Dosar nr. 11.XXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1606

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul S_______ C______, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „Vargan & Vargan”, ___________________. 26 A, ____________. 3 – 5, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 288 din 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 11.XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic Talpalariu G______, pentru intimat, lipsă fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 288 din 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 11.XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S_______ C______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.10.2014 de I____________ de Poliție Județean Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut urmăoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.10.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție – Poliția Municipiului Suceava, petentul S_______ C______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1800 lei ( 20 puncte amendă) și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data de 01.10.2014, ora 15.13, pe DN 2, în interiorul localității Dărmănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 105 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.10.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției, constatări ce sunt susținute și printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (înregistrarea video de pe aparatul radar), care au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție, iar potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a înregistrat aparatul radar verificat din punct de vedere metrologic.

Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, având în vedere că pe lângă sancțiunea amenzii în cuantum de 1800 lei s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, sancțiune aplicată petentului pentru o contravenție rutieră, este suficient de gravă pentru ca instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară față de prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază actul constatator.

Totodată, în prezenta cauză, instanța a constatat că s-a răsturnat prezumția de nevinovăție, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate – înregistrarea R____ (f. 21).

Astfel, potrivit art. 121 al. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art. 102 al. 3 lit. e din același act normativ, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța a reținut că la dosarul cauzei se află înregistrarea video a contravenției din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de către petent, a fost surprins pe DN 2, cu viteza de 105 km/h, în condițiile în care circula în localitatea Dărmănești, în care limita de viteză este de 50 km/h, depășind astfel, limita de viteză cu 55 km/h.

Pe lângă înregistrarea radar, instanța a avut în vedere și obiecțiunile petentului care la data săvârșirii faptei a recunoscut implicit fapta, susținând că „mă grăbeam pentru că aveam un examen”, obiecțiuni pe care petentul și le-a însușit prin semnătură. Aceste susțineri ale petentului au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare.

Instanța nu a putut reține susținerile petentului în sensul că nu s-a specificat ________ numărul cinemometrului utilizat, atâta vreme cât în procesul verbal este trecut nr. înmatriculare al autospecialei, respectiv MAI xxxxx, pe care era montat aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul în data de 01.10.2014.

De asemenea, instanța a constatat că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr. xxxxx din 11.05.2010.

Potrivit art. 2 din OUG 195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspetoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Mai mult, potrivit art. 170 din HG 1391/2006 polițistul rutier are ca atribuții principale tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, tocmai legea abilitează polițistul rutier să sancționeze în sensul arătat, agentul constatator are calitatea prevăzută de lege, potrivit art. 15 al. 2 din OG 2/2001.

Instanța a reținut că petentul nu a negat săvârșirea faptei, însă a arătat că există posibilitatea ca viteza sa de deplasare să nu fi fost cea reținută de agentul constatator, având în vedere că nu s-a luat în considerare eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h, prevăzută de art. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05.

Totodată, deși în art. 3 din NML 021-05 se stabilește că în cazul aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) se aplică anumite marje de toleranță, aceste marje sunt avute în vedere de către Biroul Român de Metrologie Legală în momentul în care verifică aparatul radar, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 cu art. 5 din NML 021-05. Din momentul în care Biroul Român de Metrologie Legală își dă avizul afirmativ prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, aparatelor radar nu li se mai aplică nicio toleranță.

Astfel, în condițiile în care în fața instanței nu se aduce nicio altă probă, iar din înregistrarea video a aparatului radar depusă la dosar rezultă clar că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX circula la data de 01.10.2014, ora 15.13, (f. 21), cu viteza de 105 km/h, instanța nu are niciun dubiu cu privire la vinovăția petentului.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul, aceasta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului S_______ C______ care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. În acest sens, instanța a constatat că amenda aplicată (de 1800 lei) este amenda maximă permisă de lege (20 puncte de penalizare). Având în vedere toate sancțiunile aplicate prin prezentul proces verbal, inclusiv sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, instanța a reținut că este suficientă aplicarea a 9 puncte de penalizare (810 lei). Astfel, s-a dispus reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.10.2014, de la 1800 lei la 810 lei.

Deși O.U.G. nr. 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, și această sancțiune trebuie supusă unei operațiuni de individualizare, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și a art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter ”penal” în sensul art. 6 din Convenție (cauza Malige c. Franței, hotărârea din 23 septembrie 1998). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal, atât timp cât acumularea unui anumit număr de puncte poate să ducă la pierderea dreptului de a mai conduce, care este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

Aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat, fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul, în condițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În speță, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 55 km/h, dar mai ales având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație, pentru depășirea vitezei legale și pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

A arătat că în procesul verbal nu s-a specificat numărul și ____________________ utilizat în cuprinsul procesului verbal și nu s-a luat în considerare eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod greșit că prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost răsturnată întrucât probele administrate de intimat provin de la un aparat radar neidentificat la momentul constatării faptei. Aceasta face ca asupra veridicității și temeiniciei lor să planeze o îndoială suficient de puternică încât să înlăture prezumțiile relative de care se bucură orice proces verbal de constatare.

A mai arătat că viteza înregistrată de aparatul radar nu este cea reală întrucât o majorare subită a acesteia de la 40 km/h la 105 km/h era imposibilă având în vedere distanța prea scurtă parcursă între cele două afișaje și timpul necesar unei asemenea accelerări.

În subsidiar a arătat că, deși instanța de fond a apreciat că se impune o reindividualizare, consideră că reducerea amenzii de la 1.800 lei la 810 lei nu este de natură să înlăture disproporția dintre gravitatea faptei și sancțiunea aplicată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 al. 5 și al. 6 din O.G. nr. 2/2001.

A apreciat că motivarea instanței de fond nu este fondată întrucât, în aceeași împrejurare a fost încheiat un al doilea proces verbal prin care petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum maxim prevăzut de lege și reținerea certificatului de înmatriculare pentru expirarea poliței de asigurare, mai mult, petentul a fost sancționat prea dur raportat la situația de fapt.

A mai arătat că petentul nu este o persoană care să încalce în mod regulat normele rutiere, faptele constatate reprezentând un eveniment izolat, fiind o persoană responsabilă care cunoaște normele rutiere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 septembrie 2015, intimatul a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că, în ziua de 01.10.2014, ora 15,13, petentul a fost înregistrat cu cinemometrul tip „Autovision” amplasat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, în timp ce conducea autospeciala cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2, în interiorul localității Dărmănești, cu viteza de 105 km/h, limita maximă de viteză pe acel sector de drum fiind 50 km/h.

A menționat intimatul că aparatul radar (cinemometru) cu care a fost măsurată și înregistrată viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, pentru care autoritatea competentă, în urma verificării periodice, a emis Buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/01.04.2014, cu valabilitate de un an, la data constatării contravenției, acesta fiind deservit de către ag. șef Scotnițchi M____, care deține atestat de operator pentru acest tip de cinemometre.

De asemenea, intimatul a arătat că agentul constatator a efectuat corect încadrarea juridică a faptei, sancțiunile aplicate fiind în limitele legale, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale privind condițiile de fond și formă.

Referitor la eroarea maximă tolerată de +/- 4% invocată de către petent, intimatul a precizat că atestarea fiecărui cinemometru se face numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele tehnice și metrologice.

Intimatul a susținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, neexistând nici un motiv ca instanța să pornească de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să rețină prezumția de nevinovăție a petentului.

Sub aspectul temeiniciei, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a situației de fapt și a vinovăției contestatarului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat în mod corect s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

De asemenea, instanța de fond în mod corect a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Susținerile apelantului referitoare la faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu este prevăzut modelul și ________________ radar care a înregistrat presupusa depășire a limitei de viteză ,iar din acest motiv fapta reținută în sarcina apelantului nu a fost descrisă suficient, sunt nefondate,motivat de faptul că în procesul verbal este trecut nr. înmatriculare al autospecialei, respectiv MAI xxxxx, pe care era montat aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul în data de 01.10.2014.Totodată se reține că în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 01.04.2014 se precizează că cinemometrul (menționat în acest înscris) este montat pe auto tip DACIA L____ MAI xxxxx.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art.109 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102 alin.(3), lit. „e” din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța reține că intimatul a făcut dovada, în cauză, că cinemometrul cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent era verificat din punct de vedere metrologic la data constatării faptei (buletin de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din 01.04.2014 –f 20 inst. fond ).De asemenea intimatul a depus atestatul de operator radar nr. nr. xxxxx din 11.05.2010 (f19 ds. fond) al agentului de poliție rutieră cît și înregistrarea pe suport CD.

Instanța constată, de asemenea, că înregistrarea depusă de intimat la dosar îndeplinește condițiile minime cerute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Or, probele administrate în cauză nu relevă nici un dubiu asupra existenței faptei.

În plus se reține că apelantul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză(deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), astfel că în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei dar și de atitudinea petentului, în mod corect instanța de fond a apreciat reținut că este suficientă aplicarea a 9 puncte de penalizare (810 lei) și a dispus reducerea cuantumului sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.10.2014, de la 1800 lei la 810 lei. Totodată în mod corect s-a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

De asemenea Tribunalul constată că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză, dat fiind gradul ridicat de pericol social al contravenției săvârșite de apelant,respectiv depășirea cu peste 50 Km/h a vitezei maxime admise.

Pentru aceste considerente, va constata că motivele invocate de apelant sunt nefondate și în baza art. 480 al.1 C.proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul S_______ C______, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „Vargan & Vargan”, ___________________. 26 A, ____________. 3 – 5, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 288 din 20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 11.XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ J____ I____

Red. O.G.

Jud. C_____ A___

Tehnored. J.I.

4 ex. – 17.12.2015