R O M Â N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 299

A P E L

Ședința publică din data de 18.09.2014

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE – T_____ I____

JUDECĂTOR – E_____ E_____ – E____

GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______

Pe rol, judecarea apelului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de apelant petent A_______ L________ I____ cu domiciliul în __________________________ împotriva sentinței civile nr.2015 din 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat Inspectoratului de Poliție Județean Teleorman cu sediul în A_________, ___________________. 71-73, cod xxxxxx, jud.Teleorman.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic G_________ P_____ - V______ cu delegație pentru intimat I____________ de Poliție Județean Teleorman, lipsind apelant petent A_______ L________ I____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Potrivit art.19 din OUG 80/2013, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei, prezenta acțiune nefiind timbrată în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile art.131 - Noul Cod de Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat I____________ de Poliție Județean Teleorman având cuvântul solicită instanței anularea apelului declarat de partea adversă, ca fiind netimbrat.

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului, de față:

Prin sentința civilă nr. nr.2015 din 03 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul A_______ L________ I____, domiciliat în ________________________________, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 24.02.2014, încheiat de către intimata I____________ de Poliție al Județului Teleorman.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 24.02.2014, încheiat de I____________ de Poliție al Județului Teleorman, petentul A_______ L________ I____ a fost sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 765 lei și i-a fost suspendat permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 24.02. 2014, orele 20:14, a condus pe DE 70 B______ auto marca Renault M_____ cu nr. de înmatriculare P0428BB și fiind testat cu aparatul alcooltest, la poziția xxxxx a indicat 0, 38 mg/l alcool pur în aerul expirat. Procesul verbal a fost semnat de petent.

Constatând că plângerea petentului a fost înregistrată în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 și art. 118 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, instanța a procedat potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din același act normativ la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea celorlalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această prezumție legală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cu care, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei). În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform aceleiași jurisprudențe, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Concluzionând, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile săvârșirea de către conducătorul autovehicul sau tramvai de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune .

Fapta așa cum a fost reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa iar petentul prin administrarea probei cu înscrisuri nu a făcut dovada netemeiniciei sau nelegalității actului constatator, deși potrivit art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei îi incumba.

În consecință, instanța a apreciat plângerea petentului ca nefondată și a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată. Motivele de apel nu au fost formulate în scris și nici susținute oral, apelantul petent neprezentându-se la termenul de judecată.

La data de 25.08.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare la cererea de apel formulată de apelantul petent, solicitând respingerea apelului ca nefundat.

Analizând apelul în condițiile art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 24.02.2014 încheiat de intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Post Poliție B______ a fost sancționat petentul A_______ L________ I____, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pentru săvârșirea contravenției, constând în aceea că la data de 24.02.2014, ora 20,31, petentul a condus pe DE 70 B______ auto marca Renault M_____ cu nr. de înmatriculare P0428BB și fiind testat cu aparatul alcooltest, la poziția xxxxx a indicat 0, 38 mg/l alcool pur în aerul expirat. Procesul verbal a fost semnat de petent, fără obiecțiuni.

Constată tribunalul că în mod corect a apreciat instanța de fond că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, respingând plângerea apelantului petent.

Astfel, sub aspectul legalității în mod just s-a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul constatând că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun astfel de motiv de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei instanța de fond corect a reținut că situația de fapt menționată în procesul verbal corespunde realității. Astfel, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în cauză petentul, prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în sarcina sa prin procesul verbal și nu există niciun alt element de fapt care să conducă la concluzia că modul de desfășurare a faptei reținute în procesul-verbal nu corespunde realității.

În cauză apelantul petent a fost sancționat pentru o contravenție privitoare la conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, astfel că în mod corect fapta acestuia a fost constatată cu mijloace tehnice omologate, fiind testat cu aparatul alcooltest.

În consecință, se apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, iar această faptă, de a conduce autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, cu o alcoolemie de 0,38 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultă din constatările efectuate cu mijloace tehnice omologate și întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit acelorași dispoziții legale, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

De altfel, se constată că apelantul petent nu a contestat săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat și a dat dovadă de dezinteres față de soluționarea acestei cauze atât la instanța de fond, unde nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată, nu a propus probe în susținerea plângerii iar la instanța de apel nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit și nu a motivat apelul în scris.

Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că sancțiunile contravenționale aplicate petentului, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, amenda contravențională aplicată și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt legale, în limitele prevăzute de lege și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta acestuia s-a pus în pericol siguranța traficului rutier și integritatea corporală a participanților la trafic.

În aceste condiții apelul declarat în cauză de apelantul petent A_______ L________ I____ împotriva sentinței civile nr. 2015 din 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecătoria A_________ se apreciază ca nefondat, urmând ca în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent A_______ L________ I____ împotriva sentinței civile nr. 2015 din 03 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria A_________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2014.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,	GREFIER,
T.I.	E.E.E.	B-Z.C-A.

Red./Tehnored.T.I./26.09.2014

Exemplare: 4

Comunicat: 2 ex./

Df.XXXXXXXXXXXX/I.M.C.