R O M Â N I A
TRIBUNALUL G_____
SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX DECIZIA CIVILĂ NR.675
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -C_______ D___
Judecător -M_______ G____
Grefier -D______ R____
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____ împotriva sentinței civile nr.1476/18.09.2014, în contradictoriu cu intimatul-petent Ț_____ V_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție PV ________ NR.xxxxxxx/02.03.2014”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015 când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.11.2015.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului civil de față , constată următoarele;
Prin plângerea contravenționala înregistrata pe rolul Judecătoriei T_____ la data de 17.03.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXX, petentul Ț_____ V_______ a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/02.03.2014 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Galati- Serviciul Rutier.
In motivarea plângerii contravenționale, petentul arată că, nu a circulat cu mai mult de 100 km/h, că nu are garanția că cinemometrul cu care a fost înregistrată viteza era verificat metrologic și că a fost folosit de un operator autorizat.
În drept, au fost invocate dispoz. OG nr.2/2001.
Petentul a depus la dosarul cauzei, in susținerea plângerii contravenționale copia procesului verbal de contravenție (f.5) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, instanța constatând la termenul de judecată din data de 18.09.2014 imposibilitatea de audierea martorului P___ Firel, conform procesului verbal de căutare încheiat de organele de poliție, cu ocazia emiterii mandatului de aducere, din care rezultă că martorul este plecat de la domiciliu și nu se cunoaște data revenirii sale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la plângerea contravenționala, in termenul prev. de art.201 NCPC, dar la solicitarea instanței, a depus la dosarul cauzei, raportul agentului constatator (f.19), planșele foto (f.17), buletinul de verificare metrologica si atestatul de operator radar al agentului constatator (f.30).
Prin sentința civilă nr. 1476/18.09.2014 Judecătoria T_____ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ț_____ V_______ și a anulat în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/02.03.2014, în sensul că a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit. a pct.4 din OUG nr.195/2002R, respectiv depășirea cu 10-20 km./h a vitezei maxime admise. A menținut sancțiunea principală a amenzii contravenționale redusă la două puncte de amendă (în cuantum de 170 lei), și a aplicat petentului sancțiunea complementară a 2 puncte de penalizare înlăturând măsura sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și a măsurii tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. A menținut în rest procesul verbal atacat.
Pentru a dispune astfel , instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contraventiilor ________ nr.xxxxxxx/02.03.2014, s-a reținut în sarcina petentului ca, la data de 02.03.2014, in jurul orei 1700 a condus auto Audi A6 XXXXXXXXX pe __________________________ T_____ cu viteza de 104 km/h fiind înregistrat de aparatul video Pyton pe caseta C3S și nu avea asupra sa actele prevăzute de lege.
Faptele petentului au fost încadrate juridic potrivit dispozițiilor art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 fiind sancționată conform art.98 lit.d din OUG nr.195/2002 cu amendă în sumă de 765 lei și s-a luat măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pentru 90 de zile și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului pentru această contravenție.
La rubrica “ Mențiuni “ din cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat: ”declară că se grăbea să ajungă la spitalul de urgență din Focșani cu copilul.”
Instanța a reținut că, pentru a putea fi sancționată o fapta contravențională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o ________ forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoială existența faptei, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
Potrivit prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. De altfel, instanța a reținut că petentul nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Având în vedere că această contravenție a fost constată personal de către agentul constatator consideră instanța că operează prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, care se coroboreaza si cu lipsa obiecțiunilor petentului din procesul verbal dar și din plângerea contravențională formulată, motiv pentru care instanța constată că a fost făcută dovada existenței acestei fapte contravenționale și a vinovăției petentului.
Potrivit art.121 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h iar potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Sub aspectul condițiilor de fond, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce face parte integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituție. În cauza G____ contra României, s-a stabilit cu valoare de principiu că statele au libertatea să depenalizeze anumite fapte ilicite și să le sancționeze pe cale contravențională, fără însă a crea pentru autorii contravențiilor un regim juridic mai aspru decât cel aplicabil în materie penală. În cauza A_____ contra României, Curtea de la Strasbourg a reținut că nerespectarea garanțiilor fundamentale, printre care și prezumția de nevinovăție–care protejează indivizii împotriva posibilelor abuzuri ale autorității –pune probleme din prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezumția de nevinovăție stabilește, în cadrul unei proceduri pe care o putem califica drept „penală”, echilibrul între autorii prezumați ai faptelor interzise de lege și autoritățile însărcinate să le urmărească și să le sancționeze.
Pentru ca înregistrările radar să constituie mijloace de probă, acestea trebuie să îndeplinească un anumit standard de exactitate, care să excludă orice dubiu rezonabil asupra datelor conținute.
Din analiza planșelor foto rezultă că probele administrate de intimată sunt insuficiente pentru a dovedi, fără nici un dubiu, existența faptei descrise în procesul verbal și săvârșirea ei de către petent.
Astfel, din planșele foto depuse la dosarul cauzei de către intimat, nu se poate stabili cu certitudine că autoturismul care a fost înregistrat cu viteza maximă de 104 km/h (planșa nr.4) este același cu cel reliefat în ultima imagine (planșa nr.7), în care apare și numărul de înmatriculare al vehiculului petentului. Imaginile numerotate de la 1 la 7 nu pot furniza elemente de identificare a autovehiculului pentru care s-a măsurat viteza, iar cea numerotată cu nr.7 - în care este vizibil numărul de înmatriculare al autoturismului - are înregistrată o viteză de 65 km/h, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prev. de art.108 alin.1 lit. a pct.4 din OUG nr.195/2002R, respectiv depășirea cu 10-20 km./h a vitezei maxime admise.
Instanța a apreciat că atunci când, este investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, verificarea legalității procesului verbal de contravenție, potrivit art. 34 din OG 2/2001, presupune și verificarea legalității încadrării juridice a faptei săvârșite de contravenient.
Instanța a apreciat că și în materie contravențională (similar procedurii în materie penală) se poate proceda la încadrarea juridică a faptei săvârșite de contravenient potrivit situației de fapt reținută de instanță în urma probelor administrate și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, chiar dacă aceasta nu corespunde cu cea reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte plângerea, a anulat în parte procesul verbal de contravenție, în sensul reținerii în sarcina petentului a săvârșirii contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.a pct.4 în loc de contravenție prev de art.102 pct.3 lit.e din OUG 195/2002 rep.
Având în vedere regimul sancționator prevăzut pentru contravenție reținută de instanță, a menținut sancțiunea principală a amenzii redusă la două puncte de amendă (în cuantum de 170 lei) și a aplicat petentului sancțiunea complementară a 2 puncte de penalizare.
Instanța a înlăturat măsura sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce si a măsurii tehnico- administrativă a reținerii permisului de conducere dispusă prin procesul verbal.
Împotriva acestei hotărâri , a declarat apel I____________ de Poliție al Județului G_____ solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1476/18.09.2014 emisă de Judecătoria T_____ în sensul respingerii plângerii formulate ca nefondată.
În motivarea apelului acesta a arătat că sancțiunea aplicată petentului este legală și temeinică , solicitând în acest sens administrarea probei cu înregistrarea video. A arătat că în virtutea rolului pe care judecătorul îl are în aflarea adevărului , prima instanță ar fi trebuit să dispună administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare ,și anume înregistrarea efectuată cu aparatul Pyton , pe care agentul constatator a menționat-0 în procesul verbal de constatare a contravenției.
În drept a invocat dispozițiile OUG 195/2002 și pe cele ale OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 7.09.2015 instanța a încuviințat proba cu înregistrarea video, acordând termen în camera de consiliu din data de 15.09.2015, cu citarea părților în vederea vizionării acestei înregistrări. Motivul vizionării în cameră de consiliu a fost determinat de situația arătată de apelantă prin adresa nr. xxxxxx/19.02.2015 în care a arătat faptul că abaterea care face obiectul procesului verbal de contravenție a fost înregistrată pe caseta video nr. C50 de aparatul radar tip PZTHON II montat pe auto MAI xxxxx, iar la nivelul IPJ G_____ nu există posibilitatea tehnică de a transfera datele din format VHS în format digital apelanta nedispunând de echipamentele necesare efectuării acestei operațiuni.
Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul reține următoarele:
În sarcina intimatului petent s-a reținut că, la data de 02.03.2014, in jurul orei 1700 a condus auto Audi A6 XXXXXXXXX pe __________________________ T_____ cu viteza de 104 km/h fiind înregistrat de aparatul video Pyton pe caseta C3S și nu avea asupra sa actele prevăzute de lege, fapte apreciată ca fiind contravenție potrivit art. 98 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, și pentru săvârșirea căreia a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 765 lei, echivalent a 9 puncte amendă și s-a luat măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile. Cealaltă faptă a fost reținută ca fiind contravenția prevăzută de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului pentru această contravenție.
Potrivit disp. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prima instanță a soluționat cauza pe baza fotografiilor depuse de intimată, și deși a constat că pe baza acestora nu poate fi identificat cu certitudine numărul autoturismului petentului , nu a efectuat alte demersuri în vederea aflării adevărului.
În urma vizionării înregistrării video efectuată de aparatul radar, aflat în deplasare, se observă că la data de 2.03.2014, ora 17.01., autoturismul marca Audi cu nr. XXXXXXXXX a condus în interiorul localității cu viteza de 104 KM/h.
Chiar dacă există neconcordanță între numărul casetei indicate în procesul verbal de contravenție și cea vizionată de instanță, Tribunalul constată că atât captura foto, cât și înregistrarea vizionată în camera de consiliu au ca dată de înregistrare data reținută în procesul verbal , respectiv 2.03.2014. Pentru aceste motive instanța va aprecia aceste neconcordanțe erori materiale care nu afectează legalitatea procesului verbal și nici proba administrată.
Din actele prezentate se reține că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului intimatului petent este verificat metrologic, astfel cum reiese din copia buletinului de verificare metrologica nr. xxxxxxx/09.08.2013, la dosar fiind depus și atestatul agentului constatator de a utiliza aparatul radar (fila 27).
În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și din înregistrările video realizate de aparat, din care rezultă că autovehiculul condus de intimatul petent a circulat cu o viteză de 104 km/h în localitate, în condițiile în care, potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Prima instanță trebuia să aibă în vedere soluțiile pe care le putea pronunța în calitate de organ judiciar investit cu soluționarea unei plângeri contravenționale și nu cu săvârșirea unei infracțiuni, printr-un act de sesizare a instanței penale.
Prin art. 34 din O.G. 2/2001, legiuitorul delimitează competența instanței învestite cu soluționarea unei plângeri contravenționale. În conținutul competenței instanței intră verificarea termenului de introducere a plângerii, ascultarea persoanelor implicate, administrarea unor probe privitoare la legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și de a hotărî asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării, fără însă să poată completa actul constatator sub alte aspecte decât cele menționate expres de lege.
Soluțiile pe care instanța le poate pronunța în cazurile în care admite plângerea contravențională sunt: anularea procesului verbal, în cazurile în care constatarea contravenției este netemeinică, în cazurile în care există cauze de nulitate relativă care afectează încheierea actului constatator sau în situația constatării incidenței unor cauze care exclud contravenția sau aplicarea sancțiunilor contravenționale; constatarea nulității procesului verbal, în cazurile în care există motive de nulitate absolută precum și reindividualizarea sancțiunilor aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei reținute.
În nici un caz instanța nu poate schimba încadrarea juridică a faptei reținute de agentul constatator și aplica sancțiuni contravenționale, procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nefiind similar rechizitoriului.
Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de intimatul petent, instanța apreciază că aceasta a fost înregistrată cu un mijloc certificat și verificat metrologic.
Referitor la sancțiunile aplicate intimatului petent prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei reținute de agentul constatator.
Scopul contravenției este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă, cu atât mai mult cu cât circulația pe drumurile publice cu un autoturism în condițiile încălcării regimului de viteză poate avea consecințe grave pentru siguranța traficul rutier, a participanților la trafic ori pentru conducătorul autovehiculului respectiv.
Cum sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile este prevăzută de textele normative menționate în considerentele prezentei hotărâri, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Noul C.p.c. , Tribunalul va admite apelul declarat, va schimba în totalitate sentința civilă nr. 1476/18.09.2014 a Judecătoriei T_____ iar în rejudecare, va respinge plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție G_____, cu sediul în G_____, ___________________, județul G_____ împotriva sentinței civile nr. 1476/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria T_____, în contradictoriu cu intimatul-petent Ț_____ V_______, domiciliat în ___________________________.
Schimbă în totalitate hotărârea atacată și, în rejudecare, respinge plângerea contravențională formulată și menține procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din 02.03.2014 ca legal și temeinic întocmit.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C_______ D___ M_______ G____ D______ R____
Red.CD
Tehnored.DR/4exp/02.12.2015
Fond- G_______ A__-M____