R O M ÂN I A

JUDECĂTORIA INEU OPERATOR 2826

JUDEȚUL A___

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2/2016

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: C____ T__________

GREFIER: F______ D_____

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta ______________________. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.

La acest termen de judecată completul este constituit din judecător C____ T__________, delegată prin Ordinul Curții de Apel Timișoara nr. 41 din data de 12.01.2016, acceptat în consecință, deoarece titularul completului de judecată C5 NCPC lipsește din instanță.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că, în temeiul prevederilor art. 395 alin. (3) Cod Procedură Civilă cauza a fost repusă pe rol, cu citarea părților, pentru ca acestea să pună concluzii în fața completului de judecată legal constituit.

Constatând că sunt utile, pertinente și concludente probele cu înscrisurile depuse la dosar, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 258 Cod Procedură Civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Potrivit prevederilor art. 244 Cod Procedură Civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată .

În temeiul art. 392 Cod Procedură Civilă, instanța deschide dezbaterile și având în vedere lipsa părților și apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art.394 alin. (1) Cod Procedură Civilă, închide dezbaterile și atrage atenția că după acest moment procesual nu mai pot fi depuse la dosarul cauzei alte înscrisuri, sub sancțiunea neluării în seamă, conform prevederilor art. 394 alin. (3) Cod Procedură Civilă.

Apreciind că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 22.05.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petenta ______________________. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx din 07.05.2015 și în consecință exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 6.000 lei.

În motivarea cererii, petenta a învederat instanței faptul că la data de 07.05.2015 ansamblul de vehicule format din autovehicul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX si semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și condus de către șoferul angajat al firmei Malek P____, care circula pe DJ 691 km 45, în localitatea Alios a fost oprit în trafic de către un angajat al ISCTR Timișoara. Ca urmare a controlului efectuat, șoferului i s-a cerut să arate contractul de închiriere sau comodat în original sau în copie, conform cu originalul pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Șoferul, neavând cunoștință că documentul solicitat se afla la sediul firmei, a refuzat semnarea procesului verbal. De asemenea, reprezentantul firmei, domnul Cismas C_________, nefiind de față la întocmirea procesului verbal de constatarea și sancționare, nu a putut face obiecțiuni pentru a justifica motivat existenta documentului la sediul firmei. Fiind el însuși comodant către firma pe care o reprezintă, șoferul nu putea confirma lipsa sau existența documentului.

Petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenție deoarece lipsa documentului solicitat putea fi complinită cu documentul solicitat care se afla la sediul firmei.

Petenta a susținut faptul că sancțiunea aplicată este mult prea mare în raport cu fapta săvârșită, contractul de comodat solicitat fiind întocmit la data de 17.10.2013 și existând la sediul firmei. Pentru aceste motive, petenta a considerat să se impune a aplicarea sancțiunii avertismentului, acesta fiind justificativ pentru completarea documentelor de însoțire la bordul ansamblului de transport.

În drept, petenta s-a întemeiat pe dispozițiile relevante din HG nr. 69/2012.

În probațiune, petenta a anexat la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Procesul verbal constatator contravenție ___________, nr. xxxxxxxx (fila nr. 6), Certificatul de înregistrare (fila nr. 7), Cartea de identitate a vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX (fila nr. 8), Licența transport nr.xxxxxxx (filele nr. 9-10), Contract de împrumut de folosință din data de 17.10.2013 (filele nr. 11-13).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila nr. 21), conform chitanței ________ nr.2316/8.06.2015.

Intimatul INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a învederat instanței de judecată faptul că în data de 07.05.2015 a fost efectuat un control în trafic pe raza localității Alios, pe DJ 691 KM 45, jud. T____ și a fost depistat autovehiculul cu numărul de înmatriculare AR 6 R__ care tracta semiremorca XXXXXXXXX, autovehicul deținut de Cismas C_________ și utilizat de societatea petentă, care efectua transport rutier contra cost de marfă în trafic național conform Scrisorii de Transport CMR, prin conducătorul auto, domnul Malek P____.

În urma verificării legalității transportului respectiv, conform art. 44 din OMTI980/2011, s-a constatat faptul că, la bordul autovehiculului nu exista dovada dreptului de deținere al autovehiculului, respectiv contractul de închiriere sau leasing in original ori copie conforma cu originalul, fapta prevăzută și sancționată de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012. Procesul verbal a fost încheiat pe baza tuturor documentelor prezentate de conducătorul auto în momentul controlului.

Intimata a arătat că, potrivit art. 1171 Cod civil, înscrisurile autentice sunt acelea care s-au făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a încheiat și înscrisurile sub semnătură privată sunt acele înscrisuri întocmite de părți, fără intervenția vreunui organ al statului, semnate de părțile sau de partea de la care emană.

Intimatul a solicitat să se constate faptul că procesul verbal este temeinic și legal, iar documentul solicitat nu a fost prezentat nici în original, nici în copie conformă cu originalul, motiv pentru care anularea procesului verbal de contravenție ar afecta grav siguranța și legalitatea controalelor în transportul rutier, creând un precedent.

Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ineu, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită în localitatea Alios pe DJ 691km 45, jud. T____, care se afla în circumscripția teritoriala aparținând Judecătoriei Timișoara, arătând că, potrivit prevederilor art.32 alin. (2) din OG 2/2001 coroborate cu art. 107 alin. (l) și art. 113 alin. (l) pct. (9) Cod Procedură civilă, instanța competentă teritorial să judece cauza este Judecătoria Timișoara. A mai arătat petenta faptul că necompetența este de ordine publică.

În ceea ce privește lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului, intimatul a arătat că acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de agentul organului constatator și a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin (7) din OG nr.2/2001 atrage o nulitate relativă, a procesului verbal ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. A mai susținut intimatul că în cazul nulității relative cel ce o invocă trebuie să facă dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absolută unde aceasta se prezumă datorită interesului general, obștesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publică.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin (3) menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului. Nici un text de lege nu obligă o persoană să semneze în calitate de martor un proces verbal, o asemenea obligație fiind chiar absurdă în condițiile în care chiar contravenientul are dreptul să refuze semnarea, existând si posibilitatea să nu se afle de față. Art.19 din O.G. nr.2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal de contravenție cu ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legală conform art. 31 din O.G. nr.2/2001, de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat in nici un fel dreptul la apărare. Intimatul a invocat prevederile art.19 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, astfel ca rămân fără relevanță legală susținerile contravenientei. Procesul verbal contestat a fost încheiat în absența reprezentantului legal al societății contraveniente cât și în lipsa unui martor, atâta timp cât agentul constatator a înscris la pct. 10 - Alte mențiuni al procesului verbal motivele care au dus la încheierea acestuia în acest mod, acesta este legal întocmit. A solicitat a se observa că agentul constatator a menționat la pct. 10 lit. a) că reprezentantul legal al societății, nefiind de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, nu a putut formula obiecțiuni, iar la lit. b) a motivat lipsa martorului, în sensul că în momentul întocmirii actului constatator nu a putut fi găsit martor decât alt agent constatator care potrivit OG 2/2001 un poate avea aceasta calitate. Intimatul a arătat că în practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art.19 alin. (l) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face apărare pe care o considera necesară.

A mai arătat intimatul faptul că procesul verbal de contravenție marchează existența raportului juridic contravențional fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează tragerea la răspundere a celor care au săvârșit contravenții, conform art. 1173 Cod civil procesul verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie iar petentul care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, și de aceea consideră ca plângerea nu poate fi luată în considerație întrucât fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 13, art.14, art.16 alin. (5) și(6), art.17, art.19 și art.25-27 din OG. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, intimatul a invocat Normele metodologice cuprinse în Ordinul MTI 980/2011, care stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, arătând că transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte. astfel, intimatul a arătat că, pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier. Suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto;certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat;contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz; atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz.

S-a mai precizat că inspectorul ISCTR are atribuția dar și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează, fiind enumerate în mod expres și limitativ, iar când constată lipsa unuia dintre cele enumerate aplica sancțiunea contravenționala prevăzută de HG 69/2012.

S-a reținut că la data controlului operatorul de trafic rutier nu și-a respectat obligația de a efectua operațiuni operațiuni de transport rutier asigurând la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu a conducătorului auto din care să reiasă că este angajatul său. Potrivit prevederilor art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz, contractul de leasing sau de închiriere , după caz, în original sau în copie conformă cu originalul , în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art. 7 alin. (l) si (2) lit. a) din HG 69/2012 cu amenda aplicabilă operatorului de transport rutier.

În drept, intimatul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de Procedură civilă, prevederile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și cele ale HG 69/2012.

În probațiune, intimata a anexat la dosarul cauzei proces verbal de constatare a contravențiilor (fila nr. 32) și Nota nr.xxxxxxxx (filele nr. 33-39).

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, depus la filele nr. 44-47 din dosar.

În motivare, petenta a învederat instanței faptul că a fost greșit sancționată. Petenta a arătat că nu deține un contract de leasing și nici contract de închiriere pentru a face dovada dreptului de deținere al autovehiculului ci dețin un contract de comodat respectiv cu titlu gratuit. Aceasta a arătat că a atașat plângerii contravenționale acel contractul de comodat cu încheiat între Cismas C_________ administratorul firmei care este de fapt și proprietarul mașini și ______________________ firma pe care o deține și este asociat unic al firmei.

Petenta a arătat că motivele plângerii, iar cu privire la excepția invocată, competența teritorială este alternativă atât la locul săvârșirii faptei cât și la sediul firmei sau domiciliul pârâtului potrivit art. 111 Cod Procedură civilă. A precizat că în situația în care instanța de judecată analizează cu privire la competenta teritorială și apreciază ca este necompetentă teritorial solicită declinarea competentei pentru judecătoria Timișoara .

În ceea ce privește martorul, petenta a susținut că nu a pus în discuție lipsa martorului și nici nu a solicitat încuviințarea probei cu martor și nu a invocat nulitatea relativă a procesului verbal ci măsura contravențională raportat la faptă. Apreciază sancțiunea ca fiind una mult prea mare raportat cu săvârșirea faptei, contractul de comodat fiind întocmit la data de 17.10.2013 și existând la sediul firmei, motiv pentru care nu rezultă gravitatea faptei și pericolul social al faptei. Legiuitorul nu prevede și nici nu aduce o normă de drept imperativă în ceea ce privește obligativitatea a contractului de comodat la bordul vehiculului, motiv pentru care un avertisment era un act justificativ pentru a reflecta în completarea documentelor însoțitoare la bordul ansamblului de transport.

În data de 13.01.2016, după încheierea ședinței de judecată, petenta a depus șa dosar, prin serviciul de registratură al instanței concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor din întâmpinare.

Aceasta a arătat că potrivit art. 3 din Legea nr.2/2013 după art.10 se introduce art. 10^1, prin derogare de la dispozițiile O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002 cu modificări și completări ulterioare, plângerea însoțita de copia procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Concluzionează că în materie contravențională procesele începute înainte de _____________________ Legii nr.2/2013 se judecă potrivit vechii competențe, de la locul săvârșirii contravenției, urmând ca cererile introduse ulterior intrării in vigoare a legii să se judece de către judecătoria de la domiciliul contravenientului.

În continuare petenta a precizat că dovada dreptului de deținere al autovehiculului este însuși cartea de identitate a acestui mijloc de transport aflat la bordul autovehiculului, în copie. Fapta reținută nu este prevăzută ca și contravenție de norma legală indicată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal. Arată că făcând referire la aplicării amenzii nejustificată se raportează la neglijența agentului constatator la citirea documentului prezentat în momentul solicitării actelor de la bordul vehiculului. Proprietarul vehiculului, respectiv semiremorca XXXXXXXXX, fiind administratorul firmei. Petenta nu deține nici un contract de leasing ori alt contract de închiriere al vehiculului, proprietarul vehiculului, așa cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului prezentata agentului este însuși administratorului firmei care are justificare în drept prin încheierea unui contract cu titlu gratuit, respectiv de comodat cu propria firma. Petenta a susținut că ISTCR se raportează la gravitatea faptelor care ar afecta siguranța traficului apreciază că acesta instituție face o afirmație exhaustivă și exagerată putând fii calificată abuzivă.

În ceea ce privește nelegalitatea aplicării sancțiunii, petenta a arătat că, pe lângă descrierea stării de fapt, agentul constatator trebuie sa facă încadrarea în drept a stării de fapt expuse. Consideră că, pentru ca instanța să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice este necesar ca agentul constatator să indice și articolul, alineatul sau litera corespunzătoare a textului legal care sancționează contravenția ori în cauză agentul constatator nu prevede în mod corect încadrarea.

Petenta a invocat dispozițiile HG 69/2012 care arată care sunt obligațiile operatorului de transport rutier prevăzute în art.57 punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12.

Agentul constatator a făcut referire la art. 57.3 din HG 69/2012 care face trimitere la necesitatea deținerii contractului de leasing sau de închiriere în original sau copie, dacă vehiculul este deținut cu un astfel de titlu. Petent a arătat că nu se află în niciuna dintre aceste situații, motiv pentru care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție.

La concluziile scrise petenta a anexat Cartea de identitate a vehiculului, Certificat înregistrare în scop TVA, Certificate de înregistrare, Proces verbal de constatare a contravențiilor, Licența nr.xxxxxxx și Contractul de împrumut de folosință (auto).

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

I. În fapt,

În data de 07.05.2015 a fost întocmit de către intimatul INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx prin care i s-a aplicat petentei ______________________ o amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57, cu trimitere la art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012.

Împotriva procesului verbal identificat anterior, petenta a formulat plângere contravențională, solicitând anularea acestui act administrativ și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 6.000 lei.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată faptul că în data de 07.05.2015, petenta a fost sancționată pentru nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului care efectuează transport rutier, a contractului de întreținere în original ori copie conformă cu originalul, când vehiculul este închiriat, astfel cum reiese din actul atacat (fila nr. 69, care se coroborează cu Nota nr. xxxxxxxx din data de 07.05.2015 (fila nr. 33).

Analizând înscrisurile depuse de către petentă și intimat la dosar, instanța costată că din certificatul de înregistrare din data de 07.01.2013 (fila nr. 7) reiese faptul că petenta îndeplinește activitatea principală de transport rutier de mărfuri, aspecte rezultate și din Licența de transport rutier internațional de mărfuri contra cost, în numele unui terț (fila nr. 9) și din copia conformă pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, valabilă pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (fila nr. 34). Astfel, rezultă faptul că petenta desfășoară transport rutier de mărfuri contra cost, fiindu-i aplicabile dispozițiile din HG nr. 69/2012.

Totodată, din Cartea de identitate a vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (fila nr. 8) reiese faptul că acest vehicul se află în proprietatea numitului Cismas C_________. De asemenea, din contractul de împrumut de folosință depus la dosar (filele nr. 11-13), instanța constată că domnul Cismas C_________, în calitate de proprietar al vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a cedat în folosință gratuită petentei acest vehicul, la data de 17.10.2013, cu scopul de a-l folosi în vederea îndeplinirii atribuției sale de transport rutier de mărfuri, în conformitate cu certificatul de înregistrare și a licenței de transport.

II. În drept,

Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată faptul că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din aceeași ordonanță.

Așadar, instanța urmează să analizeze procesul verbal atacat de către petentă sub aspectul legalității, temeiniciei și a proporționalității sancțiunii aplicate.

a. Sub aspectul legalității procesului verbal:

Cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă un proces verbal de constatare a contravenției, instanța arată că în vreme ce textul de la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 instituie obligativitatea anumitor mențiuni, art. 17 din același act normativ sancționează cu nulitatea doar lipsa unora dintre ele.

Cu toate acestea, instanța arată că toate formalitățile obligatorii din procesul-verbal urmăresc exact același lucru și anume protejarea contravenientului de arbitrariu, abuz și incertitudine. În lipsa mențiunilor de la art. 17 vătămarea este evidentă, astfel încât invocarea nulității procesului verbal din oficiu de către instanță este firească. În art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate elementele pe care trebuie să le cuprindă un proces-verbal de contravenție, lipsa acestora putând să atragă nulitatea actului în condițiile în care contravenientul a făcut dovada unei vătămări cauzate tocmai prin lipsa respectivelor mențiuni și care pot fi acoperite doar prin anularea procesului-verbal în cauză.

Examinând procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 07.05.2015, sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța apreciază că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul atacat cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica agent constatator.

În primul rând, nu poate fi primită argumentarea petentei referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa obiecțiunilor formulate de către reprezentantul petentei, care nu a fost de față la momentul constatării faptei și sancționării acesteia.

În ceea ce privește dreptul contravenientei de a formula obiecțiuni și obligațiile agentului constatator de a încunoștința cu privire la acest drept, instanța amintește că neîndeplinirea acestei obligații atrage nulitatea virtuală a actului constatator, întrucât nu se regăsește printre cazurile de nulitate strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, agentul constatator ar fi fost obligat să aducă la cunoștința contravenientei dreptul de a formula obiecțiuni numai în măsura în care reprezentantul contravenientei ar fi fost de față la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, aspect care nu se regăsește în prezenta cauză.

De asemenea, în Decizia nr. XXII din data de 19.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a ajuns la concluzia că nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului atacat.

Or, în măsura în care contravenienta vătămată prin neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni poate și își exercită dreptul la apărate ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale, arătând în ce măsură a suferit o vătămare prin întocmirea procesului-verbal prin care a fost sancționată. Dreptul la apărare al petentei a fost pe deplin asigurat prin dreptul acesteia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal.

Prin urmare, instanța apreciază că nu s-a produs petentei vreo vătămare care să impună anularea actului. În plus, așa cum susține și intimata, din moment ce constatarea contravenției și întocmirea procesului verbal s-au făcut în lipsa unui reprezentant al societății contraveniente , agentul constatator nici nu putea să aducă la îndeplinire această obligație.

În al doilea rând, nu poate fi primită argumentarea petentei din concluziile scrise depuse la dosar referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru necorelarea stării de fapt reținute cu temeiul de drept în baza căruia acesta a fost sancționat.

Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, una dintre mențiunile obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, prevăzută de către legiuitor sub sancțiunea nulității absolute este descrierea faptei contravenționale.

Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ cu caracter individual, o manifestare de voință cu caracter unilateral emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice. Astfel, se impune ca în cuprinsul acestuia să se procedeze la o descriere corespunzătoare a stării de fapt reținute, care să fie în corelație cu temeiul legal în care se încadrează fapta.

Cu toate acestea, prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 trebuie interpretate în sensul că numai lipsa completă a acestei mențiuni atrage nulitatea expresă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, în cazurile în care fapta nu este descrisă suficient ori corespunzător sau este descrisă inexact, nulitatea incidentă este una relativă. În acest ultim caz, pentru anularea procesului verbal de contravenție se impune ca petentul să justifice o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ atacat.

În procesul verbal de contravenție atacat s-a reținut următoarea stare de fapt: În data de 07.05.2015, ora 10:55, pe DJ691, km 45, localitatea Alios, jud. T____ a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către TRANSMIRCAM R__ S.R.L. în baza copiei conforme ,r. xxxxxxx a licenței de transport, condus de conducătorul auto, dn-l Malek P____ având CNP xxxxxxxxxxxxx în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constata următoarele: nerespectarea de către operatorul de trafic rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra costa a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz, astfel: în urma verificărilor tuturor documentelor aflate la bordul autovehicului prezentate de conducătorul auto în momentul controlului, s-a constatat lipsa contractului de închiriere în original sau în copie conformă cu originalul pentru semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Instanța constată că fapta astfel reținută a fost încadrată în drept în temeiul dispozițiilor art. 4, pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 referitoare la lipsa contratului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere, faptă sancționată de prevederile art. 7 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, fapta reținută în sarcina contravenientei se pliază asupra temeiului de drept reținut în cadrul procesului verbal de contravenție. Or, în măsura în care în procesul verbal de contravenție s-a reținut întocmai încălcarea acestei obligații, agentul constatator a procedat în mod corect la încadrarea în drept a faptei petentei, astfel cum a fost descrisă în actul atacat.

Instanța reține faptul că petentul nu a înțeles că atace procesul verbal de contravenție și sub aspectul lipsei martorului semnatar, acesta fiind doar un argument folosit în apărare de către intimat, motiv pentru care instanța nu va analiza procesul verbal de contravenție și sub acest aspect.

În consecință, instanța înlătură motivul de nulitate reținut de către petentă, constatând că neconcordanța între starea de fapt reținută și temeiul de drept în care a fost încadrată, constatând legalitatea procesului verbal de contravenție atacat.

b. Sub aspectul temeiniciei procesului verbal:

Examinând procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 07.05.2015, sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și prevăzută de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012.

În primul rând, instanța reține faptul că procesul-verbal de contravenție creează o prezumție relativă în sensul că fapta imputată a fost săvârșită personal de către petentă. Această prezumție izvorăște din competența care i-a fost atribuită agentului constatator prin lege să constate contravenții de natura celei pentru care a fost sancționată petenta. Din actului contestat reiese faptul că la data de 07.05.2015 petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației de a asigura existența la bordul vehiculului care efectuează transport rutier, a contractului de întreținere în original ori copie conformă cu originalul, când vehiculul este închiriat, aceasta nedeținând la bord documentul solicitat pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, potrivit căruia lipsa contratului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere se sancționează cu amendă contravențională între limitele prevăzute de art. 7 alin. (1) din același act normativ, respectiv între 4.000 lei și 6.000 lei.

În al doilea rând, instanța reține faptul că petenta a recunoscut în conținutul plângerii contravenționale formulate că nu conformat obligației de a deține la bordul autovehiculului contractul de închiriere sau de leasing, după caz, în situația în care autoturismul este deținut cu un astfel de titlu. A arătat petenta că actul în cauză, respectiv contractul de comodat în temeiul căruia avea dreptul de folosință al vehiculului, se afla la sediul societății, șoferul petentei neputându-l prezenta agentului constatator la solicitarea acestuia, aspect ce reiese și din Nota constatatoare întocmită la data de 07.05.2015 nr. xxxxxxxx, depusă la fila nr. 33.

În al treilea rând, potrivit art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012, constituie abatere gravă și îmbracă forma unei contravenții, în cazul în care nu îndeplinește condițiile constitutive ale vreunei infracțiuni, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre cele enumerate la subpunctele acestui punct. Astfel, este suficientă încălcarea unei singure obligații dintre cele prevăzute la subpunctele punctului nr. 57 al art. 4 din HG nr. 69/2012 pentru a se reține cel puțin o contravenție în sarcina celui care își încalcă obligațiile enumerate.

Astfel, încălcarea obligației de prezentare a contractului de leasing sau de închiriere atunci când vehiculul este ținut de către cel care efectuează transportul rutier cu acest titlu, constituie contravenție și se sancționează în mod corespunzător, potrivit art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012. Instanța arată că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 este suficient să se încalce obligația conținută de acest text, respectiv obligația de deținere a contractului de închiriere sau de leasing cu privire la vehiculele deținute cu acest titlu și de prezentare la solicitarea agentului constatator, fără a fi relevant sub aspectul reținerii faptei dacă autorul acesteia deține sau nu aceste acte la sediul său.

În al patrulea rând, nu poate fi primit argumentul petentei referitor la neîncadrarea faptei sale în textul legal în baza căruia a fost sancționată, pe motivul că deține asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX contract de comodat și nu contract de închiriere sau de leasing. Instanța constată din Certificatul de înregistrare din data de 07.01.2013 (fila nr. 7) și din licența de transport (fila nr. 9) faptul că petenta are ca obiect de activitate principal transportul mărfurilor, condiție cerută de art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012. Faptul că vehiculul cu numărul de înmatriculare este deținut în temeiul contractului de comodat încheiat la data de 17.10.2013 și în baza unui contract de locațiune, nu duce la exonerarea de răspundere a petentei. Norma trebuie interpretată prin utilizarea metodei de interpretare logico sistematică, astfel dacă legiuitorul a impus obligația în cazul în care vehiculul este dat în folosință contra unei sume de bani periodice cu titlu de chirie, cu atât mai mult această obligație subzistă în cazul în care vehiculul este folosit cu titlu gratuit. Noțiunea de „închiriere” folosită de către legiuitor trebuie interpretată în sens larg, esențială fiind folosirea vehiculului în temeiul unui contract încheiat în acest sens, or folosirea bunului este asigurată și în baza unui contract de închiriere stricto sensu, dar în egală măsură este asigurată în baza unui contract de comodat.

Pentru toate aceste motive, instanța constată că petenta, prin nedeținerea la bordul vehiculului condus și prin neprezentarea contractului de comodat, în urma solicitării venite din partea unui agent legal abilitat în acest sens îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. (1) din același act normativ.

c. Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate:

Instanța constată faptul că prin procesul verbal de contravenție atacat petenta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 6.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012.

Potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate, procedând la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale stabilite de agentul constatator. Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din același act normativ. În temeiul acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În același sens, art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

În consecință, instanța arată faptul că organele competente sunt obligate să aplice sancțiuni contravenționale de o manieră proporțională, între limitele stabilite prin actul normativ în discuție. Proporționalitatea se determină în funcție de natura și gravitatea faptei, care trebuie să vizeze nu doar sancțiunile complementare, ci și pe cele principale, obligația impunându-se deopotrivă organelor constatatoare și instanței de judecată care este sesizată cu o plângere contravențională. În aprecierea gravității faptei trebuie să se țină cont de mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei: gradul de culpabilitate a contravenientului, contextul în care a fost comisă fapta și rezultatul produs. În conformitate cu art. 7 din O.G. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.

În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat în cursul judecății și a situației de fapt expusă, instanța reține că există o ________ elemente de natură a imprima faptei săvârșite de petentă valențe atenuante, împrejurări care, în această situație particulară, justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

Instanța reține că scopul normei în baza căreia a fost sancționat contravențional petentul, în momentul edictării contravenției prevăzute de art. 4 pct. 457.3 din HG nr. 69/2012 a fost acela a se asigura respectarea prevederilor Regulamentului CE nr. 1.071/2009, Regulamentului CE nr. 1072/2009, Regulamentului CE nr. 561/2006 și a OG nr. 27/2011.

Astfel, în ceea ce privește obligația de deținere a unui contract de închiriere sau de leasing la bordul autovehiculului are ca scop dovedirea dreptului a circula în mod legal cu vehicule care nu se fală în proprietatea celui care efectuează transportul rutier. În cazul de față, prin prezentarea ulterioară a contractului de comodat încheiat la data de 07.10.2013, deci anterior efectuării controlului și întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța constată să scopul normei astfel edictate nu a fost afectat în așa măsură încât să se aplice o sancțiune contravențională de gravitate ridicată, existând o justificare din partea petentei care deținea la acel moment un contract de comodat legal întocmit cu privire la vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Se impune sancționarea petentei pentru omisiunea de a deține la bordul vehiculului controlat contractul de comodat, dar sancțiunea trebuie aplicată proporțional cu gravitatea faptei concrete. Or, în condițiile existenței unui contract încheiat la o dată anterioară sancționării efective, nu este justificată aplicarea unei sancțiuni cu amenda maximă prevăzută de lege pentru acea faptă. Totodată, instanța constată că la dosarul cauzei nu există date din care să reiasă că petenta a mai fost sancționată pentru fapte similare anterior.

Instanța consideră că sancționarea petentei cu avertisment este suficientă în sensul educării corespunzătoare a acestuia și pentru a-l determina pe acesta să manifestă mai multă diligență în viitor. Trebuie ținut cont și de faptul că petenta deținea celelalte acte necesare efectuării unui transport legal, la momentul controlului, singurul act lipsă fiind cel referitor la titlul în baza căruia se deține vehiculul de către petentă, în condițiile în care acesta nu se află în proprietatea sa.

Aplicarea unei sancțiuni contravenționale sub forma amenzii de 6.000 lei este disproporționată cu gravitatea faptei săvârșite. Mai mult, instanța apreciază că, față de particularitățile cauzei, o sancțiune pecuniară, chiar și la minimul ei legal, ar fi prea drastică.

Cu această ocazie, instanța are în vedere și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor si libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, și o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. De asemenea, și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că aplicarea sancțiunilor nu trebuie să reprezinte o măsură disproporționată și excesivă în raport cu situația care a determinat aplicarea lor.

Pentru toate aceste considerente, instanța:

Va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. TRANSMICAM R__ S.R.L., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTOLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, , împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx.

Va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 6000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 07.05.2015, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57, cu trimitere la art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012, cu sancțiunea avertismentului.

Va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pune în vedere acestuia ca, pe viitor, să manifeste diligență și să respecte dispozițiile legale încălcate.

Va menține ca valabile celelalte dispoziții din cadrul procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 07.05.2015.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. TRANSMICAM R__ S.R.L., cu sediul în ____________________ înregistrată la Registrul Comerțului A___, CUI Ro xxxxxxxx, reprezentată prin asociat unic Cismas C_________, cu domiciliul procesual ales în A___, __________________. 6 la cabinet individual de avocat C____ M_____, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTOLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, Sector 1, ________________________.38, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx și în consecință:

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 6000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 07.05.2015, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57, cu trimitere la art. 7 alin. (1) din HG nr. 69/2012, cu sancțiunea avertismentului.

Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pune în vedere acestuia ca, pe viitor, să manifeste diligență și să respecte dispozițiile legale încălcate.

Menține ca valabile celelalte dispoziții din cadrul procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 07.05.2015.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul A___, care se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C____ TĂMĂZLĂCARUFLORICA D_____

Red.Tehnored.C.T.

4 ex/08.02.2016/2 ex.____________________________________>

Prezenta hotărâre se va comunica cu :

- Petenta: S.C. TRANSMICAM R__ S.R.L., cu sediul social în B____ nr.507, jud. A___ CUI xxxxxxxx reprezentantă prin asociat unic C_____ C_________ cu domiciliul procesual ales în Ara __________________.6 la Cabinet avocat C____ M_____.

- Intimatul: INSPECTORATUL DE S___ PENTRU CONTOLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, sector 1, ________________________.38 cu sediul procesual ales în Timișoara ________________________.21, jud. T____.