R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 210

Ședința publică din data de 7 aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul J_____ S________ I___, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat in cauză, Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul J_____ S________ I___ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/XXXXXXXXXX încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 04.09.2013, petentului i s-au aplicat sancțiunea principala a amenzii in cuantum de 320 lei și sancțiunea complementara a reținerii permisului său de conducere pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sanctiunea principala a avertismentului pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 101 al. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002. Agentul constatator a retinut ca, in data de 04.09.2013, ora 12,12, petentul a condus auto VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ intersecția cu __________________ a acordat prioritate de trecere unui autoturism, având indicatorul cedează trecerea. De asemenea nu avea asupra sa permisul de conducere. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica privind obiecțiunile acestuia s-a menționat "contest neacordarea de prioritate" (f. 22).

Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța a constatat ca acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator, acestea fiind singurele mențiuni a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.

In ceea ce privește temeinicia actului atacat, potrivit art. 57 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 , „la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”, iar conform art. 101 al. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2”. Art. 35 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 reia in mare dispozițiile art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2002, stipulând ca „participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.

Petentul a recunoscut in motivarea plângerii faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere, insa a contestat neacordarea de prioritate de trecere.

Analizând procesul-verbal de contravenție si raportul agentului constatator (f. 19), instanța retine ca savarsirea de catre petent a contraventiilor a fost constata la fata locului personal de catre agentul de politie legal abilitat in acest sens (ex propriis sensibus), iar petentul nu a dovedit ca starea de fapt retinuta de agentul constatator nu corespunde realitatii, prezumtia de veridicitate a actului incheiat pe baza constatarilor personale nefiind rasturnata in cauza.

Având in vedere faptul ca in speța nu exista niciun caz de nulitate absoluta a procesului-verbal de contravenție dintre cele enumerate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ca ambele contravenții reținute in sarcina petentului au fost corect incadrate juridic si sancționate de către agentul constatator, cu respectarea criteriilor prev. de art. 21 al. 3 din același act normativ si ca petentul se face ______________________ savarsirea culpabila a contraventiilor retinute in sarcina sa, instanța a respins plângerea contravenționala ca nefondata, nejustificandu-se nici înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea avertismentului deoarece petentul a avut o atitudine nesincera pe parcursul procesului, nerecunoscând contravenția prev. de art. 57 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, neintelegand semnificatia sociala a acesteia, fapta prezentând pericolul social specific pentru siguranta traficului care a fost avut in vedere in momentul adoptarii normei contraventionale, astfel incat sanctiunea avertismentului nu ar fi suficienta pentru indreptarea petentului si pentru prevenirea repetarii pe viitor a aceleiasi fapte.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul J_____ S________ I___, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal de constatare și sancționare contestat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivare, petentul apelant a arătat că sentința apelată este nelegală întrucât instanța de fond nu a constatat că agentul nu a făcut dovada că nu a acordat prioritate, prin orice mijloace, martori, probe video, procesul verbal nu menționează numele unui martor asistent. A fost invocată hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A_____ contra României din care petentul a reținut că agentul constatator este obligat să facă dovada săvârșirii contravenției.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 și 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, iar în probațiune nu au fost formulate cereri.

Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea acestuia. De asemenea, intimatul a arătat că actul sancționator a fost temeinic încheiat, sens în care a fost invocată prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia și a arătat că susținerile petentului nu au nici un suport probator.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Sentința Judecătoriei Timișoara este legală, temeinică și judicios motivată, urmând a fi menținută prin respingerea prezentului apel.

Petentul a fost sancționat pentru nerespectarea regulilor privitoare la prioritatea de trecere, potrivit textelor de lege expuse în considerentele sentinței apelate.

Petentul contestă procesul verbal sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, și contestă însăși starea de fapt reținută în procesul verbal. Cu toate acestea, petentul nu a prezentat instanței o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal, ori de circumstanță, care, odată dovedită, să susțină netemeinicia actului sancționator. Acesta s-a limitat la a invoca netemeinicia actului prin nerespectarea de către intimat a obligației de a susține, prin probe extrinseci, temeinicia procesului verbal.

Tribunalul constată că aceste susțineri și critici sunt nefondate. În ceea ce privește hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ contra României urmează a se constata că aceasta nu își are aplicarea, de drept, în prezenta cauză, situația de fapt fiind fundamental diferită. Dacă în această din urmă cauză agentul constatator nu constatase în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, fapta pe care a sancționat-o prin întocmirea procesului verbal, ci pe baza celor comunicate de una din persoanele implicate, în prezenta cauză fapta imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă, respectiv o contra probă față de prezumția de nevinovăție reținută în favoarea petentului. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă.

Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Prin urmare, în lumina celor mai sus expuse, criticile aduse de apelantul petent se dovedesc a fi neîntemeiate, iar în lipsa unei situații de fapt contrare sau de circumstanță, probate, apelul formulat nu poate fi decât respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul J_____ S________ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural la C__. Av. B_____ S_____ I____ din Timișoara, ____________________. 6, _________________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 46, jud. T____.

Menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. xxxxx/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07.04.2014.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, D_____ C______ B____

Red./Tehnored. Jud. IT

01.08.2014

4 ex/2 __________