Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ NR. 2250

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I______ T____

JUDECĂTOR M____ T____ C_______

GREFIER A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul G______ N______ împotriva sentinței civile nr. 8012/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ T____ având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru apelant, av. L____ M______ C_____, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Avocatul apelantului L____ M______ C_____, având cuvântul, solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel și susținute oral în fața instanței.

Instanța constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8012/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul G______ N______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că prin procesul verbal contravențional ________ nr. xxxxxxx (f. 13), încheiat la data de 17.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și s-a reținut permisul de conducere al acestuia întrucât în ziua de 17.12.2014, acesta „ în calitate de instructor auto în autoturismului condus de T____ O_____ pe __________________ Tisa din directia __________________. Daliei nu a oprit la culoarea rosie a semaforului electric aflat la intersectia cu ___________________________ pe directia înainte”.

Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 52 al. 1 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. D din OUG 195/2002.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat că procesul verbal contestat nu a fost întocmit în mod temeinic.

Astfel, in cauză a fost audiat martorul mentionat în procesul verbal, respectiv T____ O_____ C______, care a arătat că fiind cu instructorul în masină a trecut la semafor pe culoarea verde.

La rubrica obiectiuni s-a consemnat „Nu am trecut pe culoarea rosie a semaforului, am ciculat regulamentar”.

Instanța a constatat astfel că declarația martorului se coroborează cu mentiunile cuprinse în obiectiuni, formând astfel convingerea instanței că starea de fapt reținută nu corespunde realității.

Este adevărat că, în baza art. 16 și art. 34 din O.G nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară în situația în care este încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator, beneficiind de prezumția de veridicitate. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr.28).

Petentul se bucură însă de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au un caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator putând fi combătută prin proba contrarie.

În acest sens se remarcă că prin probele propuse petentul a făcut dovada contrarie celor reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța în temeiul art. 16, 17, 19, și 34 din O.G.nr.2/2001 va admite plângerea și va dispune anularea întregului proces verbal ca netemeinic.

Instanța a respins cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât în cadrul facturii si chitantei depuse la dosar se mentionează onorariu conform ctr. ZCC144/18.12.2014 fără a se indica obiectul mandatului, respectiv acest număr de dosar și fără a se depune acest contract.

Împotriva sentinței civile nr. 8012/04.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel apelantul G______ N______.

În motivare apelantul arată că în sentința atacată se hotărăște admiterea plângerii contravenționale pe care m formulat-o în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului T____, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.12.2014.

Pe cale de consecință, instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal contestat cu consecința exonerării apelantului de plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat și a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată în sumă de 20 de lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare.

In concret, cercetând actul sancționator, instanța fondului a constatat în mod corect că, procesul-verbal nu a fost întocmit în mod temeinic iar probatoriul administrat a relevat fără dubiu o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.

Din analiza plângerii formulate rezultă că, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a formulat plângere, criticându-1 pentru netemeinicie dar și pentru nelegalitate.

In motivarea plângerii apelantul a arătat în primul rând că, procesul verbal este nelegal întrucât în speță nu poate fi angajată doar răspunderea contravențională a instructorului auto atestat, subiectul activ principal al presupusei contravenții fiind persoana care a condus autoturismul pe parcursul activității de pregătire practică, legea instituind în această materie, prin derogare de la principiul personalității răspunderii contravenționale, răspunderea solidară a instructorului auto împreună cu cea a cursantului aflat în procesul de instruire.

De asemenea, în ceea ce privește situația de fapt apelantul a susținut că procesul verbal sancționator a fost întocmit cu rea credință, împrejurările constatate fiind neadevărate.

Prin sentința civilă nr. 8012 din data de 04.06.2015, în baza probelor pertinente și relevante administrate de instanța fondului, Judecătoria Timișoara a admis plângerea și a dispus anularea ca neîntemeiat a procesului-verbal fără însă să analizeze și susținerile și apărările subsemnatului cu privire la nelegalitatea actului atacat.

Chiar dacă a dispus o soluție care îmi este favorabilă și a anulat procesul verbal, judecătorul fondului s-a limitat la a analiza doar situația de fapt prin raportare la probele administrate omițând să analizeze și considerentele ce vizau nelegalitatea măsurii.

In concluzie, chiar dacă a fost exonerat de orice răspundere, prima instanță nu a răspuns motivelor de nelegalitate invocate prin plângere, încălcând în acest fel obligația stabilită conform art. 397 C.pr.civ.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt întradevăr „auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către instanța sesizată.

Pe de altă parte, apelantul apreciază că sentința primei instanțe este nelegală și pentru că a omis să dispună cu privire la obligarea paratei să plătească cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, care a fost solicitată si netemeinică întrucât a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul achitat avocatului ales, cu motivarea că în cuprinsul facturii și chitanței depuse la dosar nu se menționează numărul dosarului și nu a fost depus contractul de asistență juridică.

Analizându-se înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data de 18.12.2014, apelantul a semnat contractul de asistență juridică cu avocatul Z_________ C______-C____ pentru un onorariu de 800 de lei, care a fost achitat integral la data de 24.04.2015.

Obiectul contractului de asistență juridică ZCC 144/18.12.2014 anexat îl reprezintă:"asistență juridică și reprezentare, plângere împotriva procesului-verbal contravențional CP. Nr. xxxxxxx întocmit la data de 17.12.2014, în fond și căile de atac...".

In ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 20 de lei reprezentând taxa judiciară pe care apelantul a pretins să îi fie restituite, prima instanță a omis a se pronunța.

Apelantul solicită casarea hotărârii apelate și rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.

Intimatul I__ T____ nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat la termenul de judecată.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 456 – 482 Cod de procedură civilă și a probatoriului administrat, în limitele efectului devolutiv și cu luarea în considerare a motivelor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:

Apelul petentul se limitează la soluția primei instanțe în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Din sentința apelată rezultă că documentele depuse în probațiune pentru dovedirea cheltuielilor de judecată au fost apreciate de către instanță ca insuficiente. Odată cu apelul formulat, petentul a suplimentat probatoriul referitor la cheltuielile de judecată astfel că, probându-se realitatea acestora și constatând aplicabile dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că petentul apelant este îndreptățit la recuperarea cheltuielilor

În consecință, tribunalul va admite apelul și, în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod de procedură civilă, va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării intimatului să plătească petentului cheltuieli de judecată în cuantum de 820 lei reprezentând onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul G______ N______ CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul procesual în Timișoara, _______________________.20, ___________________ în contradictoriu cu intimatul I__ T____ cu sediul în Timișoara, ______________________.46, județul T____.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă intimatul I__ să plătească petentului suma de 820 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. IT//19.02.2016

Th. red. AC. /4 ex./2 _______________________> Prima instanță: Judecătoria Timișoara

Judecător fond:T___ A____