Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA nr. 2122/2015

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier N_______ C________

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 1206 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent I_________ A___ C_________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B____ M______, pentru intimatul – petent I_________ A___ C_________, lipsă fiind apelantul intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată precum și că apelul a fost declarat în termen legal.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 Cod procedură civilă tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 126 alin. 1 Constituția României, art.95 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și a acordat cuvântul pe apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție a Județului G___.

Avocat B____ M______, pentru intimatul – petent I_________ A___ C_________ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală. Așa cum s-a putut observa la instanța de fond a contestat procesul-verbal de contravenție, motivat de faptul că cele menționate în cuprinsul acestuia sunt neconforme cu realitatea. S-a putut constata că prin procesul-verbal de contravenție s-a sancționat contravenientul pe motivul că ar fi încălcat semnele de circulație, respectiv n-ar fi respectat așa-zisele indicatoare: depășirea interzisă și trecerea de pietoni și că ar fi fost marcaj longitudinal. Petentul, prin probatoriu administrat la dosarul cauzei a demonstrat o altă stare de fapt. Atât porțiunea de drum pe care circula petentul era în lucru și pe o parte și pe cealaltă, se circula foarte greu, iar drumul nu era prevăzut cu marcaje de nici un fel, nici longitudinale, nici linii continue, întrucât pe o parte a acestuia existau utilaje de lucru ale societății care se ocupa de asfaltarea zonei Drăguțești.

De asemenea, a demonstrat la instanța de fond, faptul că nici marcajul „Trecere de pietoni”, nu era prevăzut în fața școlii și nici indicator care să prevadă acest lucru. Mai mult decât atât, depășirea autoturismului s-a făcut în mod regulamentar la o distanță de 25 metri față de presupusul marcaj: trecerea de pietoni, nu era marcaj longitudinal, iar pe trecerea de pietoni nu era cineva să dorească să se angajeze în traversare.

A mai arătat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat acest probatoriu, le-a analizat cu maximă obiectivitate, astfel că susținerile apelantului, conform cărora instanța de fond nu ar fi dat o valoare eficientă probatoriului administrat în cauză, sunt nereale. Neexistând semne de circulație, neîncălcându-se nicio regulă de circulație, a considerat că, în mod abuziv a fost încheiat acest proces-verbal de contravenție, motiv pentru care a considerat că soluția instanței de fond este cea temeinică și legală, sens în care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul reține cauza spre soluționarea cererii de apel deduse judecății

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1206 din data de 19.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul I_________ A___ C_________, domiciliat în Tg-J__, _________________________________________________, cu CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___.

A fost anulat procesul verbal de contravenție _______.P. nr. xxxxxxx/31.07.2014, întocmit de I__ G___ - Serviciul Rutier.

Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că prin procesul verbal de contravenție _______.P. nr.xxxxxxx/31.07.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 360 lei, fiindu-i suspendat și dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că în data de 31.07.2015, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 66 Drăguțești, efectuând depășirea neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX, pe trecerea de pietoni prevăzută cu indicatoare rutiere, situată în fața Școlii Generale Drăguțești.

În ce privește forma procesului verbal de contravenție contestat de petent, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă sancționate de lege cu nulitatea absolută.

Relativ la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că prin probatoriul administrat în cauză, petentul a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de către agentul constatator.

Astfel, din depozițiile martorilor propuși de către petent și care se aflau în autoturismul condus de către petent, astfel că au perceput în mod direct și nemijlocit evenimentele, a rezultat că sectorul de drum pe care circula petentul când a fost constatată pretinsa contravenție, se afla în lucru, fiind, pe unele părți, decopertat, astfel că nu existau nici un fel de marcaje, nici longitudinal, nici zebră.

În ce privește indicatorul rutier, din depozițiile acelorași martori, a rezultat că acesta era plasat într-un loc din care nu era vizibil, respectiv, cum susține martora Cuslea E____, într-un corcoduș, în coroana de crengi a pomului, astfel că nu putea fi văzut și, doar la întoarcere, în urma acuzației aduse de organul de poliție și pentru că l-au căutat, acesta a putut fi observat.

Astfel, prin probele aduse în fața instanței, petentul a conturat o altă situație de fapt decât cea descrisă de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.

Pe de altă parte, organul constatator nu face dovada celor reținute în procesul verbal, chiar martorul care a semnat procesul verbal de contravenție, C____ M_____- Ș_____, declarând, cu ocazia audierii acestuia în fața instanței, că depășirea s-a realizat într-o zonă în care drumul era decopertat și nu se mai vedeau marcajele, fără a putea preciza dacă indicatorul de trecere de pietoni sau interdicție a depășirii puteau fi văzute, el neremarcându-l.

În acest context, în care organul de poliție nu aduce probe certe cu privire la vinovăția petentului, în săvârșirea contravenției, iar petentul dovedește o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, respectiv, că sectorul de drum pe care s-a realizat depășirea nu era marcat corespunzător, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina petentului vreo culpă în ce privește fapta de depășire neregulamentară a unui autovehicul.

De altfel, instanța a apreciat că pentru a putea imputa conducătorului auto nerespectarea regulilor de circulație, respectiv a marcajului longitudinal continuu, a marcajului de trecere de pietoni și a indicatorului care interzice depășirea, este absolut necesar ca acestea să existe și să fie amplasate în loc vizibil, condiție neîndeplinită în speță, deoarece, din probele administrare, rezultă cu certitudine că drumul era în lucru și nu erau niciun fel de marcaje fiind decopertat, iar eventualul indicator nu era vizibil. În acest context, nu se poate imputa petentului că nu a respectat marcaje sau indicatoare care nu există sau respectiv nu sunt vizibile.

Instanța a mai reținut că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin.2 din legea fundamentală).

Astfel, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO, aspect ce rezultă pe de o parte din faptul că norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și pe de altă parte din faptul că amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 din Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Față de cele de mai sus, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă exista neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că potrivit dispozițiilor Convenției Europeane a Drepturilor Omului petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, potrivit principiului (in dubio pro reo) și, prin urmare, nu are obligația să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator și numai după această probă petentul poate să propună contraprobe.

Având în vedere situația de fapt reținută, precum și faptul că prin probele propuse, petentul a făcut dovada unei alte situații de fapt, decât cea pentru care a fost sancționat, instanța a apreciat plângerea formulată de către acesta ca fiind întemeiată, motiv pentru care, văzând dispozițiile legale citate coroborate cu disp. art.1, 34 din OG 2/2001, precum și jurisprudența CEDO, a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că petentul a fost sancționat pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare.

Că în mod greșit instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză.

Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.

Pe de altă parte, a arătat că declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului nu au reflectat realitatea, aceștia fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul. În aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul petent I_________ A___ C_________ nu a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă apelată a fost admisă plângerea formulată de intimatul petent I_________ A___ C_________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___ și a fost anulat procesul-verbal contestat _______.P. nr. xxxxxxx/31.07.2014.

A reținut prima instanță că intimatul nu a adus probe certe cu privire la vinovăția petentului în săvârșirea contravenției, pe când acesta a probat o altă situație de fapt decât cea pentru care a fost sancționat.

S-a avut în vedere faptul că martorii Cuslea E____ și Cuslea D______, ce s-au aflat în autoturismul condus de către petent, au relatat că sectorul de drum pe care circula petentul se afla în lucru, fiind parțial decopertat, că nu existau marcaje, nici longitudinal pentru separarea celor două sensuri de mers, și nici transversal, pentru marcarea trecerii de pietoni. Că și martorul C____ M_____- Ș_____, conducătorul autoturismului depășit, a declarat instanței că depășirea s-a realizat într-o zonă în care drumul era decopertat și nu se mai vedeau marcajele, fără a putea preciza dacă indicatorul de trecere de pietoni sau interdicție a depășirii puteau fi văzute, el neremarcându-l.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că susținerile formulate prin cererea de apel de către apelantul intimat I__ G___ sunt întemeiate, având în vedere probele administrate în cauză.

Astfel, prin procesul prin procesul verbal de contravenție _______.P. nr.xxxxxxx/31.07.2014 s-a reținut în sarcina intimatului petent că la data de 31.07.2014, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 66 Drăguțești, efectuând depășirea neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX, pe trecerea de pietoni prevăzută cu indicatoare rutiere, situată în fața Școlii Generale Drăguțești, faptă prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 R, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile,

Tribunalul consideră că probele administrate la dosar nu înlătură prezumția de veridicitate și autenticitate de care se bucură procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări.

Astfel, din declarația martorei Cuslea E____ a rezultat că la data menționată mai sus se deplasa cu intimatul petent în autoturismul condus de acesta, împrejurare în care a fost efectuată manevră de depășire, însă sectorul de drum nu era marcat corespunzător, respectiv nu exista trecere de pietoni și nici indicatorul ,, Depășirea interzisă’’, ulterior observând că acest din urmă indicator se afla amplasat în coroana unui corcoduș. Martora Cuslea E____ a precizat, în cadrul aceleiași declarații că, nu este rudă cu petentul și nu are interes în cauză.

Martorul Cuslea D______, audiat la același termen de judecată - 22.01.2015, a declarat că se afla de asemenea în mașina condusă de petent când acesta a efectuat manevra de depășire, că drumul era în lucru, nu era marcat nici longitudinal și nici cu zebra, ulterior observând indicatorul pentru trecerea de pietoni însă nu era ușor vizibil. Același martor a precizat că este soțul mamei petentului, dar nu este tatăl acestuia.

Se observă așadar pe de o parte depoziția nesinceră a martorei Cuslea E____ privind relația de rudenie cu petentul, din cele relatate de celălalt martor rezultând că este chiar mama petentului, iar pe de altă parte contradicțiile dintre declarațiile celor doi cu privire la indicatorul ce au susținut că nu era situat în loc vizibil (martora Cuslea E____ - indicatorul ,, Depășirea interzisă’’, pe când martorul Cuslea D______ – indicatorul de atenționare pentru trecere pietoni).

La rândul său, martorul C____ M_____ - Ș_____, a declarat că a fost depășit într-o zonă în care drumul era decopertat, dar nu a putut aprecia dacă această depășire a fost efectuată corect sau nu, întrucât nu-și amintește dacă pentru sectorul de drum respectiv existau indicatoare pentru trecere pietoni și depășirea interzisă’, ceea ce în opinia instanței de control judiciar nu însemnă că acestea nu existau ci că respectivul martor nu a fost atent la indicatoarele ce semnalizau tronsonul de drum respectiv.

Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu faptul că intimatul petent a consemnat la rubrica obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție,că nu a observat indicatoarele, se constată că nu a rezultat o stare de fapt contrară celei reținute de către organele de poliție în cuprinsul actului de constatare a contravenției, astfel că prezumția te temeinicie și legalitate a acestuia nu a fost răsturnată prin proba contrară.

Totodată, din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu a rezultat un dubiu în privința existenței faptei reținute în sarcina intimatului petent, depozițiile primilor doi martori fiind subiective, datorită relațiilor în care se află cu persoana sancționată

Față de considerentele enunțate, urmează a fi admis apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___ și a schimba sentința în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg. J__, __________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr 1206 din data de 19.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent I_________ A___ C_________, domiciliat în Tg-J__, ______________________, ______________, jud. G___, cu CNP xxxxxxxxxxxxx

Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 04 noiembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, A_____ S_____ S_____		Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, N_______ C________

Red. ASS

Tehnored.N.C./

4 ex./08-12-2015

Jud. fond. A.E.T.