R O M Â N I A

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________,

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX COD OPERATOR 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 1128/A

Ședința publică din 11.11.2015

PREȘEDINTE: C______ M____

Judecător: A________ O___ S____

Grefier: N_______ G_______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul ___________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 1029/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN BUCUREȘTI , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar;

La apelul nominal făcut în ședință publică în ordinea de pe listă (poziția 14A), se prezintă pentru apelant av.Marescu D____, lipsă intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței generale, materiale și teritoriale în soluționarea cauzei și constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la OG. 2/2001.

Reprezentantul apelantului învederează instanței că nu are excepții de invocat sau alte probe noi de administrat în cauză.

În temeiul art. 255 raportat la art. 258 coroborat cu art. 292 C.P.C., va încuviința înscrisurile depuse la dosarul cauzei în susținerea acțiunii ca fiind pertinente și concludente, acestea fiind în strânsă legătură cu cauza și de natură a contribui la soluționarea acesteia.

Nemaifiind alte cereri instanța, în temeiul art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 392 C.pr.civ., declară deschiderea dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul apelantului, av.Marescu D____ solicită admiterea apelului, considerând că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat, fără cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 394 C.p.c, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria Reșița, petenta ___________________ SRL în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-CESTRIN, a solicitat repunerea în termenul de a formula plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx din data de 26.07.2011, întocmit de către intimata C.N.A.D.N.R S.A. - CESTRIN, și înaintarea cererii împreună cu plângerea contravențională formulată, instanței competente pentru soluționare.

Prin sentința civilă nr. 1029/19.05.2015 Judecătoria Reșița a respins cererea de repunere în termenul legal de contestare a procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C__ D____ Montaj S.R.L., în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, împotriva procesului verbal de contravenție _______ 11 nr. xxxxxxx/26.07.2011 ca tardivă, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționată de art.8 din OG 15/2002, constând în fapta de a circula cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea petentei, fără a deține rovinietă valabilă. Prin înștiințarea de plată petentului i s-a pus în vedere și achitarea contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro.

Prin cerere, petentul solicită repunerea în termenul de a formula plângere contravențională și anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, susținând că procesul verbal de contravenție menționat a fost comunicat odată cu începerea executării silite a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro la data de 03.10.2014.

Potrivit art. 185 Cod procedură civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, fără culpa părții, iar îndeplinirea actului de procedură se va face în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.

Astfel, instanța a reținut, cu privire la cererea de repunere în termenul legal de plângere împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, că petenta invocă faptul că sediul acesteia este în _____________________, jud. C____-S______ și nu în B____, _________________, jud. C____-S______, acolo unde prevăzut că are sediul în procesul verbal și acolo unde probabil i s-a făcut comunicarea acestuia, comunicare pe care nu a primit-o. De asemenea, arată că potrivit certificatului constatator eliberat de ORC , în perioada 08.02.xxxxxxxxxxxxx14, sediul social al societății a fost în Mun. Reșița, ___________________. C9, _______________________ S______, astfel că petenta nu a primit procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011 pentru a-l contesta în termen.

Instanța a constatat că potrivit certificatului constatator eliberat de ORC(f.92-107) , în perioada 08.02.xxxxxxxxxxxxx14, sediul social al societății a fost în Mun. Reșița, ___________________. C9, ___________, Jud. C____ S______ (f.103 verso) și în Dognecea nr. 782, jud. C____-S______ (f.106), astfel că având nevoie de lămuriri suplimentare a solicitat petentului să depună copia certificatului de înmatriculare pentru autoturismul XXXXXXXXX și dovada achitării amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, amendă aplicată prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, acest proces verbal nefiind contestat sub acest aspect, iar executarea fiind făcută doar pentru tariful de despăgubire. Petentul nu a depus documentele solicitate de instanță, astfel că instanța, constatând că nu există motive temeinic justificate, fără culpa părții, pentru repunerea în termen, va respinge cererea de repunere în termenul legal de contestare a procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011.

Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării/comunicării acestuia.

Ca urmare, având în vedere faptul că petentul a introdus prezenta plângere la data de 20.10.2014, iar instanța a respins cererea de repunere în termenul de contestare a procesului verbal pentru motivele arătate, instanța a respins plângerea contravențională ca tardiv introdusă.

Împotriva sentinței civile nr. 1029/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, a formulat apel ___________________ SRL solicitând admiterea apelului, în principal anularea Sentinței civile nr. 1029/19.05.2015, repunerea în termenul de a formula plângere contravențională împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx din data de 26.07.2011, întocmit de către pârâta CNADNR SA – CESTRIN, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii plângerii formulate, cu cheltuieli de judecată.

Precizează că societatea apelantă are sediul în ____________________, jud.CS începând cu data de 31.01.2014, iar anterior acestei date, de la data de 25.03.2010, deci și la data la care se susține că ar fi fost săvârșită fapta contravențională, sediul societății a fost în Reșița, __________________.C9, ____________.

Subliniază faptul că procesul verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx din data de 26.07.2011 a fost încheiat pe sema ___________________ SRL cu sediul în B____, ________________, jud.CS, fiind evident că acesta nu putea fi comunicat societății, în condițiile în care aceasta avea sediul în Reșița, __________________.C9, ____________ și nu în orașul B____.

Pe fondul cauzei solicită instanței să concluzioneze că acuzația adusă apelantei este o acuzație penală în sensul Convenției, societatea beneficiind de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând organului constatator și în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția.

De asemenea susține că în situația dedusă judecății, instanța nu a solicitat documentele la care face referire în mod procedural, subliniind că autoturismul care a fost menționat în procesul verbal de contravenție nu se mai află în patrimoniul societății apelante, iar cel care are în prezent numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost achiziționat în anul 2013, astfel încât aceste documente nu sunt de natură a duce la soluționarea plângerii.

Cu referire la dovada achitării amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, solicită a se reține faptul că procesul verbal nu a fost contestat sub acest aspect, iar executarea silită a fost promovată doar pentru neplata traficului de despăgubire, deci nici acestea nu sunt de natură a duce la respingerea cererii lor de repunere în termen, simpla depunere a plângerii contravenționale fiind de natură să atragă suspendarea efectelor procesului verbal atacat, până la soluționarea definitivă a acestuia.

În drept a invocat prevederile art. 466 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, iar în temeiul art.583 cpc solicită judecata și în lipsa reprezentantului de la dezbateri.

Intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și în consecință menținerea amenzii aplicată prin procesul verbal _________ nr.xxxxxxx.

Arată că prevederile Deciziei 6/2015 nu sunt aplicabile în prezenta cauză; înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, agenții constatatori nu aveau obligația stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de contravenție.

Subliniază faptul că petentul, în mod greșit a interpretat art.9, alin.3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă, deoarece potrivit disp.art.13, alin.1 din OG 2/2001 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Solicită instanței a observa că în speță, fapta a fost săvârșită în data de 14.02.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 26.07.2011 de către agentul constatator, dată la care s-a întocmit procesul verbal de contravenție, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei și comunicat contravenientului, respectând dispozițiile legale.

Potrivit art.8, alin.1 din OG 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii contravenționale fiind prevăzut în anexa nr.2 a OG 15/2002.

Precizează faptul că nu se poate reține culpa procesuală a CNADNR SA – CESTRIN, deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art. 476 și următoarele din Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este fondat, din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționată de art.8 din OG 15/2002, constând în fapta de a circula cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea petentei, fără a deține rovinietă valabilă. Prin înștiințarea de plată petentului i s-a pus în vedere și achitarea contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro.

Judecătoria Reșița, prin Sentința civilă nr. 1029/19.05.xxxxx a respins cererea de repunere în termenul de contestare a procesului verbal pentru motivele arătate, instanța a respins plângerea contravențională ca tardiv introdusă.

Analizând hotărârea apelată, tribunalul consideră că aceasta nu este temeinică și legală, și în consecință va admite apelul formulat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la cererea de repunere în termen tribunalul va menține soluția de respingere a acesteia, cu motivarea că nu se imune repunerea în termenul de contestare atâta timp cât nu s-a făcut dovada comunicării legale a procesului verbal de contravenție către societatea contravenientă. Termenul de formulare a contestației curge de la data luării la cunoștință a procesului verbal contestat, termen respectat de societatea petentă.

Din înscrisurile de la dosar tribunalul reține faptul că, procesul verbal contestat se susține că a fost comunicat petentei, doar prin afișare la data de 08.08.2011, la sediul din B____ , __________________, conform procesului verbal de afișare fila 30 dosar fond. Intimata nu a făcut dovada faptului că anterior procesul verbal a fost comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

ICCJ prin Decizia 10/2013, RIL, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este considerată îndeplinită, în principal, în situația primirii efective a actelor de către contravenient sau, în subsidiar, ca urmare a afișării acestora la domiciliu sau sediu, după caz".

ICCJ a reținut în considerentele deciziei faptul că, o altă Interpretare că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală. În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.

În Cauza A_____ împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.

Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.

Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.

Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectivă a actului.

Conform art. 25 din OG 2/2001, rep., în varianta în vigoare la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel o lună de la data aplicării acesteia. Iar la art. 14 din același act normativ se prevede faptul că executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Având în vedere dispozițiile legale redate anterior, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în forma prevăzută de Decizia 10/2013, în consecință este prescrisă executarea sancțiunii aplicată prin acesta.

Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată ca exista motive care sa atragă nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 , raportat la Decizia 6/2015, recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casațiae și Justiție.

Înalta Curte a reținut faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravenției prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., constatarea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se efectuează în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 769/2010, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR).

Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancționate contravențional, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Înalta Curte a considerat că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, respectiv C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, încheiat în temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Ca atare, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice.

Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.

Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenției, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu.

În doctrină s-a arătat că acestea sunt cauze de nulitate absolută care nu pot fi înlăturate în niciun mod.

Înalta Curte a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.

Utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege

Un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

În situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile."

Ca atare, legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului în formă electronică de cel căruia i se opune pentru ca acesta să aibă același efect juridic ca actul autentic.

Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.

Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.

Înalta Curte a considerat că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. A apreciat că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, nu se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.

Din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Tribunalul nu poate primi susținerile apelantei că prevederile recursului în interesul legii pronunțat nu sunt aplicabile, deorece acesta nu era pronunțat la data întocmirii procesului verbal contesta. Conform art. 517 alin.4 C.p.civ.dezlegarea dată probșlemei de drept este obligatorie pentru toate instanțele de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.3 N. Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul ___________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 1029/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN BUCUREȘTI, va schimba în parte sentința civilă atacată și , rejudecând cauza în fond, va admite plângerea contravențională și pe cale de consecință va anula procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/26.07.2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul ___________________ SRL CUI-R_________ împotriva sentinței civile nr. 1029/19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN BUCUREȘTI, CUI- xxxxxxxx, cu sediul în Bucuresti, B.dul I____ M____, nr. 401 A, sector 6.

Schimbă în parte sentința civilă atacată.

Admite plângerea contravențională și pe cale de consecință anulează procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/26.07.2011.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C______ M____ A________ O___ S____

GREFIER

N_______ G_______

Tehnored.CM/ Tehnodact.NG/03.12.2015

4 ex./2 ____________________________________ fond: S____ M______