Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX apel pl. contraventionala

R O MA N I A

TRIBUNALULDAMBOVITA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 537

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte – A______ L____ B___

Judecător – A__-M____ G______

Grefier - Antuaneta B_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, _________________. 64, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent G____ G_____ cu domiciliul în București, __________________________ 14, sector 3, împotriva sentinței nr. 92/30.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul petent G____ G_____ asistat de avocat S_____ D___ pentru, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar , fila 32, lipsă fiind apelantul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat S_____ D___ pentru intimatul petent G____ G_____ arată că a luat cunoștință de răspunsul la întâmpinare și nu solicită alte probe în apel, în afara celor administrate la fond.

Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 478 alin 2 Noul Cod procedură civilă va soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.

Avocat S_____ D___ pentru intimatul petent G____ G_____ solicită respingerea apelului ca nefondat, apelantul consideră că a făcut dovada că petentul a circulat cu viteza de 101 km/h, care ar atrage reținerea permisului de conducere. Însă în planșele foto apar două valori diferite ale vitezei, o valoare are indicativ T, iar cealaltă are indicativ L. Apelantul, văzând apărările intimatului petent, a făcut precizări numai cu privire la indicativul T, însă nu aduce nicio probă în susținere, fiind doar o simplă afirmație.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că există un dubiu, chiar și minim, cu privire la viteza de deplasare, instanța referindu-se la întregul probatoriu administrat, în esență numai această planșă foto, nu este de natură să conducă la certitudinea acestei viteze, respectiv fiind vorba de 1km/h, care face de fapt diferența între a fi sau nu reținut permisul de conducere.

Apărătorul intimatului petent solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 92/30.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul G____ G_____, în contradictoriu cu intimata I__ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr. 64, jud. Dâmbovița, a anulat procesul verbal contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 18.05.2013 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat, precum și de la executarea sancțiunilor complementare aplicate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :

La data de 18.05.2013 petentul a fost surprins de organele de poliție din cadrul I__ Dâmbovița circulând cu o viteză de 101 Km/h , în localitatea Crevedia. Viteza a fost măsurată cu aparatul radar marca Autovision _________ 149, hard disk XDK-02, montat pe autospeciala L____ cu nr de înmatriculare MAI xxxxx.

Raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, a fost întocmit procesul verbal de contravenție ________ nr xxxxxxx/18.05.2013, în conținutul căruia petentul a menționat că nu este de acord cu viteza măsurată.

Față de data la care a fost încheiat procesul verbal contestat si anume data de 18.05.2013 raportat la data la care petentul a formulat plângerea contravențională și anume 27.05.2013, instanța a constatat plângerea ca fiind formulată în termenul legal, imperativ, de decădere, reglementat de dispozițiile art.31 alin.(1) din OG nr.2/2001.

Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) O.G. nr.2/2001, a verificat cu prioritate legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.

In ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat ca acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 O.G. nr. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care pot fi invocate din oficiu, iar în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că plângerea formulată de petent este întemeiată .

Potrivit actelor existente la dosar respective înregistrările existente pe Cd, planșa foto, raportul întocmit de cei doi agenți de poliție care au constatat fapta contravențională rezultă că petentul s-a aflat la data de 18.05.2013 la volanul autoturism,ului marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, deplasându-se pe raza localității Crevedia cu o viteză ce depășea limita de viteză prevăzută de lege în localitate.

Acest aspect nu este contestat nici de către petent.

Totuși, din examinarea planșei foto atașate la dosar instanța a observat că în momentul măsurării vitezei de 101 km/h autoturismul condus de petent se deplasa în paralel cu un alt autoturism, aspect care este de natură a crea o suspiciune rezonabilă cu privire la limita reală de viteză cu care circula petentul la momentul măsurării.

Astfel potrivit art 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: ... - dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență."

Având în vedere imaginile relevate de planșa foto și ținând cont că la dosar nu există un alt mijloc de probă care să completeze imaginile captate în sensul creării convingerii că viteza cu care petentul a circulat la momentul surprinderii în trafic era de 101 km/h, instanța a constatat că există un dubiu cu privire la viteza reală cu care a circulat petentul, dubiu, care profită acestuia.

Prin urmare, întrucât nu se poate stabili cu certitudine viteza cu care a circulat petentul, fapta contravențională comisă de acesta nu poate fi individualizată în mod corect, prin urmare nici sancțiunea aferentă nu poate fi stabilită în mod legal, astfel că instanța a admis plângerea și a anulat procesul verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal atacat

În motivele de apel, apelantul intimat a susținut că această sentință este netemeinică si dată cu încălcarea vădita a legii, întrucât instanța de fond a admis plângerea contravenționala motivat de împrejurarea ca imaginile din planșa fotografica pe care apelantul a depus-o la dosar nu indeplineste condițiile impuse prin pct. 4.4 din norma de metrologie legala NML – 05 și nu a făcut altceva decât sa preia exact susținerea apărătorului petentului.

Facand acest lucru, fără a analiza in concret susținerile intimatului petent, instanța a incalcat legea si a pronunțat o sentința care este deopotrivă nelegala si netemeinica și, la fel de grav, este si faptul ca desi apelantul intimat a depus la dosar suportul magnetic cuprinzând intreaga filmare realizata in cauza, instanța de fond a analizat doar planșa fotografica care nu este altceva decât un extras din filmare.

Aspectul de nelegalitate al sentinței civile rezida in aceea ca fapta contravenționala a fost comisa la data de 18.05.2013 iar dispozițiile pct. 4 din Ordinul BRML nr. 301/2005 au fost abrogate, actul normativ astfel modificat fiind in vigoare incepand cu data de 06.08.2009.

În opinia sa, instanța nu a analizat dispozițiile acestui Ordin respectiv pct. 3.3.2 , iar in cazul de fata filmarea pune in evidenta foarte clar autovehiculul condus de intimatul petent, cinemometrul arătând ca filmarea este efectuata din sens opus, iar pe sens opus la acel moment nu circula decât autovehiculul petentului, condiții în care sancționarea petiționarului este legala si a fost efectuata in deplina concordanta cu situația de fapt constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.

În drept, apelantul a invocat dispozițiile art.466 Cod procedură civilă.

La data de 7.05.2014, intimatul petent G____ G_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică, instanța de fond constatând că, în baza probelor depuse la dosar, nu se poate stabili cu certitudine viteza cu care a circulat petentul, fapta contravențională pretins comisă neputând fi individualizată în mod corect , astfel că nici sancțiunea aferentă nu poate fi stabilită în mod legal.

Instanța a constatat că există un dubiu cu privire la viteza reală cu care a circulat petentul și lipsa unor probe concludente la dosar, au determinat instanța de fond să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul verbal de contravenție.

Se mai susține că viteza cu care a circulat intimatul petent este indubitabil mai mică sau egală cu limita maximă admisă de 100 km/h, așa cum indică și toate imaginile prezentate de apelantul intimat, chiar și în situația aplicării marjei de eroare. În imaginile prezentate în planșa fotografică în care se ilustrează un autovehicul ce se deplasa cu viteza de 101 km/h nu pot constitui probe relevante în cauză, întrucât aceste imagini nu evidențiază numărul de înmatriculare al autoturismului petentului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcându-se prevederile legale la aplicarea sancțiunii de reținere a permisului de conducere.

Intimatul petent solicită a se face aplicarea directă a art.6 alin.1 și alin 2 din CEDO, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că substituirea agenților reprezintă un caz de nulitate absolută a procesului verbal, întrucât agentul care a constatat contravenția s-a baza pe informații primite de la un coleg și nu a fost cel care a constatat cele menționate în procesul verbal în cauză.

Prin răspunsul la întâmpinare, I__ Dâmbovița a reiterat, în esență, motivele din cererea de apel și în plus, a susținut că în orice situație în care conducătorul auto încalcă limita legală de viteză nu se aplică nicio eroare la măsurarea vitezei, așa cum rezultă din adresa 6032/16.10.2013 emisă de INM –BRML.

Filmarea efectuată în cauză îndeplinește condițiile impuse de pct.3.5.1 din NML 021-05, astfel că nu există nici un dubiu cu privire la viteza atribuită autovehiculului intimatului petent, iar afirmațiile acestuia sunt un nonsens având în vedere că, atât agentul constatator, cât și lucrătorul care manipulează aparatul radar au acces la filmarea efectuată și ambii pot aplica sancțiunea contravențională.

Intimatul petent G____ G_____ a formulat note scrise, prin care reiterează susținerile din întâmpinare și mai arată că prin răspunsul la întâmpinare apelantul intimat face doar anumite precizări, însă caracterul incert al vitezei de deplasare persistă, iar din probele prezentate de apelant , rezultă cât se poarte de clar că nu se poate reține în sarcina intimatului petent deplasarea cu o viteză de 101 km/h .

Examinând sentința apelată în baza criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate. În baza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a-l admite, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

La soluționarea cauzei, instanța de fond a apreciat că prin faptul că autoturismul condus de petent se deplasa în paralel cu un alt autoturism, s-a creat o suspiciune rezonabilă cu privire la limita reală de viteză cu care circula petentul la momentul măsurării; s-a aplicat art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: ... - dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență."; s-a considerat că nu se poate stabili cu certitudine viteza cu care a circulat petentul, fapta contravențională comisă de acesta nu poate fi individualizată în mod corect, prin urmare nici sancțiunea aferentă nu poate fi stabilită în mod legal, astfel că instanța a admis plângerea și a anulat procesul verbal contestat.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a constatat faptul că textul legal pe care și-a întemeiat soluția pronunțată, și anume pct. 4 din Norma de Metrologie Legală NML 021 a fost abrogat de pct. 28 din anexa la ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 6 august 2009, așa încât acest text legal nu era în vigoare nici la data săvârșirii contravenției – 18.05.2013, nici la data aplicării sale de către instanță.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei a fost depusă, de către recurentul I__ Dâmbovița, dovada efectuării verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost depistată viteza de rulare a autoturismului condus de petent, indicându-se la f. 23 a dosarului de fond faptul că cinemometrul de control rutier tip R____ _________ 149, montat pe Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx, care măsoară în regim staționar și de deplasare, a fost declarat admis de către Biroul Român de Metrologie Legală, la data de 21.02.2013, valabilitatea verificării fiind de un an.

Potrivit Ordinului Biroul R____ de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R____ de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5. se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”

Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.

Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.

A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.

Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.

Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.

În plus, nu trebuie omisă nici aprecierea CEDO în cauza H______ ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].

Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.

Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.

Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei - , iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.

De aceea, în temeiul art. 480 al.2 și 3 NCpc, va fi admisă cererea de apel, umrând a fi modificată sentința apelată, în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție ________ xxxxxxx/18.05.2013 întocmit de I__ Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, _________________. 64, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent G____ G_____ cu domiciliul în București, __________________________ 14, sector 3, împotriva sentinței nr. 92/30.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2014.

Președinte,Judecător,

A______ L____ B___ A__- M____ G______

Grefier ,

Antuaneta B_____

Red. GAM

Tehnored AB/GAM

Ex 5ex/ 25.11.2014

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Judecătoria Răcari

Judecator fond – D____ M______