Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 847

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul A_______ S______, cu domiciliul în _________________________. M____ E_______, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat P_____ A___ G_______ pentru apelatul A_______ S______-lipsă și consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Avocat P_____ A___ G_______ pentru apelatul A_______ S______ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul admiterii plângerii contravenționale întrucât instanța de fond a luat în considerare doar declarația martorului asistent. Precizează să șoferul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX este vinovat întrucât acesta a efectuat manevra de depășire a unei coloane de mașini, apelantul s-a asigurat la pătrunderea pe DE 58. Mai arată că, la momentul la care șoferul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a încadrat pentru a depăși coloana de mașini avea viteză foarte mare. Consideră că petentul nu este vinovat de __________________ celeilalte mașini.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Mai arată că martorul audiat a confirmat că petentul apelant a efectuat o manevră incorectă.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. xxxxx din 05.12.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul A_______ S______, cu domiciliul în _________________________. M____ E_______, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________. 57, jud. B_______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.10.2013 și pe cale de consecință a menținut procesul-verbal contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 20.10.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în data de 20.10.2013, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, petentul A_______ S______ a fost sancționat cu amendă în sumă de 480 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006, sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, anume neacordarea priorității de trecere când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare. Abaterea a atras, totodată, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 60 de zile. Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că petentul, aflat la volanul autoturismului XXXXXXXXX, pe un drum de exploatare, la efectuarea virajului la dreapta către direcția Suceava, în momentul pătrunderii pe DE 58, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar și era angajat într-o depășire. În urma situației create, conducătorul autoturismului marca VW a fost nevoit să intre în șanțul din stânga pentru a evita un impact frontal între cele două autoturisme.

Verificând procesul-verbal de contravenție, din perspectiva legalității, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale, în speță nefiind incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal (fila 9) cuprinde numele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În privința celorlalte mențiuni ale procesului-verbal, respectiv cele prevăzute de art. 16 din ordonanță, instanța reține că lipsa sau neregularitatea acestora constituie doar cauze de nulitate relativă a actului constatator al contravenției. Aceasta presupune, pe de o parte, că petentul trebuie să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-ar afla, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor cauzei. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu poate fi considerată ca incidentă în cauză de vreme ce petentul a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.

Absența ori completarea eronată a celorlalte mențiuni, mențiuni prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, pot atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal, dacă se dovedește că prin respectiva neregularitate se produce o vătămare contravenientului. Or, în cauza de față nu s-a invocat și, cu atât mai puțin, nu s-a dovedit ocurența unei astfel de vătămări. Prin urmare, chiar dacă s-ar dovedi reală, ipoteza susținută de petent (menționarea eronată a numărului autoturismului depășit de petent, menționarea indescifrabilă a datei săvârșirii contravenției), nu invalidează actul în discuție. Prima instanță a apreciat că în procesul-verbal s-a strecurat cel mai probabil o eroare materială ori o simplă deficiență în caligrafiere.

Analizând temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că, săvârșirea abaterii sancționate în cauză, chiar dacă nu a fost surprinsă personal de către agentul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este confirmată de toate probele administrate.

S-a mai reținut de către prima instanță că, deși procesul-verbal reprezintă în sine un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, prezumția în discuție poate fi răsturnată prin probe contrare, apte a indica o altă realitate decât cea reținută prin actul administrativ ori, cel puțin, a plasa sub semnul îndoielii situația de fapt descrisă de agentul constatator.

Instanța de fond a apreciat ca faptele, în materialitatea lor există, așa cum au fost reținute în procesul – verbal. Astfel, s-a reținut în mod corect că petentul, aflat la volanul autoturismului XXXXXXXXX, pe un drum de exploatare, la efectuarea virajului la dreapta către direcția Suceava, în momentul pătrunderii pe DE 58, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar și era angajat într-o depășire.

Această concluzie este susținută și de fotografiile și explicațiile oferite chiar de petent. Astfel, faptul că a oprit imediat după ce a pătruns pe drumul european (f. 28 foto 4), beneficiind de o vizibilitate directă de circa 200 m., dovedește că petentul nu s-a asigurat din partea dreaptă. Practic, momentul când l-a observat pe numitul C___ I_____, a fost momentul când deja era intrat pe drumul european și avea vizibilitate din față. Mai mult, chiar urmele de frânare ale autoturismului BT – C__ de 74 m (f. 30 – foto 7) și declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 41, 97), întăresc convingerea instanței cu privire la faptele reținute în sarcina petentului. În ceea ce privește declarația martorului B______ V_____ (f. 40) aceasta este contrazisă chiar de către susținerile petentului și de fotografiile depuse la dosar de unde se desprinde concluzia că autoturismul condus de petent a fost oprit la circa 2 metri de la pătrunderea pe drumul european (în dreptul podețului). De asemenea, în prezenta cauză, nu are relevanță (asupra caracterului contravențional al faptelor săvârșite de către petent) nici faptul că numitul C___ I_____ era în depășirea unei coloane sau că mergea cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe acel sector de drum.

În același timp, instanța de fond a reținut că fapta are conținut contravențional, fiind prevăzută de legea contravenționala. Rezulta astfel, caracterul cert al faptei săvârșite de petent, caracterul contravențional al faptei, precum si conduita culpabila a petentului, care, nerespectând normele legale imperative in materia circulației pe drumurile publice, a acționat cu vinovăție la neîndeplinirea obligațiilor legale care ii reveneau. Se conturează in consecința, conținutul unei fapte care atrage răspunderea contravenționala.

În condițiile date, instanța de fond a considerat că fapta înscrisă în procesul-verbal de contravenție a fost în mod temeinic reținută de reprezentanții IPJ B_______.

În privința sancțiunilor în concret aplicate, instanța de fond a apreciat că, în speță, s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor, fapta prezentând, în sine, pericol social ridicat. Pe de altă parte, petentul a achitat jumătate din cuantumul amenzii, situație în care a limitat, prin acțiunea proprie, efectele pecuniare ale întocmirii procesului-verbal. În privința sancțiunii complementare, este de menționat că înlăturarea sa ar fi putut interveni doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

În concluzie, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea analizată, menținând procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.10.2013.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul petentul A_______ S______, prin care a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal, întrucât nu este vinovat de comiterea contravenției. Totodată a solicitat să se dispună restituirea sumei de 240 lei, reprezentând c/v a ½ din amenda ce a fost stabilită în sarcina sa.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ numărul xxxxxxx din data de 20.10.2014 întocmit de către IPJ B_______, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480,00 lei precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pe perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa faptul că în timp ce conducea autoturismul Opel cu număr XXXXXXXXXXXXX, pe un drum de exploatare, ar fi pătruns pe DE 58 la Km 35 fără să se asigur spre direcția Suceava și fără să acorde prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX, care circula regulamentar și care era angajat în depășirea unui autoturism spre direcția B_______, acesta ( XXXXXXXXX) fiind nevoit să intre în șanțul din partea stângă a drumului rezultând avarierea autoturismului, faptă sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 R.

Susține apelantul că, la data de 18.10.2013, în jurul orelor 19:0, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca apel Zafira, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumul sătesc ce face accesul către localitatea Stâncești, dinspre DE 58, la intersecția cu DE 58 a oprit, ocazie cu care s-a asigurat din stânga și din dreapta, intenționând să vireze către dreapta. În autoturism era însoțit de către numitul B______ V_____, ce a fost audiat ca martor în dosar, și care a perceput în mod direct incidentul ce face obiectul cauzei.

La momentul la care a pătruns în intersecție, din partea stângă nu venea nicio mașină, iar din partea dreaptă a observat cel puțin trei autoturisme, care se aflau la o distanță de cel puțin 300 m, ocazie cu care a pătruns pe DE 58, virând către dreapta. A efectuat această manevră, întrucât nu intenționa să circule pe aceeași bandă cu autoturismele ce se deplasau pe direcția Suceava - B_______, ci în sens invers.

Arată apelantul că, imediat ce a pătruns pe DE 58, fiind noaptea, a observat că din coloana de autovehicule, cea de-a treia mașină, care se deplasa cu viteză foarte mare, s-a angajat în depășirea celorlalte două din față. Observând că șoferul autoturismului cu nr. de Înmatriculare XXXXXXXXX nu s-a asigurat din față și nici nu a semnalizat manevra de efectuare a depășirii, a oprit în dreptul unui pod, cu intenția de a-l lăsa să depășească și pentru a nu intra în coliziune. În acel moment, șoferul autoturismului a început să frâneze, auzindu-se puternice manevre de frânare, după care a intrat în derapaj. În acel moment, pentru câteva secunde șoferul nu a mai frânat, dar văzând că nu poate opri mașina, a început să frâneze din nou, ocazie cu care a pierdut controlul volanului, dat fiind și faptul că avea viteză foarte mare, părăsind partea carosabilă către stânga, și prin fața mea s-a izbit în șanțul din partea stângă, în direcția sa de mers.

La fața locului, s-a sunat la 112 fiind chemat un echipaj de poliție, care le-a luat documentele, invitându-i la Sediul Serviciului Rutier.

Arată apelantul că, în cauză au fost audiați martori: numitul B______ V_____ care se afla în mașină cu apelantul, declarația acestuia aflându-se la fila nr. 40 dosar fond și care a arătat faptul că, "În momentul în care petentul a pătruns pe DE 58, s-a asigurat. De asemenea a arătat că personal s-a uitat în partea dreaptă, văzând că dinspre Suceava venea o coloană de mașini, însă nimeni nu era angajat în vreo depășire. Abia când a intrat pe drumul european, o mașină s-a desprins din coloană și a intrat în balans, părăsind carosabilul pe contrasens.

De asemenea, a fost audiat și martorul B____ D______, care a arătat că dlui se afla printre mașinile depășite de către numitul C___ I_____, observând în mod direct evenimentul rutier. Fiind seara, a văzut farurile mașinii petentului, de departe, totodată observând cum șoferul C___ I_____ s-a angajat în depășirea coloanei, și cu toate că avea timp să reintre pe banda sa de mers, din cauza balansului, a vitezei foarte mari, nu a mai reușit și a părăsit carosabilul.

Mai mult, în fața inspectorului de daună, șoferul C___ I_____, a declarat faptul că se deplasa cu viteza de peste 90 Km/h și s-a pierdut în momentul în care a văzut că din față se apropie un autoturism, nu s-a mai putut controla pentru a putea evita impactul cu șanțul.

Susține apelantul că, împreună cu reprezentanții societății de asigurări s-au deplasat la fața locului, unde au fost efectuate măsurători și planșe foto, ce au fost depuse și la dosar, constatându-se că din locul unde a avut loc impactul până la partea carosabilă, erau aproximativ 16 m urme de frână, iar în continuarea acestora pe partea carosabilă încă 58 m urme de frânare.

Arată apelantul că, în mod nelegal au dispus organele de poliție sancționarea sa, neefectuând nici un fel de cercetări cu privire la stabilirea vinovăției sale, luând în considerare doar declarația șoferului C___ I_____, declarație ce este neconformă realității.

Față de întregul material probatoriu administrat în cauză, consideră apelantul că vinovat de producerea accidentului este șoferul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care a efectuat manevra de depășire a coloanei de mașini fără să se asigure.

Astfel, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de "acuzație în materie penală", având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.

Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei (Sentința civilă nr. 9730 din data de 21.11.2007 a Judecătoriei Sectorului II București - Secția civilă.

Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată În cauza Ziliberberg Împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).

Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă {Hotărârea pronunțată În cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56}. În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost Încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem În prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg Împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32). Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții Împotriva Poloniei din 09.10.2003).

România a fost condamnată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv ca s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedura contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A_____ Împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).

Consideră apelantul că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator ci scop de prevenire și pedepsire. De aceea, acuzația ce i se aduce este o acuzație penală în sensul Convenției și, drept urmare, beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine, în primul rând, organului constatator.

În privința probațiunii, arată apelantul că este de remarcat că ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției sale dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Referitor la procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens, arată apelantul că este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare" instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului", dincolo de orice îndoială rezonabilă.

De asemenea, în motivarea plângerii formulate susține apelantul că a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale este lovit de nulitate absolută motivat de faptul că acesta cuprinde mai multe greșeli, respectiv: la rubrica privind data săvârșirii contravenției, ziua este consemnată aproape indescifrabil, observându-se în mod clar că a fost modificată; în cadrul descrierii faptei contravenționale, nr. de înmatriculare al autoturismului avariat, odată este trecut XXXXXXXXX, iar în partea de final XXXXXXXXXXXX; încadrarea juridică a faptei, respectiv art. 135, se referă la "Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public indiferent de direcția de deplasare;”, ori apelantul susține că a pătruns pe DE 58 de pe un drum sătesc și nu de pe o proprietate alăturată. În acest caz încadrarea corectă fiind prevăzută în art. 135 lit. a ; nu se menționează corect locul producerii accidentului, se precizează simplu Km 35, ori evenimentul rutier s-a produs la KM 35 +109 m; de asemenea, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube, ori organul de Poliție, nu s-a gândit nicio clipă, la faptul că șoferul C___ I_____, circula cu o viteză mare, în condițiile în care era zonă de limitare viteză la 60 Km /h, situație recunoscută și de către acesta la fila 97 dosar; șoferul C___ I_____, a efectuat manevra de depășire în zona în care era interzisă această manevră.

Față de cele expuse mai sus, solicită apelantul să se constate faptul că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului - verbal ca nelegal întocmit și restituirea sumei de 240 lei, reprezentând c/v a 1/2 din amenda ce a fost stabilită în sarcina sa.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Petentul apelant a fost sancționat prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/20.10.2013 încheiat de I.P.J. B_______ pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce se deplasa cu autoturismul său pe un drum de exploatare, la efectuarea virajului la dreapta către direcția Suceava, în momentul pătrunderii pe DE 58, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX care circula regulamentar și care era angajat într-o depășire, acesta din urmă fiind obligat, datorită situației create, să intre în șanțul din stânga pentru evitarea unui impact frontal între cele două autoturisme.

Această situație de fapt nu este răsturnată de martorul propus de către petent, respectiv B______ V_____, întrucât din declarația acestuia existentă la fila 40 dosar rezultă că dinspre Suceava venea o coloană de mașini, fără ca un autoturism să fie angajat în depășire și că la momentul la care petentul a intrat pe drumul european, o mașină s-a desprins din coloană și a intrat în balans părăsind carosabilul pe contrasens. Însă, această descriere nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului care, aflându-se pe un drum secundar, avea obligația de a acorda prioritate oricărui autoturism se afla pe drumul principal, indiferent dacă acesta rula în coloană sau se afla în depășire.

Aceeași concluzie rezultă și din analiza elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 135, lit. f din HG 1391/2006, potrivit căruia: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații:

f) când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare;”

Ca urmare, textul de lege nu face nici o distincție privind modalitatea în care autoturismele se aflau în circulație pe drumul public, simpla existență a acestora pe acest drum determinând obligația conducătorului vehiculului aflat în afara acestuia să le acorde prioritate de trecere.

Totodată, chiar din schița accidentului întocmită de către petentul A_______ S______ (fila 46 dosar) – care este similară cu cea întocmită de către numitul C___ I_____ N______, implicat în același eveniment rutier (fila 48 dosar) - rezultă poziționarea autoturismelor pe drumul public, rezultând cu certitudine că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX se afla pe drumul public, iar petentul trebuia să-i acorde prioritate de trecere potrivit normelor legale privind circulația pe drumurile publice, anterior menționate.

Cert este faptul că petentul apelant nu avea nici o prioritate de trecere la momentul intrării pe drumul european, având obligația de a acorda prioritate oricărui autoturism se afla pe acesta. Totodată, nu are relevanță nici faptul că autoturismul aflat pe drumul european avea viteză și că a efectuat o manevră de depășire a altui autoturism, întrucât și în această situație petentul avea obligația legală de a se asigura și de a acorda prioritate tuturor autoturismelor aflate pe drumul public la momentul pătrunderii sale pe acest sector de drum.

În considerarea celor anterior menționate, tribunalul apreciază că motivele de apel sunt neîntemeiate, că soluția atacată este legală și temeinică, că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că sancțiunile aplicate sunt corespunzătoare, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent A_______ S______, cu domiciliul în _________________________. M____ E_______, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M./Tehnored. UG/20.10. 2015/Ex. 4

Jud. fond: B____ P___