Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 585

Ședința publică din 29 aprilie 2015

Președinte: P_______ I____

Judecător: H_______ L______

Grefier: I______ T______

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C______, sector 6, mun.București, ___________________.401A, împotriva sentinței civile nr. 2415 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind R___ I___ L_____, mun.Suceava, _____________________, sc.H, ____________, jud.Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, constatând apelul în stare de judecată, rămâne în pronunțare cu privire la acesta.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 23.12.2013, petentul R___ I___ L_____ a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C______, anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 2.12.2013 de C.N.A.D.N.R. S.A., iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

În motivarea acțiunii, petentul a arătat că în data de 19.12.2013 a primit procesul verbal de contravenție mai sus indicat prin care s-a constatat că la data de .11.2013, ora 16:41 locul DN29 Baisa, jud. B_______, vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX circula fără a deține rovinietă valabilă.

A menționat petentul că înregistrarea a fost făcută cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei- SIEGMCR, respectiv o cameră montată în locația sus menționată.

Petentul a considerat că procesul verbal de contravenție este nelegal întrucât la încheierea acestuia au fost încălcate dispozițiile legale prevăzute de art. 17 in O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, în sensul că procesul verbal nu poartă nicio semnătură olografă ci conține doar mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și H.G. nr. 1295/2001 ceea ce antrenează sancțiunea nulității absolute.

Petentul a susținut, de asemenea, că agentul constatator , în mod abuziv și nelegal, a întocmit procesul verbal de contravenție „ în lipsă” fără nicio notificare înainte pentru a putea aduce obiecțiunile referitoare la contravenție.

Cu privire la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, petentul a arătat că sancțiunea aplicată este disproporțională în raport cu gravitatea faptei săvârșite și de circumstanțele de fapt, pe care le apreciază ca fiind atenuante.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor și ale O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

În dovedirea cererii, a depus la dosar înscrisuri (f.5-8).

Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a depus la dosar întâmpinare (f.13 dosar), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind îndeplinit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002 în lipa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei- S.I.E.G.M.C.R, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

La solicitarea instanței, a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție (f.15-18 dosar).

Prin sentința nr.2415/03.06.2014 Judecătoria Suceava a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se invocă și din oficiu.

Astfel, instanța constată că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.

Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța a constatat că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.

Prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicare a acestei norme. Conform acestor prevederi „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”. Din interpretarea acestui text rezultă că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că semnătura electronică este corelativă unui înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției aflat la dosarul cauzei, căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de către petent și nici de către instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.

În continuare, instanța amintește și dispozițiile H.G. nr. 1.259/2001 care în art. 22 prevede că „principiul de funcționare și procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în anexa nr. 7”, iar în respectiva anexa, este prezentat schematic modul de utilizare al semnăturii electronice.

În acest sens, la punctul 1 din Anexa 7 a H.G. nr. 1259/2001 sunt menționate entitățile definite de Legea nr. 455/2001, care participă la circuitul parcurs de un înscris în formă electronică autentificat prin semnătură electronică, precum și calitatea și rolul acestor entități.

Conform acestor norme de aplicare a legii, cei care au atribuții în procesul de autentificare cu semnătură electronică a unui înscris în formă electronică sunt: clientul - care este deținător al unui certificat; Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare - ținut de către Autoritatea de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică; Furnizorii de Servicii de Certificare - pot exista mai mulți astfel de furnizori pentru un singur client; destinatarul unui document semnat electronic; Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către.

De asemenea, instanța a reținut că în aceeași anexă sunt descrise fazele ce trebuiesc parcurse conform legii pentru ca o persoană să poată emite și utiliza înscrisuri în formă electronic autentificate prin semnătură electronică în activitatea curentă. Conform acestor proceduri, clientul va încheia un contract cu unul sau mai mulți Furnizori de Servicii de Certificare (dintre cei înscriși în Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare și aflați sub supravegherea Autorității de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică), contract pe baza căruia i se va elibera un certificat și dispozitivul (electronic/informatic) de creare a semnăturii electronice, iar certificatul respectiv va fi inclus în Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către furnizorul respectiv de certificate, în scopul publicității lui.

Instanța a reținut că odată parcursă această etapă, clientul poate utiliza în activitatea curentă înscrisuri în format electronic autentificate prin semnătură electronică, adică va putea expedia către diverse terțe persoane acest gen de înscrisuri cărora li s-a atașat în prealabil semnătura electronică a acestuia, semnătură realizată din punct de vedere tehnic pe baza datelor de identificare a clientului cuprinse în certificat de către dispozitivului de creare a semnăturii electronice.

De asemenea, instanța a reținut că la primirea înscrisului respectiv (în format electronic), terțul destinatar va avea garanția că documentul provine de la persoana pretinsă a fi expeditorul acestuia, datorită „descifrării” (realizată prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar) semnăturii în format electronic atașată sau logic asociată respectivului înscris și care va putea fi interpretată datorită unei „chei publice” (care reprezintă de asemenea informație în format electronic) pe care o conține și care este pusă la dispoziția terților destinatari ai acestui gen de înscrisuri de către Furnizorul de Servicii de Certificare cu care clientul are încheiat contractul de furnizare a certificatului respectiv.

Cu privire la modul în care intimata a înțeles să facă aplicarea acestor norme în vederea implementării propriului sistem, instanța a constatat că agentul constatator identificat prin numele său în conținutul procesului verbal contestat este titular al unui certificat, având astfel calitatea de client în sensul Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001, certificat emis de către CERTSIGN SA, în calitate de Furnizor de Servicii de Certificare în sensul acelorași norme legale.

De asemenea, din analiza planșei foto depusă la dosar, de la locul și data constatării contravenției, instanța a reținut că această constatare s-a făcut prin mijloace electronice, în urma constatării contravenției rezultând un înscris în formă electronică la care a fost atașată semnătura electronică a clientului, respectiv a agentului constatator. Acest document în formă electronică a fost transmis de la locul constatării contravenției, respectiv locul în care este amplasată camera video de supraveghere la sediul intimatei, unde pe baza „descifrării” semnăturii electronice atașate, a fost recunoscut și imprimat pe suport de hârtie, rezultând astfel procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în cauză.

Prin urmare, instanța a apreciat că odată cu transpunerea documentului din forma electronică în forma tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial își încetează orice funcție, fapt care impune concluzia că această semnătură electronică ce apare în conținutul procesului verbal nu poate să suplinească semnătura agentului constatator prevăzută de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Mai mult, instanța reține că potrivit prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, și în situația în care instanța ar considera că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin atașarea unei semnături electronice, atâta timp cât intimata nu a făcut dovada că acea semnătură îndeplinește condițiile cerute de lege, instanța apreciază că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate expresă, respectiv nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C______, solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței atacate și pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.

În dezvoltarea motivelor de apel a evocat art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare, și control a rovinietei – SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor.

Trebuie reținut că procesul verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentul constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură ce este valabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.

În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și Legea nr. 455/2001.

În temeiul art. 411 noul Cod de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apărările.

Asupra apelului declarat, tribunalul reține următoarele:

Din cuprinsul prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001 rezultă că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat.

Potrivit art.5 din Legea nr.455/2001, înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnării electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Actul constatator din speță reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în format electronic, în sarcina petentei un proces-verbal de constatare a contravenției deși procesul-verbal de contravenție nu a fost destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, pentru a îndeplini condițiile unui înscris electronic, în sensul prevăzut de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, și nici nu a dat naștere unui raport juridic de drept privat, pentru a fi aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la înscrisurile electronice și la semnătura electronică, ci unui raport juridice de drept public.

Prin prevederile art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicare a acestei norme. Conform acestor prevederi, „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.” Din interpretarea acestui text rezultă că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică.

Văzând definițiile prevăzute de art. 4 în contextul prevederilor art. 1 care stabilește domeniul de aplicare a legii respective, rezultă că legea invocată de CNADNR, respectiv Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică nu este aplicabilă cazurilor în care se contestă legalitatea întocmirii unui proces-verbal de contravenție, proces-verbal tipărit pe suport de hârtie și comunicat contravenientului conform prevederilor generale în materia comunicării actelor de procedură; unui proces-verbal clasic, redactat sau tehnoredactat pe suport de hârtie nu-i poate fi „atașată sau logic asociată” o semnătură electronică deoarece aceasta, conform legii respective, reprezintă un set de „date în formă electronică” având un anumit conținut și un anumit obiect.

Din interpretarea prevederilor Legii nr. 455/2001 se reține că o semnătură electronică poate fi atașată doar unui înscris în formă electronică, fiind exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică (olograf sau tipărit pe orice alt fel de suport material).

Deci, rolul semnăturii electronice în tot acest context este identificarea persoanei responsabile de constatare prin mijloce electronice a contravenției de la locul săvârșirii acesteia (agent constatator din cadrul CNADNR) de către operatorul de la sediul CNADNR în vederea tipăririi procesului-verbal care va fi comunicat contravenientului, iar odată cu transpunerea documentului din formă electronică în formă tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial își încetează orice funcție. Cu atât mai mult aceasta nu poate să suplinească prezența semnăturii agentului constatator care trebuie să însoțească procesul-verbal de contravenție.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 480 C.p.c., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C______, sector 6, mun.București, ___________________.401A, împotriva sentinței civile nr. 2415 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind R___ I___ L_____, mun.Suceava, _____________________, sc.H, ____________, jud.Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. HL

Judecător fond: LCȘ.

Tehnored. IT

4 ex./15.05.2015