Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PETROȘANI

CIVIL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 338/2016

Ședința publică din data de 04.02.2016

Completul constituit din:

Președinte : C_____ C_______-I______-judecător

Grefier : D_________ V______

Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul P____ I___ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- C______.

La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care :

Potrivit art. 131 al. 1 Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială

În temeiul art. 1 al. 2 Cod proc. civilă, art. 10 ¹ din OG 15/2002, instanța se declară competentă general, materială și teritorial.

Se constată că intimatul a depus întâmpinare în termenul legal și că petentul nu a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 237 al. 1 Cod pr. civilă instanța declară deschisă cercetarea procesului.

În temeiul art. 255 alin.1 din Codul de procedură civilă instanța constată admisibilitatea probei cu înscrisurile depuse de părți la dosar, iar în temeiul art. 258 coroborat cu art. 237 al. 2 pct. 7 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, ca fiind concludente.

Instanța apreciază că dispozițiile art. 238 al. 1 Cod procedură civilă privind estimarea duratei cercetării procesului nu-și mai găsesc aplicabilitatea, iar în temeiul art. 244 (1) Cod procedură civilă declară închisă cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, în data de 04.11.2015, petentul P____ I___ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C______, a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.

În fapt, petentul a arătat că la data de 19.10.2015, a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei pe motivul că la data de 26.05.2015, ora 11:27 a circulat pe DN 66km 206+100 m, Băcia, jud. Hunedoara cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , fără a deține rovinietă valabilă.

În apărare, a invocat art. 17 din OG nr. 2/2001, conform căruia „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului , iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constă și din oficiu”.

Că, din procesul verbal depus la dosar se observă clar lipsa semnăturii agentului constatator I____ G_____ S______, deși în subsolul acestuia se face referire la faptul că acest document ar fi fost semnat electronic, în cuprinsul OG nr. 2/2001 nu există nici o referire la această modalitate de semnătură electronică a proceselor verbale de constatare a contravențiilor.

De asemenea solicită instanței să observe că temeiul legal invocat de intimată este unul foarte general și fără indicarea precisă s articolului care i-ar putea permite să semneze electronic un astfel de document, fiind în mod intenționat făcută astfel încât să dea impresia unei aparențe legalități. Consideră că prevederile art. 17 sunt suficient de clare , nu lasă loc de interpretări, iar lipsa semnăturii olografe a agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, Decizia nr. 6/16.02.2015 a I.C.C.J.

În probațiune, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (f. 3).

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În fapt, a arătat în esență că procesul-verbal de constatare a contravenției R15 nr. xxxxxxx/19.10.2015 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 și că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

În drept, intimata s-a întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010-Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

În susținerea apărărilor, intimata a depus următoarele înscrisuri: autorizația de control nr. 0.8.4 și proba foto.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.

Analizând cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015 petentul P____ I___ a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei conform art. 8 alin. 3² din OG nr. 15/2002 pentru săvîrțirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1) din OG nr. 15/2002 pentru că, în data de 26.05.2015, acesta ar fi circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 66 km 206+100 m, fără a deține rovinieta valabilă.

Cu privire la legalitatea prcesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015:

In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că petentul sancționat contravențional beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja persoanele fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Potrivit art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ,,Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.”, iar potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, ,,Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”

Cazurile prevăzute de art.17 reprezintă cauze de nulitate absolută, iar lipsa mențiunilor prevăzute de art.16, cu excepția celor prevăzute de art.17, reprezintă cauze de nulitate relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost semnat olograf de agentul constatator, nefiind incidente în cauză dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 a ÎCCJ pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, la data de 19.10.2015, petentul a fost sancționat contravențional de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu amendă în cuantum de 250,00 lei, întocmindu-i-se procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – contravenție sancționată de art.8 alin.3² din același act normativ.

În procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 26.05.2015, ora 11,27, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat pe DN 66 km 206+100 m, localitatea Bacia, jud. Hunedoara, fără a deține rovinieta valabilă.

Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 OG nr.15/2002 ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar potrivit alin.32 ,, (3^2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) și (1^1) este prevăzut în anexa nr. 2, respectiv anexa nr. 4, care poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.”.

Dispozițiile art.7 din O.G. nr.15/2002 dispun în sensul că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români. Noțiunea utilizatori români este definită expres în art.1 alin.1 lit.(b) O.G. nr.15/2002, aceeași definiție fiind prevăzută și în art.1 alin.6 lit.(a1) și lit.(a2) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată prin Ordinul nr.769 din 01.10.2010.

Potrivit definiției legale, intră în extensiunea acestei noțiuni persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Instanța apreciază că, întrucât la data constatării faptei contravenționale (26.05.2015), conform datelor din cartea de identitate a autovehiculului, petentul figura ca utilizator al vehiculului în accepțiunea dispozițiilor legale anterior menționate, acesteia îi incumba obligația prevăzută de art.7 din O.G. nr.15/2002.

Potrivit art. 1 al. 1 lit. a) din O.G. nr. 15/2002, „(1) In intelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza: a) vehicul - orice autovehicul rutier inmatriculat, avand cel putin doua axe, sau un ansamblu format dintr-un autovehicul si semiremorca ori remorcile tractate de acesta (…)”

Conform art. 1 al. 2) din O.G. nr. 15/2002, “2) Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.”

Așadar, din dispozițiile de mai sus, se desprinde concluzia că obligația de a avea rovinietă incumbă pentru toate vehiculele inmatriculate care sunt folosite pe reteaua de drumuri nationale din Romania.

Deși a contestat procesul-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale, nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei menționate de agentul constatator, din înscrisurile depuse la dosar reieșind că, în data de 26.05.2015, ora 11,27, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat pe DN 66 km 206+100 m, localitatea Bacia, jud. Hunedoara, fără a deține rovinieta.

Conform art.13 din OG nr. 2/2001, „ (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.”

Având în vedere dispozițiile legale citate, instanța reține că fapta a fost săvârșită de petent la data de 26.05.2015, iar intimata a aplicat sancțiunea contravențională la data de 19.10.2015, așadar înainte de împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 8 al. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată

Potrivit dispozițiilor art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pericolul social al faptei trebuie apreciat din perspectiva importanței sociale a finanțării lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale. În raport de destinația sumelor încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare a infrastructurii de transport rutier, instanța apreciază că sancțiunea aplicată s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și este proporțională gradului de pericol social al faptei.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge plângerea petentului împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015, ca neîntemeiată și va menține dispozițiile procesului verbal de contravenție atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul P____ I___, cu domiciliul în petroșani, _________________ M____ nr. 23, _____________, ______________________, împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015, în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6.

Menține dispozițiile procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/19.10.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Hunedoara. În cazul exercitării căii de atac, recursul va fi depus la Judecătoria Petroșani.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.

Judecător,Grefier,

C_____ C_______ IulianaDăscălescu V______

Red. CCI/DV/5 ex.

Tehnored. 22.02.2016