspect este legat de asemenea, de specificul modului în care se face constatarea presupusei fapte contravenționale. Astfel, mecanismul de constatare faptelor și aplicare a sancțiunilor contravenționale se desfășoară în felul următor: în mașina pe care este amplasat aparatul radar se află un agent constatator, care observă vitezele cu care se deplasează autovehiculele în trafic, în momentul în care ajung în dreptul său, iar atunci când aparatul radar înregistrează o viteză de deplasare peste limita legală, acest agent constatator comunică unui alt agent constatator, aflat la o oarecare distanță, să oprească mașina respectivă și să aplice amenda corespunzătoare faptei săvârșite. Așadar, se poate observa că, în mod obiectiv, același agent de poliție nu poate să constate fapta și să aplice sancțiunea încheind procesul-verbal, deoarece dacă agentul aflat în mașina pe care este amplasat aparatul radar ar fi cel care oprește autovehiculul în care se află presupusul contravenient pentru a-i încheia proces-verbal, atunci fapta reținută în sarcina acestuia nu ar mai exista.

Față de cele susmenționate, instanța a precizat că este suficient să se dovedească faptul că agentul constatator care manevrează aparatul radar are atestat valabil de operator radar, acest atestat nefiind util agentului care aplică sancțiunea și care, prin ipoteză, astfel cum s-a arătat, nu operează cu cinemometrul. Cu toate acestea, instanța observă că la dosarul cauzei s-a depus buletinul posturilor, care atestă la rândul său, faptul că cei doi agenți de poliție (domnii G_______ N______ și doamna I____ N_______) acționau în echipă la data de 09 iulie 2013, între orele 14-22, pe în localitatea Călugăreni (f.51).

O mențiune în plus, pe care o va face instanța, având în vedere susținerile petentului din cadrul răspunsului la întâmpinare referitor la diferența dintre data obținerii atestatului de operator radar de către agentul G_______ N______ (12.04.2010) și data săvârșirii presupusei fapte (09.07.2013), instanța a precizat că nici norma de metrologie legală 021-05 și nici alte texte de lege nu prevăd faptul că atestatele operator radar ar fi valabile doar pe o perioadă limitată de timp, astfel că ar fi posibil ca acestea să fi expirat la un moment dat. În acest sens, argumentele petentului sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește planșa fotografică, potrivit art.3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05, instanța constată că aceasta este lizibilă sub aspectul numărului de înmatriculare, cuprinzând și viteza de deplasare a petentului și data și ora la care a fost efectuată măsurarea, astfel că îndeplinește cerința de legalitate a cinemometrului.

Față de argumentele petentului din cadrul răspunsului la întâmpinare potrivit cărora există posibilitatea editării acestor planșe fotografice, așa încât se impune o analiză efectuată asupra acesteia de către un laborator specializat, instanța a arătat că simplele suspiciuni ale petentului, nesusținute de probe care să dovedească temeinicia dubiului, nu pot zdruncina forța probantă a unor mijloace de probă în cadrul unui proces.

De asemenea, instanța se va referi și la argumentul petentului privind funcția de autotestare, care potrivit art.3.2.6. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, „trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului…În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate, iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.”

Cu această ocazie, instanța a precizat, în primul rând, că o funcționare defectuoasă a cinemometrului nu va atrage eliberarea unui buletin de verificare metrologică (în condițiile art.1.2. din NML 021-05), deoarece aspectele legate de funcția de autotestare a aparatului radar sunt prevăzute ca fiind „cerințe tehnice constructive și de aspect exterior” (art.3.2. din NML 021-05). De asemenea, în ipoteza în care, funcția de autotestare ar suferi dereglări pe parcursul utilizării acestuia, după eliberarea buletinului de verificare metrologică, instanța a arătat că petentul ar fi nevoit să învedereze, în mod întemeiat, care sunt suspiciunile pe baza cărora consideră că s-ar fi produs o defecțiune a funcției de autotestare.

Cât privește locul amplasării aparatului radar față de existența unei zone cu radiații electromagnetice care ar putea afecta funcționarea cinemometrului respectiv, instanța a arătat că petentul nu a precizat care ar fi putut fi sursele electromagnetice de natură să perturbe funcționarea corectă a cinemometrului; în plus, instanța observă că aceasta reprezintă o cerință metrologică și tehnică prevăzută de Norma de metrologie legală.la art.3, iar în cazul în care nu este respectată, nu poate fi eliberat un buletin de verificare metrologică, conform prevederilor art.5.1. din NML 021-05 („Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul nr.1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.”) Cu acest prilej, instanța subliniază faptul că această afirmație a petentului în măsura în care nu dovedește temeinicia suspiciunilor sale, este neîntemeiată.

Referitor la erorile de măsurare a vitezei de către aparatele radar, tolerate potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”, instanța va lua în considerare precizările făcute de petent cu prilejul dezbaterilor asupra fondului.

Cu privire la aceste aspecte, instanța arată că eroarea maximă tolerată este +/-3%, astfel cum prevede art.3.1.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05; în acest caz, viteza minimă pe care ar fi putut-o avea petentul la momentul înregistrării sale cu aparatul radar putea fi 97,97 km/h, iar viteza maximă putea fi 104,03 km/h.

Acordând prevalență principiului in dubio pro reo instanța se va raporta la viteza de deplasare de 97,97 km/h și va constata că aceasta nu depășește cu mai mult de 50 km/h (respectiv 47,97 km/h) viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (50km/h în localități) și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, astfel cum prevede art.102 alin.(3) lit.e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002.

Așadar, în primul rând trebuie precizat că instanța că nu este organ care aplică sancțiunea, ci doar verifică legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Totodată, instanța apreciază că aceste aspecte privind eroarea maximă tolerată ar fi trebuit să fie avute în vedere și de agentul constatator la încheierea procesului-verbal, deoarece procedând în sens contrar, se încalcă fie prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient, luând în considerare că, în concret o posibilă viteză minimă de deplasare ar putea să nu constituie contravenția pretinsă, fie determină o altă încadrare și alte sancțiuni, deoarece o astfel de viteză se înscrie într-o altă clasă de sancțiuni, astfel că, în orice caz este afectată legalitatea și chiar temeinicia procesului-verbal încheiat în astfel de condiții.

În concluzie, instanța a precizat că, aplicând principiul in dubio pro reo în prezenta cauză, se constată că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și având în vedere că prin încheierea procesului-verbal în această manieră, petentei i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului respectiv.

Împotriva sentinței civile nr. 206/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria G______ a declarat apel I____________ de Poliție al Județului G______, criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

- Agentul constatator a ținut cont de criteriile de individualizarea a sancțiunii aplicate, conform art 21, alin. 3 din OG 2/2001, acesta stabilind amenda in cuantum de 720 lei;

- Conform art. 34 alin. 1 procesul verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței de judecata.

- Sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității;

- Sub aspectul temeiniciei, a constatat ca fapta a fost descrisa în amănunt, rezultând cu certitudine contravenția comisă;

- A precizam ca nu este de acord cu anularea procesului verbal contestat, având in vedere ca in ciuda faptului ca vitezei de 101 km/h i s-a aplicat marja de eroare de +/- 3 km, rezultând astfel viteza de 98 km/li, se constata totuși o încălcare a legii respectiv depășirea vitezei legale cu 48 km/h; și solicită instanței să dispună cel puțin sancțiunea avertismentului.

Pentru considerentele mai sus arătate, a solicitat:

- admiterea apelului în baza art. 480 Noul Cod procedură civilă, analizarea cauzei sub toate aspectele, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, rejudecând, casarea sentinței civile nr. 319/29.01.2014 a Judecătoriei G______, si pe cale de consecință, menținerea integrală ca legal și temeinic a procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/31.03.2013.

În drept, au fost invocate, dispozițiile O.G. nr.2/2001, OUG 195/2002modificata, HG 1391/2006 , Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul N_________ V_____ C_____ a solicitat respingerea ca neîntemeiat si nefondat a apelului formulat de IPJ G______, menținerea sentinței atacate și pe cale de consecință să se constatate legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 206/22 ianuarie 2014, pronunțată de judecătoria G______, cu consecința admiterii plângerii contravenționale formulate de acesta, anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 09 iulie 2013 și exonerarea de la aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile .

Apreciază că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, făcând referire la erorii măsurare a vitezei de către aparatele radar tolerate potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05, c eroarea maximă tolerată este de +/- 3% astfel cum se prevede în art. 3.1.1. din NML nr. 021-05.

De asemenea, în mod corect instanța fondului a acordat prelevanță principiului in dubio pro reo raportându-se la viteza de deplasare a mijlocului de transport - autoturismului, de 97,97 km/h constatând aceasta nu depășește cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (47,9` km/h față de 50 km/h în localități) cât este stabilită de dispozițiile legale în vigoare (art. 102 alin. (3) lit. din OUG 195/2002) pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Nu se poate reține de către instanța de apel, susținerea contestatorului - intimat I____________ Județean de Poliție G______ că "nu suntem de acord cu anularea procesului verbal contestat, având în vedere că, în ciuda faptului că viteza de 101 km/h i s-a aplicat marja de eroare de +/- 3 km, rezultând astfel viteza de 98 km/h, se constată totuși o încălcare a legii, respectiv depășirea vitezei legale cu 48 km/h" deoarece, așa cum, în mod corect, s-a reținut la fond, instanța de judecată nu este un organ care aplică sancțiunea, ci doar verifică legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, în sensul disp. art. 34 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, în mod corect a apreciat instanța fondului că aspectele privind eroarea maximă tolerată ar fi trebuit să fie avute în vedere de către agentul constatator la încheierea procesului verbal, deoarece procedând în sens contrar se încalcă fie prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient, fie determină o altă încadrare și alte sancțiuni.

Dacă instanța de apel ar admite motivarea contestatorului - intimat bazată pe afirmația că "se constată totuși o încălcare a legii respectiv depășirea vitezei legale cu 48 km/h" ar însemna ca să adauge la lege, ceea ce nu este permis, deoarece, pentru depășirea vitezei legale cu 48 km/h, agentul constatator ave< la="" îndemână="" posibilitatea="" aplicării="" dispozițiilor="" art.="" 108,="" alin.="" (1),="" lit.="" (d),="" punctul="" (3)="" din="" oug="" nr.="" 195/200!="" care="" dispune="" că,="" pe="" lângă="" sancțiunea="" contravențională="" se="" aplică="" și="" 6="" puncte="" de="" penalizare="" pentru="" "depășirea="" cu="">50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus..".Ori, fapta pentru care a fost sancționat a primit o altă încadrare juridică.

Prin urmare, a admite apelul declarat, ar însemna ca instanța să schimbe încadrarea juridică sau să determine o altă încadrarea juridică, ceea ce nu se face în procedura contravențională, rolul instanței de judecată fiind acela al verificării legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate.

Pentru toate aceste motive, a solicitat în temeiul disp. art. 480 alin. (1) din Codul de proc civ. respingerea apelului declarat ca nefondat și neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate si pe cale de consecință să se constatate legalitatea si temeinicia sentinței civile nr. 206/22 ianuarie 2014, pronunțată de judecătoria G______ în dosarul civil cu nr. de mai sus, cu consecința admiterii plângerii contravenționale formulate, anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din 09 iulie 2013 și exonerarea de la aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de proc. civ. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, art. 6 din CEDO.

Apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanta de fond a făcut o apreciere greșita a probelor din dosar si a textelor de lege incidente in cauză.

Din probele administrate la dosar rezultă că, intimatul a condus autoturismul său in __________________________________ la data de 09 iulie 2012 având o viteza de 101 km/ h. Acesta a semnat procesul-verbal de contravenție fără obiecțiuni , iar fapta este dovedită cu planșa foto a, atestatul operator radar și buletinul de verificare metrologică .

Referitor la apărarea intimatului-petent cu privire la marja de eroare a aparatului radar , tribunalul reține că nu s-a făcut dovada că aparatul radar ar fi fost defect, dinpotrivă acesta era verificat metrologic conform buletinului de la fila 35 fond.

Așa fiind, în mod eronat instanța de fond a aplicat marja de eroare cu explicația că această marjă nu operează de la lege, ci trebuie dovedită de cel care o invocă.

Față de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art. 480 N. cod proc.civ. tribunalul declara apelul declarat de I____________ Județean de Poliție ca fiind întemeiat și se va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.206/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria G______ în contradictoriu cu N_________ V_____ C_____, domiciliat în Mioveni, __________________, județ Argeș, pe care o va schimbă în tot, în sensul că:

Va respinge plângerea petentului N_________ V_____ C_____, ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.07.2013 emis de agentul constatator ca legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.480 NCPC

Admite apelul declarat de apelant I____________ Județean de Poliție G______ împotriva sentinței civile nr.206/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria G______ în contradictoriu cu N_________ V_____ C_____, domiciliat în Mioveni, __________________, județ Argeș, pe care o schimbă în tot, în sensul că:

Respinge plângerea petentului N_________ V_____ C_____, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.07.2013 emis de agentul constatator ca legal și temeinic.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.

Președinte, M______ M________ B_______		Judecător, M_____ C_____
	Grefier, N_______ I_____ B____

Red. Jud. C.M.

Jud fond S.A

Dact. L.T / 4ex/2 __________________________="line-height:150%; font-size:12pt"> 05.12.2014