ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 795 A

Ședința publică din data de 11 septembrie 2014

Președinte : L______ M______ Ș___

Judecător : M______ M______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva sentinței civile nr. 116 din 26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 233 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 116 din 26.03.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX, Judecătoria Ineu a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta Da T____ SRL în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___ împotriva procesului-verbal de contravenție ________. Nr. xxxxxxx, a modificat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit de către I____________ de Poliție al Județului A___ la data de 09.12.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.

Pentru a pronunța sentința instanța a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09.12.2013, în localitatea Pîncota, județul A___, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a aplicat petentei DA T____ SRL sancțiunea contravențională principală constând în amendă în cuantum total de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 și sancționată de art.9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.

În procesul-verbal de contravenție s-a constatat în fapt că în data de 09.12.2013, ora 09:50, în localitatea Pîncota, ______________________ controlul efectuat în trafic asupra cuplului format din auto marca Mercedez cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu semiremorcă marca KRONE cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX condus de COSTEAN B_______ I___ , nu a prezentat în trafic numărul necesare de diagrame pe perioada 11.11.xxxxxxxxxxxxx13 sau foaie de concediu.

Procesul-verbal nu este semnat de către petentă, la rubrica „alte mențiuni” fiind scris „în lipsă se va comunica”.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, potrivit considerentelor Deciziei nr. 22/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanța de fond, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr.2/2001 care pot fi invocată de instanță din oficiu.

Referitor la încălcarea art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că în procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx sunt menționate data, ora și locul săvârșirii faptei, susținerile petentei nefiind întemeiate sub acest aspect. De asemenea prima instanța nu a putut lua în considerare cele declarate de martorul D_________ I____ referitor la data și ora controlului, având în vedere că acesta este angajatul petentei în calitate de șofer auto, declarațiile acestuia fiind subiective, petenta nedovedind prin alte probe cele referitoare la data și ora săvârșirii faptei.

Potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.

Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție. Or în speța de față, petentul nu fost prezent la momentul întocmirii procesului verbal.

Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției lui.

Cu privire la neîncadrarea corectă a faptei, instanța de fond a apreciat că în procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, fapta reținută este corect încadrată, fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007.

Referitor la indicarea incorectă a sumei minime prevăzută de lege pe care petentul o putea achita în termen de 48 de ore, în speță, 4000 lei în loc de 2000 lei, instanța de fond a reținut că această mențiune eronată nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, sancțiunea fiind nulitatea relativă condiționată însă de existența unei vătămari ce nu ar putea fi înlăturată decât în condițiile anulării procesului-verbal de contravenție, vătămare care în speță nu a fost dovedită de către petentă, aceasta nedovedind că deși ar fi încercat să plătească sumă minimă prevăzută de lege, i s-ar fi refuzat acest drept.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, prima instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta petentei de a nu prezenta trafic a numărului necesar de diagrame tahografice sau foaie de concediu, a fost constatată de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art.16 și art. 34 din Ordonanța nr.2/2001, prin urmare, petentul trebuie să facă dovada unei fapte contrare celei constate în procesul-verbal de contravenție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.

Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea tuturor părților de a propune probe.

Instanța de fond a apreciat că raportat la scopul prevăzut de OG nr. 37/2007, care stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale, fapta săvârșită de către petentă s-a consumat la momentul constatării acestei de către agentul constatator, moment la care conducătorul auto nu a prezentat în trafic numărul necesar de diagrame sau foaie de concediu.

În consecință, întrucât petenta nu a răsturnat prezumția de validitate a procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta este temeinic întocmit.

În drept, potrivit art. 8 alin.1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.”

Conform art. 9 alin.1 lit. c din OG nr. 37/2007, „Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15 - 16, 18 - 20, 22 - 26, 28 - 30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier ”

Cu privire la sancțiunea contravențională principală aplicată petentei, constând în amendă în cuantum de 8000 lei, instanța de fond a arătat că aceasta se încadrează în limitele legale, potrivit art. 9 alin.1 lit. c din OG nr. 37/2007, reprezentând sancțiunea pentru încălcarea obligației legale ce revine conducătorilor auto ai unei persoane juridice, de a nu prezenta în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că la individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie luate în considerare circumstanțele personale ale contravenientului în sarcina căruia nu s-au dovedit antecedente contravenționale, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în prezenta cauză.

Mai mult, petenta a depus la dosar o foaie de concediu, din care rezultă că perioada 10.11.xxxxxxxxxxxxx13, conducătorul auto Costean B_______ I___, s-a aflat în concediu de odihnă, acesta neconducând un vehicul care să intre în domeniul de aplicare al regulamentului CE nr. 561/2006 în perioada indicată.

În raport de împrejurările arătate, instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională principală constând în amendă în cuantum de 8000 lei care reprezentâmd maximul stabilit de lege, este prea drastică pentru sancționarea contravenției săvârșite de petentă.

În temeiul dispozițiilor art. 7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională a avertismentului este suficientă pentru sancționarea petentei, întrucât scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei.

În consecință, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petentă, a modificat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit de către I____________ Județean de Poliție A___ la data de 09.12.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimatul I____________ de Poliție Județean A___, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Apelantul a arătat că prima instanța a înlocuit în mod nejustificat amenda cu avertisment, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei, faptele săvârșite de către aceasta fiind considerate de către legiuitor încălcări grave ale Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, motiv pentru care nu se pune problema reindividualizării sancțiunii aplicate.

De asemenea, a arătat că pentru descurajarea, menținerea respectului față de lege și asigurarea fermității intervenției organelor abilitate este necesară amenda aplicată, aceasta dacă se ia în considerare și situația personală a contravenientului, altminteri s-ar produce pe viitor lipsa conștiinței de conformare socio-juridică și scăderea prestigiului instituțiilor statului menite să protejeze un interes general de a cărui respectare se bucură toți cetățenii onești.

Prin răspunsul la întâmpinare petenta DA T____ SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Intimata a arătat că s-a considerat că sancțiunea contravențională a avertismentului este suficientă pentru a-și atinge scopul educativ și preventiv, astfel prima instanța în mod corect a modificat procesul verbal de contravenție, înlocuind sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele stabilite de art. 476 și art. 477 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat și urmează să-l respingă.

În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat că angajatul petentei în calitate de conducător auto, verificat în trafic la data de 09.12.2013, ora 09,50, în localitatea Pâncota, nu a prezentat diagramele tahograf pentru perioada 11.11.xxxxxxxxxxxxx13. În cuprinsul procesului verbal de contravenție, la rubrica destinată descrierii faptei s-a menționat ,, am foaie de concediu”, mențiune care nu permite a se stabili dacă aceasta a și fost prezentată, și agentul constatator a reținut că are foaie de concediu sau dacă aceasta a fost doar o mențiune a angajatului petentei, reținută însă la constatări și nu la rubrica de obiecțiuni a procesului verbal de contravenție.

Fiind reținută la rubrica de constatări a procesului verbal de contravenție, instanța nu poate să acorde acestei mențiuni decât prezumția de legalitate a oricărei constatări directe a agentului constatator, iar prezentarea certificatului de desfășurare a activității din care rezulta că conducătorul auto era în concediu în perioada menționată în procesul verbal de contravenție, este în acord cu dispozițiile Regulamentului CE 561/2006.

Cum agentului constatator i s-a permis să verifice timpii de odihnă și repaus pe care i-a înregistrat conducătorul auto, nu se poate reține că fapta acestuia de a nu prezenta un imprimat al aparatului tahograf pentru perioada în discuție prezintă pericol social, lipsa oricărui pericol social reținută de prima instanță fiind justificată și întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din ordonanța guvernului nr. 2/2001.

Cum fapta prezintă un pericol social redus iar intimata petentă nu a mai comis alte contravenții, sancțiunea stabilită de prima instanță este legală, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 7 din ordonanța guvernului nr. 2/2001, apelul declarat de apelanta intimată fiind neîntemeiat, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

Se reține că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean A___ - A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___ în contradictoriu cu petenta DA T____ SRL, cu sediul în _____________________________________, nr. 43, jud. T____, având CUI xxxxxxxx, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J35/942/11.03.2008, împotriva sentinței civile nr. 116 din 26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11.09.2014.

Președinte Judecător

L______ M______ Ș___ M______ M______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică:

- apelantului - I____________ de Poliție Județean A___ - A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___

- intimatei - DA T____ SRL - comuna Pietroasa, ___________________, nr. 43, jud. T____

Red. M.M../ 01.10.2014

Tehred. G.V./01.10.2014

4 ex/2com/01.10.2014

Prima instanță – P____ V_______