R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Cod operator date cu caracter personal 3184

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE CIVILĂ Nr. 121/2014

Ședința publică de la 09 Aprilie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A_______ G_______ C______

Judecător F_____ C______ J_____

Grefier G_______ B_____ P_______

S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul R_____ L____, împotriva sentinței civile nr11949/2013 pronunțată în dosarul nr, XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, privind și pe intimatul S________ R_____ Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța, din oficiu, în baza art. 131 NCPC își verifică competența, astfel constatând că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac.

Se constată că apelul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimata.

Totodată se constată că apelantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Instanța respinge solicitarea în probațiune a apelantului privind efectuarea unei adrese către S________ de urgență 112, ca nefiind pertinentă pentru soluționarea cauzei.

Instanța constată că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 411 Cod.pr.civ., astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul R_____ L____ în contradictoriu cu intimatul S________ R_____ Cluj împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/17.03.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile,pentru savârșirea faptei contravenționale prevazută de art.120/1/h din Regulmentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 17.03.2013 ora 18:35 pe DN 1 E 60 km 496 a condus autoturismul marca Citroen C4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, depășind neregulamentar auto cu nr.XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului “Depăsirea interzisă.”

Verificând, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Prima instanță a subliniat că față de caracterul strict si limitativ a cazurilor în care nulitatea procesului verbal poate fi constatată și din oficiu, prevăzute de art.17 din OG 2/2001, în toate celelalte cazuri, cum ar fi cele menționate în cuprinsul art.16 din acelasi act normativ, nulitatea poate sa intervină,doar în condițiile în care s-a produs o vatamare care nu poate fi înlăturată altfel.

S-a observat că în cauză, petentul nu a făcut o astfel de dovada, prin urmare apărările sale în sensul ca procesul verbal este lovit de nulitate, deoarece a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001,nu pot fi reținute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, insă din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

S-a amintit că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Se asemenea, s-a subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Instanța de fond a conchis că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În cauza dedusă judecății s-a observat că aspectele reținute în procesul verbal au fost constatate de către agentul constatator, ex proprii sensibus, astfel încât procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sarcina de a răsturna acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.

S-a constatat că petentul nu a facut dovada unei stari de fapt contrara celor reținute în actul administrativ de sancționare și nu a prezentat o explicatie ratională a motivului pentru care agentul constatator ar fi prezentat o altă stare de fapt ,decât cea reală, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

S-a mai reținut că petentul nu a făcut nici dovada susținerilor sale, relative la poziția în care se afla agentul constatator și la imposibilitatea în care a fost acesta de a observa modalitatea în care s-a efectuat depășirea,desi avea posibilitatea sa formuleze cereri în acest sens,în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal este menționat numarul de înmatriculare a autoturismului care a fost depasit.

Prin urmare, instanța a apreciat că apărările petentului sunt nefondate, iar acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora.

Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, R_____ L____ a formulat apel, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale .

În motivare, apelantul a arătat în esență că nu a efectuat depășirea în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”. T_______, s-a susținut că agentul constatator nu avea posibilitatea sa observe efectuarea manevrei întrucât mașina politiei era poziționată pe sensul opus, cu spatele față de directia în care se deplasa apelantul, iar depășirea a fost efectuată la o distanță considerabilă față de locul în care era poziționat echipajul de poliție, respectiv câteva sute de metri, în condiții de vizibilitate redusă. S-a subliniat că agentul de poliție nu a avut la dispoziție un mijloc tehnic cu ajutorul caruia sa poata constata fapta.

S-a mai arătat că agentul constatator a consemnat la rubrica “alte mențiuni” aspecte care sunt nu au fost declarate de către apelant și, totodată, că procesul verbal a fost incheiat cu nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, referitoare la obligația agentului constatator de a-i aduce la cunoștință posibilitatea de a formula obiectiuni cu privire la conținutul actului de sancționare.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor apelantului, Tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/17.03.2013 petentul a fost sancționat întrucât la data de 17.03.2013 ora 18:35 pe DN 1 E 60 km 496 a condus autoturismul marca Citroen C4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, depășind neregulamentar auto cu nr.XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului “Depăsirea interzisă.” A______ constatator a aplicat pentru pretinsa faptă contravenționalăt sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, pentru savârșirea faptei contravenționale prevazută de art.120 alin.1 lit h din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut, în mod corect că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Deși apelantul a invocat în primă instanță motive de nulitate relativă a procesului-verbal, în mod judicios a reținut instanța de fond a considerat că acestea nu conduc la anularea actului contestat, întrucât nu s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului..

Tribunalul nu va reține susținerile privind neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștinta apelantului dreptul de a formula obiecțiuni, având în vedere că această imprejurare nu a fost dovedită în cauză, sarcina probei revenind, sub acest aspect, contestatorului, care, de altfel, a avut posibilitatea de a invoca orice obiecțiuni înaintea instanței de judecată învestită cu exercitarea controlului privind legalitatea și temeinicia actului de sancționare, exercitându-și concomitent prerogativele dreptului la apărare.

Referitor la temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, tribunalul va avea în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A_____ c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, tribunalul consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal-ipoteza care se verifica in cauza de fata– procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, tribunalul apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a apelantului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Apelantul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa în prezenta cauză deplasarea autoturismului apelantului și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.

În concluzie, deși prin plângerea formulată apelantul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, tribunalul constată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod judicios, față de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat și care nu a fost răsturnată de apelant prin proba contrară, că se impune respingerea plângerii contravenționale formulate de acesta.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cpd.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr. xxxxx/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, apreciind-o temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de către apelantul R_____ L____, cu domiciliul în mun. Sibiu ________________ ___________ jud.Sibiu in contradictoriu cu intimatul S________ R_____ Cluj - N_____ cu sediul in Cluj-N_____, ________________ jud.Cluj împotriva sentinței civile nr.xxxxx/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj - N_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată

Definitivă.

Pronuntata în ședința publică, azi 09 aprilie 2014.

Președinte, A_______ G_______ C______ Fiind în concediu, semnează președintele secției		Judecător, F_____ C______ J_____
	Grefier, G_______ B_____ P_______

Red./Tehnored.:F.C.J/ F.C.J/ 4 ex

.Jud. fond: S_____ C______