R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5

SECȚIA CIVILĂ

Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 8761

Ședința publică din: 27.11.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A__-M____ P___

Grefier: A____-L______ O______

Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect plângere contravențională, iar ca părți: petentul I_______ V_______ și intimatul D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ.

Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 12.11.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.

Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 396 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

I. PROCEDURA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.08.2015, petentul I_______ V_______ a solicitat în contradictoriu cu intimata DGPMB-B______ RUTIERĂ anularea procesului verbal _________ nr. xxxxxx și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, cu consecința restituirii permisului de conducere.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 05.08.2015, în jurul orelor 19:30 se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, când a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.

Petentul a învederat că procesul-verbal este netemeinic, întrucât constatările din cuprinsul său sunt contrare celor petrecute în realitate, pietonul căruia se pretinde că nu i-ar fi acordat prioritate, nefiind angajat în traversare la momentul trecerii sale prin zonă, ci staționa în dreptul mașinii parcate pe trecerea de pietoni perpendicular cu trotuarul, dându-i astfel impresia că aștepta pe cineva.

A mai precizat petentul că, nu sunt respectate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în condițiile în care numele și prenumele agentului constatator sunt indescifrabile și acesta nu poate fi identificat, învederând totodată, că beneficiază de prezumția de nevinovăție.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 16, art. 17, art. 31 și art. 32 din OG nr. 2/2001, OUG 195/2002 și RAOUG 195/2002.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei potrivit art. 19 din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 10 din dosarul cauzei.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 9-13) și a probei testimoniale cu un martor.

La data de 09.09.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.

În motivare, a învederat faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta nefiind înregistrată pe suport magnetic. De asemenea, a mai precizat și faptul că petentul a semnat procesul verbal, declarând faptul că nu are mențiuni de făcut cu privire la săvârșirea faptei.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din OG nr. 2/2001 și art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal contestat și cazierul contravențional al petentului.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu un martor, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) C.pr.civ.

II. ÎN FAPT

În urma analizării procesului-verbal contestat prin prisma mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/05.08.2015 (f. 5), petentul I_______ V_______ a fost sancționat cu o amendă contravențională în valoare de 420 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru faptul că la data de 05.08.2015, în zona Calea 13 Septembrie – Șoseaua Panduri nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni.

Fapta constatată a fost încadrată la art. 135 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent de două ori, inclusiv în dreptul rubricii „Alte mențiuni” la care s-a completat „Nu am. În auto se mai afla o persoană”.

În faza jurisdicțională a procedurii contravenționale, în fața instanței sesizate cu plângerea contravențională, instanța reține că nu a fost răsturnată mărturisirea extrajudiciară conținută în procesul-verbal (semnat în condițiile recunoașterii faptei sancționate prin neformularea de obiecțiuni la care avea dreptul în temeiul legii) ce apare că îi aparține (dată fiind semnătura petentului inclusiv în dreptul mențiunii „Nu am. În auto se mai afla o persoană”. În baza acestei mărturisiri extrajudiciare a petentului, act de recunoaștere a acuzației contravenționale, instanța reține că cele constatate de agentul de poliție, consemnate și sancționate prin procesul-verbal corespund realității.

Din această perspectivă, instanța reține că declarația martorului audiat în cauză nu se coroborează cu mărturisirea petentului, act irevocabil care a confirmat cele constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri.

III. ÎN D____

A. Reglementări incidente

În soluționarea prezentei cauze, cu respectarea dispozițiilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 98, 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 și art. 135 lit. h din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 21 din OG nr. 2/2001.

B. Soluția adoptată de instanță

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, instanța constatând că procesul-verbal analizat cuprinde și numele și prenumele, precum și calitatea agentului constatator, astfel încât nu se justifică anularea actului sancționator pentru caracterul greu lizibil al celor menționate în acesta.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, prin prisma situației de fapt reținute în urma analizării procesului-verbal, instanța constată că actul de constatare și sancționare contravențională este temeinic întocmit. Petentul, deși a formulat plângere împotriva procesului-verbal pe care l-a calificat netemeinic, nu a reușit să contra - probeze mărturisirea extrajudiciar prin care a recunoscut implicit acuzația contravențională.

Instanța subliniază faptul că a început analizarea plângerii petentului recunoscându-i acestuia prezumția de nevinovăție. Cu toate acestea, prezumția amintită a fost răsturnată prin mărturisirea extrajudiciară, act irevocabil, a petentului care a recunoscut acuzația contravențională ce i s-a adus, prin semnarea procesului-verbal și a mențiunii „Nu am. În auto se mai afla o persoană”.

Având în vedere că petentul a semnat procesul-verbal contestat, asumându-și mențiunea „Nu am. În auto se mai afla o persoană”, instanța constată că petentul a recunoscut acuzația ce i s-a adus, a renunțat la prezumția sa de nevinovăție, înțelegând să achieseze la acuzația ce i s-a adus, semnătura de pe procesul-verbal constituind asumarea unei mărturisiri de vinovăție pe care petentul nu a contraprobat-o ulterior în fața instanței civile.

Petentul, persoană majoră, se presupune că a citit procesul-verbal, asumându-și cele consemnate de agentul constatator, context în care mărturisirea sa extrajudiciară nu poate fi revocată ori contra-probată.

În analizarea valorii juridice a mărturisirii, instanța a avut în vedere importanța posibilității formulării obiecțiunilor, prevăzută de OG nr. 2/2001 și acordată în concret de agentul constatator, precum și faptul că mărturisirea petentului s-a plasat temporal în cel mai apropiat moment după săvârșirea faptei.

Prezumția de sinceritate a recunoașterii își are fundamentul psihologic în faptul că cel ce se recunoaște vinovat de săvârșirea unei contravenții este conștient de gravitatea consecințelor la care se expune, fiind nefiresc că cineva să se acuze în mod fals de comiterea unui act ilicit, o astfel de conduită opunându-se tendinței naturale de autoconservare, tendință intelectuală căreia niciun om nu i se poate sustrage.

Instanța consideră că declarația dată de petent în fața organului constatator, fiind cel mai aproape (din punct de vedere temporal) de momentul întocmirii procesului-verbal, se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității. Cele susținute de petent în plângere se constituie doar în încercarea de a crea o altă ipoteză în vederea înlăturării sancțiunii contravenționale.

În plus, nu s-ar putea susține ca pertinentă scuza potrivit cu care petentul ar fi fost timorat de prezența agentului constatator și de acuzația contravențională ce i-a fost adusă. Prin participarea la circulația pe drumurile publice, orice conducător auto trebuie să manifeste maxim de diligență, atenție și responsabilitate, conducerea pe drumurile publice reprezentând o activitate umană care implică riscuri și poate prezenta pericol pentru ceilalți participanți la trafic. Prin urmare, un conducător auto diligent, nevinovat de săvârșirea vreunei fapte contravenționale nu poate în mod credibil și legitim invoca timorarea în fața agentului de poliție ca scuză pentru asumarea unei recunoașteri a unei acuzații contravenționale contestate ulterior în fața instanței de judecată.

De asemenea, petentul nu poate pretinde că nu a recunoscut acuzația contravențională, deși a semnat procesul-verbal în condițiile date, fără formularea de obiecțiuni pe motiv că nu ar fi intenționat să dea efect de recunoaștere a acuzației contravenționale prin semnarea actului acuzator. Efectul de recunoaște a acuzației contravenționale este atribuit de instanță, pornind de la semnarea procesului-verbal inclusiv în dreptul rubricii „Alte mențiuni”, în baza prezumției simple mai sus enunțate, prezumție conformă cu art. 329 C.pr.civ.

În plus, astfel cum sa reținut și în cadrul situației de fapt, declarația martorului audiat în cauză nu se coroborează cu mărturisirea petentului prin care acesta a recunoscut acuzația contravențională ce i s-a adus. În acest fel, este foarte puțin credibil ca o persoană neinteresată direct de trafic, așa cum era martorul în cauza de față, persoană care doar însoțea petentul în auto, fără a șofa, să fi surprins mai bine realitatea - atunci când remarcase că pe trecerea de pietoni nu erau angajați în traversarea străzii cărora să nu le fi fost acordată prioritate de către petent – decât agentul de poliție care urmărea traficul în zonă, agent susținut de petent prin semnarea procesului-verbal în modalitatea mai sus reținută.

În lumina celor de mai sus, constatând temeinicia procesului-verbal contestat, reiese că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 98, 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 și art. 135 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată o amendă contravențională în valoare de 420 lei (echivalentul a 4 puncte de amendă), și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercițiului dreptului de a conduce.

Dacă în ceea ce privește sancțiunea contravențională principală, pecuniară, instanța constată că individualizarea sancțiunii corespunde gradului de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, nu același lucru este constatat de instanță în privința sancțiunii complementare, cea constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe care o constată disproporționată în raport de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului din perspectiva cărora instanța a reținut că fapta sancționată a condus la crearea unei stări de pericol, fără consecințe directe, iar petentul are un cazier contravențional (4 fapte din 2012 în prezent) care conduce la concluzia că prevenția specială și rolul educativ al sancțiunii pot fi realizate și doar prin aplicarea sancțiunii pecuniare.

În lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, constatând că scopul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii contravenționale se poate realiza și fără suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, instanța constată că sancțiunea complementară este disproporționată în raport de toate criteriile de mai sus, motiv pentru care, pentru prima abatere de la regula nesocotită la 05.08.2015, i se poate aplica petentului doar sancțiunea principală.

Instanța subliniază că această înlăturare a sancțiunii complementare se justifică doar pentru prima abatere și recomandă petentului respectarea tuturor regulilor de circulație pe drumurile publice.

Instanța subliniază de asemenea că nu se poate nega contravenientului dreptul de acces liber și efectiv la o instanță care să aprecieze asupra proporționalității sancțiunii complementare. Aceasta, deoarece, pe de o parte, chiar în dreptul național, art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța de judecată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale va hotărî asupra sancțiunii, or, dacă legiuitorul nu a făcut distincție între sancțiune principală și sancțiune complementară, nu se justifică o astfel de diferențiere. Pe de altă parte, chiar dacă, potrivit Codului rutier sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului se aplică ex lege, în mod automat pe lângă sancțiunea principală prevăzută de legiuitor pentru anumite contravenții, nu se poate nega instanței dreptul de a statua asupra proporționalității sancțiunii complementare, decât cu riscul încălcării, în speța de față, a art. 6 și 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în sensul constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunțată împotriva României, în Cauza S____ și P_______ (din 28.09.2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 08.06.2005).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORIA

HOTĂRĂȘTE:

1. Admite în parte plângerea contravențională, formulată de petentul I_______ V_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, ______________________________ nr. 3, _____________, ____________, sector 4, în contradictoriu cu intimatul DGPMB – B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3.

2. Modifică în parte procesul-verbal contestat.

3. Înlătură sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

4. Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal, inclusiv sancțiunea amenzii.

5. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 34 alin.2 din OG 2/2011, coroborat cu art. 468 C.pr.civ, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.

6. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, în temeiul art. 427 C.pr.civ.

7. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

A__-M____ P___ A____-L______ O______

Redactat: A__-M____ PUIUData: 15.01.2016Număr de exemplare printate: 2