Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 474/2014

Ședința publică de la 28 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ S____

Judecător I______ B_______

Grefier I_____ S_____

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul O____ C______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ______________________________ împotriva sentinței civile nr. 1052 din 06 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta apelantul-petent O____ C______ și intimatul C________ L____ – POLIȚIA LOCALĂ A MUNICIPIULUI FOCȘANI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.

În temeiul disp. art. 131 cu ref. la 95 alin.2 NCPC și OG 2/2001 își verifică competenta și constată că este competentă general, material și teritorial și că în cauză calea de atac s-a exercitat în termenul prevăzut de art.468 NCPC.

În baza disp. art.258 cu ref. la art.255 încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.479 NCPC, instanța în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 NCPC constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată, părțile fiind lipsă.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 26.05.2014 pe rolul acestei instanțe, s-a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1052/06.03.2014 criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului tribunalul reține următoarele circumstanțe ale cauzei:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 4663 încheiat în data de 30.05.2013 de către intimatul C________ L____ al Municipiului Focșani – Poliția Locală s-a reținut că la data de 30.05.2013, ora 17⁰⁰, pe ________________________________ Focșani, petentul a condus auto marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și a oprit neregulamentar pe _________________________ de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.

Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei și 2 puncte penalizare.

În cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat că petentul a refuzat să facă obiecțiuni și să semneze actul de constatare.

Împotriva acestui proces verbal de contravenție s-a formulat plângere contravențională, iar prin sentința civilă nr. 1052/06.03.2014 s-a respins plângerea ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că procesul-verbal respectă toate prevederile impuse în mod imperativ de lege, neregăsindu-se în cuprinsul său vicii de natură a atrage sancțiunea nulității absolute a acestuia și nefiind invocate motive temeinice de nulitate relativă. În plus, textele legale incidente în această materie (art. 142 lit.a din H.G. nr.1391/2006 și art.108 alin.1 lit.a din OUG nr.195/2002 republicată) au fost respectate de agentul constatator la întocmirea procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare, instanța a reținut că din coroborarea probelor cu înscrisuri încuviințate părților, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției și proba materială constând în două planșe foto, rezultă că fapta există, că aceasta reprezintă contravenție, că a fost săvârșită de către petent cu vinovăție, că este prevăzută de lege, sancțiunea aplicată încadrându-se în limitele impuse de textul sancționator.

Instanța a reținut și faptul că procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit datorită faptului că agentul constatator, ca organ emitent, acționează în calitate de reprezentant al unei autorități publice.

Procesul-verbal fiind legal întocmit și beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie aplicabilă actelor administrative, reprezintă în sine un mijloc de probă concludent, care reclamă din partea celui „acuzat” de săvârșirea faptei ieșirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumția relativă.

Normele pretins a fi încălcate de către petent se adresează tuturor cetățenilor, scopul aplicării sancțiunii fiind deopotrivă punitiv și preventiv, astfel încât sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul al un proces echitabil în materie penală, astfel cum rezultă și din hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ vs. România, din 04.10.2007.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de către România prin Legea nr. 30/1994 publicată în M. Of nr. 135/1994 și este un act internațional ce face parte conform art. 11 alin. 2 din Constituția României din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între actele internaționale la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Prin urmare nu numai Convenția dar și jurisprudența Curții Europene, indiferent de statul care a fost parte în respectiva speță, se impun judecătorului român, judecător care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară a acesteia față de dreptul intern în cursul soluționării cauzelor, în cazul existenței unor neconcordanțe.

Chiar Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 81/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat că deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se impun în virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul alin. 2 din același text. Această observație este reluată de Curtea Constituțională și în Decizia nr. 349/2001 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 240/2002 în care se subliniază că în urma a ratificării de către România a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu prevederile art. 11 și 20 din Constituție, această convenție a devenit parte a dreptului intern, se impune ca în examinarea cauzei cu care Curtea Constituțională a fost învestită, să se aibă în vedere prevederile sale, precum și practica jurisdicțională a Curții europene a drepturilor omului în aplicarea și interpretarea convenției menționate.

Aplicarea unor prezumții de fapt sau de drept nu este incompatibilă prin ea însăși cu dispozițiile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, fiind esențială respectarea de către state a principiului proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumții astfel cum s-a reținut și în cauzele Salabiaku vs. Franța, din 07.10.1998 și Blum vs. Austria, din 03.02.2005.

În fapt, instanța a reținut că la data de 30.05.2013, ora 17⁰⁰, pe ________________________________ Focșani, petentul a condus auto marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și a oprit neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.

Pornind de la prezumția de veridicitate a actului de constatare, instanța a constatat că petentul nu și-a probat susținerile. Dimpotrivă, din cele două planșe foto, rezultă existența faptei și vinovăția petentului. Afirmația petentului conform căruia a oprit pentru a verifica ceva la mașină nu poate fi considerată o oprire involuntară, drept pentru care instanța reține vinovăția petentului.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate petentului, instanța a apreciat că acesta este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța reține rolul dublu al pedepsei amenzii, preventiv, cu menirea de a descuraja acțiuni strict prohibite de lege, și aflictiv, de a sancționa o conduită neconformă cu normele sociale în vigoare. Nepedepsirea unei atare fapte ar avea drept consecință nu doar înlăturarea caracterului punitiv al sancțiunii, ci mai ales minimalizarea rolului preventiv-educativ al acesteia.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, soluția fiind criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.

În acest sens s-a arătat că instanța de fond a avut în vedere doar susținerile organului constatator fără a înlătura susținerile cu privire la oprirea nevoluntară a apelantului. Concret, a susținut că a fost nevoit să oprească 20-30 secunde pentru a verifica ceva la mașină, ori acest aspect echivalează cu o oprire involuntară, care exclude vinovăția în ceea ce privește comiterea contravenției.

De asemenea, s-a arătat că în fapt a oprit 20-30 secunde, ori în aceste condiții nu se poate reține contravenția prev.de art. 63 al.1 teza I HG 1391/2006 nefiind vorba de oprirea mai mult de 5 minute.

Tribunalul nu poate reține aceste argumente deoarece reclamantul apelant nu arată în concret ce trebuia să verifice la mașină, cel puțin cu titlu de prezentare concretă a situației care ar fi impus necesitatea staționării autoturismului în zona respectivă.

Enunțarea necesității de a verifica „ceva” la mașină nu este un argument rezonabil care să înlăture prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție.

Prin urmare, excepția privind lipsa de vinovăție a petentului-apelant nu poate fi primită favorabil.

În ceea ce privește neîndeplinirea condiției de timp, respectiv de staționare 5 minute potrivit textului de lege încriminator, Tribunalul apreciază că nici această susținere nu este întemeiată deoarece pornind de la situația prezentată de apelant că a oprit pentru a verifica „ceva” la mașină, timpul necesar verificării care a presupus ieșirea din mașină, părăsirea pentru un timp a mașinii până la venirea organelor de poliție, a durat cel puțin 5 minute, din constatările IPJ reținându-se că șoferul (apelantul ) nu era lângă mașină(și nici în mașină).

Acest lucru se coroborează și cu situația de fapt dată de timpul aproximativ de efectuare a fotografiilor de către IPJ și care a presupus cel puțin 5 minute având în vedere că autoturismul a fost fotografiat la distanțe diferite și deci la intervale de timp diferite care presupune un timp rezonabil de manevrare a aparatului foto.

Pentru aceste considerente urmează să respingem apelul ca nefondat în conformitate cu art. 480 cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul O____ C______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ______________________________ împotriva sentinței civile nr. 1052 din 06 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.

Red. E.S____

27.11.2014

Tehn:N.S._28.11.2014

Jud. Fond: J____ O___ A______

Ex 4; ____________.12.2014