R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 71/2016

Ședința publică din 18 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - L______ H_____

GREFIER - O______ Ș________

Pe rol se află judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petenta O_____ I____ A______ casătorită R___ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A.- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA (CESTRIN), având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.

Instanța constată că petenta a depus la dosar, prin serviciul Registratură, un înscris prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța constată că a fost învestită cu soluționarea unei cauze având ca obiect plângere împotriva procesului –verbal de contravenție încheiat de către agentul constatator din cadrul intimatei CNADNR SA – CESTRIN, aflată la primul termen de judecată, la care procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, procedează la verificarea competenței de soluționare a prezentei cauze.

Instanța, potrivit art. 94 pct.4 NCPC raportat la art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, constată că este competentă general , material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termen de către petentă.

În temeiul art.258 alin.1 NCPC instanța încuviințează, atât pentru petentă, cât și pentru intimată, proba cu înscrisurile de la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța, în temeiul art.244 alin.1 NCPC declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 21.08.2015, sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, petenta O_____ I____ A______ (casătorită R___) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A.- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA (CESTRIN), să dispună:

- în principal, anularea procesului –verbal de sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/03.08.2015 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate, în cuantum de 250 lei;

- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, petenta arată că în fapt, prin procesul –verbal de sancționare a contravenției _______> R15 nr.xxxxxxx încheiat la data de 03.08.2015, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 19.03.2015, ora 13.53, ar fi circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX, pe DN 59, km. 22+700 m, în localitatea Jebel, jud. T____, fără a deține rovinietă valabilă.

Petenta precizează că în prezent, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX nu se mai află în posesia sa, acesta fiind vândut numitului P_____ G_______, la data de 22.07.2014.

Petenta arată că procesul –verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută întrucât acesta nu cuprinde unul dintre elementele prevăzute sub această sancțiune la art.17 din OG nr.2/2001 și anume, semnătura agentului constatator, procesul –verbal de contravenție fiind semnat electronic de către agentul constatator V_____ T_____, fără a cuprinde și semnătura olografă a acestuia.

Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică prevede la art.4 pct.3 că „ semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”, or, atâta vreme cât procesul –verbal atacat este încheiat pe suport de hârtie și nu în format electronic, este evident că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.455/2001, fiind obligatorie semnătura olografă a agentului constatator.

Având în vedere faptul că această semnătură lipsește, petenta consideră că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută.

Petenta mai arată că prin Decizia nr.6/16.02.2015 pronunțată de ÎCCJ s-a admis recursul în interesul legii formulat de către Avocatul Poporului, stabilindu-se că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Petenta arată că, mai mult decât atât, procesul –verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent, potrivit dispozițiilor legale, acesta fiind un alt motiv de nulitate pe care îl invocă.

În situația în care instanța va aprecia că nu se impune anularea procesului –verbal de contravenție, petenta solicită a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere că fapta săvârțită nu prezintă un grad de pericol social concret atât de ridicat încât să impună aplicarea unei sancțiuni pecuniare.

În drept au fost invocate disp. OG nr.2/2001 art.192 și urm., art.517 alin.4 NCPC și Decizia nr.6/16.02.2015 a ÎCCJ .

În probațiune petenta a anexat plângerii, în xerocopie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, contractul de vânzare –cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 22.07.2014 și contractul de comodat încheiat la aceeași dată, fișă de înmatriculare.( f.4-12)

Plângerea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei ( f.16).

Intimata a depus la dosar întâmpinare ( f.22-24) prin care a arătat în esență că, în fapt, la data de 19.03.2015, pe DN 59 km.22+ 700 m, pe raza localității Jebel, jud. T____, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând numitei I____ A______ O_____, a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 03.08. 2015 a fost întocmit procesul –verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx, de către CNADNR SA prin subunitatea acesteia, CESTRIN.

Intimata arată că, potrivit dispozițiilor art.7 și 8 coroborate cu cele cuprinse în art.1 alin.1 pct.B din OG nr.15/2002, reiese cu claritate că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al acestuia, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției, iar dacă în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acest lucru nu poate fi imputat CESTRIN, atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp.art.8 coroborat cu art.1 lit.B din OG nr.15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovignetei.

Mai arată că, conform Ordinului 1501/2006, petenta avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI – Direcția Regim Permise De Conducere Și Înmatriculare A Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petenta nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, aceasta rămâne menționată în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională s-a angajat conform OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002.

Potrivit disp. art.1 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante ( EURO), de masa totală maximă autorizată ( MTMA) și de numărul de axe, după caz.

Intimata mai arată că procesul –verbal de constatare a contravenție contestat de către petentă a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare A Vehiculelor.

Cu privire la motivul invocat de către petentă, respectiv nulitatea absolută a procesului –verbal de contravenție datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, intimata arată că acesta a fost semnat olograf de către agentul constatator, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.6/2015 a ÎCCJ, procesul –verbal contestat fiind întocmit conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru aceste considerente, intimata solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx, ca fiind temeinic și legal încheiat.

În temeiul art. 223 NCPC, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OG nr.2/2001, ale OG nr.15/2002, Ordinul M.T.I nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe doveditoare ce ar reieși din dezbateri.

Intimata a anexat întâmpinării, în copie certificată pentru conformitate, proba foto obținută cu sistemul SIEGMCS , autorizația de control a agentului constatator și dovada comunicării procesului –verbal de contravenție.( f.24-26).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție _________ xxxxxxx/03.08.2015, contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându – se că la data de 03.08.2015, vehiculul cu nr. XXXXXXXXX aparținând acesteia a circulat pe DN 59 km 22 + 700 m, fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 și sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ.

Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.

Referitor la motivul invocat privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța, contrara susținerilor petentei, reține că actul sancționator este semnat la rubrica ,, semnătură,,..

Nici susținerile privind lipsa unui martor asistent la întocmirea procesului – verbal nu pot fi reținute de instanță, în condițiile în care acesta a fost întocmit în lipsa contestatoarei, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei.

În consecință, procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). În materie de circulație rutieră art. 6 par.2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999).

Garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducerecă (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

În cauza de față, instanța reține că petenta a susținut că cele constatate în cuprinsul actului sancționator nu corespund realității, fără a fi susținute de probe de natură să răstoarne prezumția de fapt născută împotriva sa.

De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. Din planșele foto aflate la dosar se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă și faptul că acesta nu se regăsește în baza de date în care sunt reținute toate rovinietele valide la data înregistrării contravenției

Așadar, cu toate că prin plângerea formulată petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Față de aceste considerente, instanța reține că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1din O.G. nr.15/2002, acesta nedovedind existenta unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.

În ce privește reindividualizarea sancțiunilor aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).

Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire- ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).

În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator în cauză a amenzii prevăzute de lege, acesta se justifică având în vedere modul de săvârșire a faptei și circumstanțele comiterii acesteia, precum și circumstanțele personale ale contravenientei, de totală desconsiderare a dispozițiilor legale, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin urmare, față de funcțiile deopotrivă sancționatorie și preventivă a amenzii contravenționale, având în vedere și pericolul sporit al faptei în raport de circumstanțele săvârșirii, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta O_____ I____ A______, CNP xxxxxxxxxxxxx, căsătorită R___, cu domiciliul în Șeușa, nr.120, ____________________, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ________________ nr.401A, CUI xxxxxxxx, J40/552/15.01.2004, având ca obiect procesul – verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 03.08.2015 de către intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria A___ I____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

L______ HorvatOlimpia Ș________

Red.L.H./Tehnored.O.Ș.

4 ex./11.02.2016