R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.1984

Ședința publică din data de 03.10.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – B______ A______ M________- judecător

G______ M_____ - judecător

L____ C____ - judecător

Grefier - D______ D_____ R_____

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea petentă S.C. R___________ CO SRL, cu sediul în sect.4 București, ____________________.5, ________________________ nr. 1244/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – SDN PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ___________________, jud. Prahova, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Contestația este scutită de plata taxei de timbru și a tibrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea petentă, reprezentat de avocat F_____ B______, potrivit împuternicirii avocațiale _______ nr.xxxxxx/2013, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că contestația se află la primul termen de judecată și este motivată, după care,

Contestatoarea petentă, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând o adresă către Ministerul Transporturilor, prin care se comunică faptul că șpanul reprezintă marfă divizibilă și extrase din Hotărârea 1373/2008 și 432/27.04.2011, în care este definit, în mod clar, șpanul – ca marfă divizibilă.

De asemenea, solicită să prezinte instanței o mostră de șpan.

Instanța pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare.

Reprezentantul contestatoarei petente apreciază că este admisibilă, întrucât este formulată în condițiile prevăzute de lege.

Instanța rămâne în pronunțare cu privire la admisibilitatea contestației în anulare.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXX10, petenta __________________________, a formulat plângere impotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxxx/28.06.2010 incheiat de intimata C_______ Naționala de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania SA – SDN Ploiești, și a solicitat instanței anularea procesul verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic și pe cale de consecința exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 30.000 lei, precum și să se constate nulitatea absoluta a procesului verbal contestat.

In motivarea plangerii, petenta a aratat că la controlul efectuat in data de 28.06.2010 , ora 12,02 asupra vehiculului cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX / XXXXXXXX utilizat de a , care circula pe traseul Ploiești, Int. DN 1 a - DN 1 b, Bucov; Albești – P________; DN 1 d km 11+0, cu masa pe axa 3-5 de 21,20 t ( față de 20 t admisa), agentul constator a incheiat procesul verbal de contravenție nr. xxxxxx/28.06.2010 și , fără a indica ce temei legal a fost incalcat de petenta, a sancționat societatea petenta cu amenda contravenționala de 30.000 lei , potrivit art. 61 alin (1) lit (p) din O.G nr. 43/1997 cu modificarile și completarile utlterioare.

Petenta a aratat că procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absoluta, intrucat acesta a fost incheiat cu incalcarea dispozițiilor imperative prevazute de art. 16 alin 1 și 6, art. 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001; agentul constatator a sancționat petenta fără temei legal, fără să indice articolul și actul normativ ce au fost incalcate, care sancționează presupusa fapta savarsita de catre petenta.

Mai mult decat atat, petenta a aratat că procesul verbal este lovit de nulitate intrucat agentul constatator a sancționat fără temei legal; procesul verbal nu respecta condițiile de forma prevazute de lege; procesul –verbal nu indeplinește cerințele prevazute de art. 16 alin (7) din OG nr. 2/2001 ; agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor; solicitand anularea procesului verbal și sub aspectul temeiniciei.

In procesul verbal de contravenție intimata a consemnat că „ faptele comise de petenta constituite contravenție prin efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depașirea maselor maxim admise , fără a trece textul de lege se reglementează regimul juridic al transporturilor și ce articol a incalcat petenta.

In continuare, petenta a aratat că descrierea faptei s-a limitat la „ a circulat pe traseul ploiești, Int. DN 1 a – DN 1 B; Bucov; Albești – P________; DN 1 d Km 11+0 , cu masa pe axa 3-5 de 21,20 t ( față de 20 t admisa )” și la rubrica alte mențiuni „ autovehiculul era incarcat cu MPS E5M ( span) in cantitate de 20 tone conform avizul de insoțire a mărfii _______________ xxxxx din 28.06.2010 și este condus de domnul M____ M_____”, fără să se arata nici un alt element de fapt care ar fi putut cirmustanția imprejurarile in care fapta s-ar fi savarsit.

De asemenea, petenta a aratat că in procesul –verbal contestat nu s-a realizat o descriere clara a faptului că transportul s-a executat cu două mijloare ce transport, respectiv cap tractor și remorca, ca masa totala autorizata a acestora, incarcate cu span era sub limita legal prevazuta de legislația in materie, iar in locul unde a fost savarsita presupusa fapta nu exista limitare de gabarit și de greutate.

Mai mult decat atat, petenta a precizat că incarcatura in cele două vehicule a fost sub limita maxima prevazuta de lege, precum și imprejurarea că in zona efectuarii controlului , respectiv DN 1 a – DN 1 b, DN 1 D Km 11+0, societatea petenta putea efectua transportul deoarece marfa transportata era sub limita de 22 tone, iar comibinația marfă incarcata și cap tractor era sub limita de 40 tone și nu trebuia să obțină autorizație speciala de transport pentru zona respectiva.

In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozițiile art. 1, 4, 16 și 19 din O.G nr. 2/2001 , precum și pe dispozițiile din O.G 43/1997 și Ordinul nr. 1702/2005.

In dovedirea plangerii, petenta a depus inscrisuri aflate la filele 10-20 dosar.

In temeiul art. 242 alin 2 C.pr.civ, petenta a solicitat judecarea in lipsa.

Analizand actele și lucrarile dosarului, instanța a constatat următoarele:

La data de 28.06.2010, petenta a fost sanctionata contraventional cu o amenda in cuantum de xxxxx lei, intocmindu-se procesul-verbal de contraventie nr. xxxxxx/28.06.2010 pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 61 al. 1 lit. p din OG 43/1997, constand in aceea ca , la data susmentionata, in jurul orelor 11.59 , autovehiculul marfa A2S3 cu nr. inmatriculare XXXXXX/XXXXXX apartinand societatii a circulat pe traseul Ploiesti – Int.DN 1a-DN1b, Bucov, Albesti P________, Drum DN 1d km 11+0, cu masa pe axa 3-5 de 21.20 tone (fata de 20.00 tone admisa) .

Analizand procesul-verbal in ceea ce priveste legalitatea acestuia, instanta a apreciat ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma prevazute de OG 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.

Referitor la critica petentei ce vizeaza lipsa temeiului de drept in baza caruia a fost sanctionata, care ar atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie, instanta a respins-o, ca neintemeiata, avand in vedere imprejurarea ca, in continutul actului sanctionator este indicat art. art. 61 al. 1 lit. p din OG 43/1997 ca si text de lege ce reglementeaza contraventia retinuta.

Cat priveste celelalte critici formulate de catre petenta, care ar atrage nulitatea procesului verbal de contraventie, instanta le-a înlăturat, ca neintemeiate, avand in vedere imprejurarea ca incalcarea disp. OG 2/2001 poate atrage sanctiunea nulitatii relative, insa numai in situatia in care petentul ar face dovada existentei unei vatamari ce nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea actului de constatare. Or, in prezenta cauza, nu s-a facut o astfel de dovada.

De asemenea, actul de constatare a contraventiei beneficiaza de prezumtia relativa de temeinicie si face dovada, cu privire la situatia de fapt retinuta, pana la proba contrara, aceasta revenind petentului.

Instanta a apreciat ca situatia de fapt rezulta din coroborarea procesului verbal de contraventie (un mijloc de proba ce se bucura de prezumtia de temeinicie instituita de lege in favoarea sa tocmai pentru ca faptele ce constituie contraventii sunt constatate personal de agentii constatatori prev. de art. 15 al. 2 si 3 din OG 2/2001, asigurandu-se, astfel, obiectivitatea perceperii situatiei de fapt) cu tichetul de cantarire-masurare nr. 642, precum si cu documentele ce atesta greutatea autotrenului si a marfurilor transportate.

In ce priveste apararea petentei, in sensul ca nu a depasit greutatea totala admisa pe drumurile publice (40 de tone), autotrenul avand o greutate totala de 36,475 tone, instanta a inlaturat-o ca neintemeiata, avand in vedere imprejurarea ca aceasta a fost sanctionata pentru depasirea limitei de 20.00 tone, conform art. art. 61 al. 1 lit. p din OG 43/1997.

F___ de faptul ca petenta nu a administrat probe care sa combata situatia de fapt constatata in procesul-verbal si probata de catre intimata (tichetul de cantarire-masurare nr. 642, precum si documentele ce atesta greutatea autotrenului si a marfurilor transportate), instanta prin sentința civilă nr. 2365/07.03.2011 a respins plangerea contraventionala ca neintemeiata.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că fapta nu a fost corect încadrată juridic. Organele de constatare au reținut ca temei de drept art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997, când de fapt contravenția este prevăzută de art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997 coroborat cu art. 1 lit. b din HG nr. 1373/2008 (care reglementează furnizarea și transportul rutier de bunuri divizibile).

Marfa transportată a fost șpan, care prin natura sa poate fi divizată, fără a se aduce atingere structurii și compoziției interioare. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b din HG 1373/2008, a arătat recurenta, prin marfa divizibilă se înțelege „materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăți care sunt transportate cu vehiculele prevăzute la lit. a.

Recurenta – petentă a arătat că descrierea faptei s-a limitat la „a circulat pe traseul Ploiești, Int. DN1a – DN1b Bucov Albești P________; DN1 D KM 11

+ 0, cu masa pe axa 3-5 de 21,20 tone (față ) de 20 tone admisă”

În realitate, transportul s-a efectuat cu două mijloace de transport, respectiv combinația cap tractor și semiremorcă, cu masă totală autorizată a acestora, încărcate cu șpan era de 36,47 tone, deci sub limita legală de 40 tone, iar în locul constatării faptei nu exista limită de gabarit în greutate.

A prezentat documentele justificative organului de constatare, potrivit cărora marfă era divizibilă.

A invocat jurisprudența CEDO (cauza Maszni contra României 2006, A_____ contra României 2007), susținând că sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. Prin urmare, nu este obligată să-și dorească nevinovăția, sarcina probei revine intimatului.

Recurenta a susținut că a făcut dovada efectuării transportului cu o combinație cap tractor + semiremorcă, greutatea fiind de 20 tone și nu de 21,200 tone, cum a reținut instanța de fond.

Masa totală a combinației cap tractor și semiremorcă a fost de 36,475 tone, potrivit notei de cântar, CMR –ului și cărții de identitate.

Potrivit dispozițiilor din Anexa 2 lit. A din OG nr. 43/1997 limita maximă a tonajelor pe osii admise pe drumurile deschise triplet (tridem) este de 22 tone, iar marfa încărcată în combinația de vehicule a fost de 20 de tone.

Recurentei petente i s-a încuviințat în cadrul probei cu înscrisuri noi, ca intimata să depună la dosarul cauzei nota de constatare, dovada verificării metrologice a cântarului.

S-a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. xxxxx/25.03.2010 (fila 134) și recurenta petentă a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la acest înscris, deoarece rubrica unse s-ar identifica codul de instalație al cântarului, cu nr. xxxxxx-xxxxxx apar modificări prin îngroșare a nr. de identificare al cântarului în cauză, fiind denaturate numerele originale existente pe acest înscris.

Instanța a constatat că la dosar există două copii ale BVM și verificând aceste copii cu BMV original a constatat că acesta din urmă este în concordanță cu copia aflată la fila 23, cifra 9 din rândul 3 – prima parte a tabelului este îngroșată, dar nu rezultă că a fost scrisă peste altă literă.

Din acest considerent instanța a constatat încheiată verificarea de scripte.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum cer dispozițiile art. 304 indice 1, Cod Procedură Civilă, instanța a reținut că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă l-a respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Nelegalitatea invocată de recurentă vizează încadrarea juridică a presupusei fapte în art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997.

Susține că șpanul este o marfă divizibilă, deoarece prin natura sa poate fi divizată, în două sau mai multe încărcături, fără a-și pierde structura și compoziția. Prin urmare, încadrarea juridică este greșită, art. 61 alin. 1 lit. p, vizează efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale admisă.

Tribunalul constată că susținerea recurentei nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b din Hotărârea 1373/28.10.2008 bunurile divizibile sunt materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăți, provenite din exploatări miniere, de carieră sau balastiera ori materiale fluide sau semifluide provenite de la stații de mixturi asfaltice ori stații de betoane, aditivi și lianți în construcții, aflate pe teritoriul României și care sunt transportate cu vehiculele prevăzute la lit. a.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, șpanul oțel nu este o marfă divizibilă și prin urmare, încadrarea juridică a faptei este corectă. Pentru a fi transportat, șpanul oțel nu poate fi divizat în două sau mai multe încărcături, fără riscul deteriorării, fără cheltuieli nejustificate.

Critica vizând insuficienta descriere a faptei este, de asemenea, neîntemeiată, agentul constatator a consemnat în procesul verbal de contravenție „autovehiculul este încărcat cu MPSESM (șpan) în cantitate de 20 tone, conform avizului de însoțire a mărfii _______________ xxxxx.

A criticat faptul că s-a omis a se menționa că transportul s-a efectuat cu combinația cap tractor și semiremorcă, precum și faptul că locul săvârșirii faptei nu a fost semnalizat cu limitare de gabarit și greutate.

Însă petenta a fost sancționată pentru transport mărfuri cu autotren cu depășirea masei de 20 tone, conform art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997 și în consecință, tribunalul înlătură susținerea conform căreia combinația cap tractor și semiremorcă se încadra sub greutatea de 40 tone (având 36,475 tone).

Sarcina probei privind caracterul divizibil al șpanului oțel revenea petentei și nu intimatei, contrar susținerilor recurentei, deoarece cel care face o cerere în fața instanței trebuie s-o dovedească. Din nota de cântar aflată la fila 16 dosar fond reiese că marfa a fost șpan oțel, marfă indivizibilă și aceasta datorită dimensiunilor și masei sale nu poate fi transportată de un autovehicul, o remorcă, un tren rutier sau un vehicul articulat, astfel încât acesta trebuie să respecte masele și/ sau dimensiunile maxime admise.

Examinând cauza sub aspectul admisibilității contestației in anulare, instanța retine următoarele: Disp. art. 318 (1) ind. 1 dispune ca: ”Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație in anulare când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale precum si in cazul in care instanța, respingând recursul, a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Din cuprinsul motivării Deciziei nr.1224 din 30.10.2012 a Tribunalului Prahova, instanța constata incidenta in cauza a dispozițiilor legale mai sus menționate cu privire la faptul ca dezlegarea data problemei deduse judecații este rezultatul unei greșeli materiale.

Astfel, instanța a înlăturat motivul de recurs referitor la nelegalitatea si netemeinicia hotărârii atacate cu privire la faptul ca in realitate cantitatea de span transportat reprezintă o marfa divizibila,si nu indivizibila ,dar in considerente a menționat argumente contradictorii , după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b din Hotărârea 1373/28.10.2008 bunurile divizibile sunt materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăți, provenite din exploatări miniere, de carieră sau balastiera ori materiale fluide sau semifluide provenite de la stații de mixturi asfaltice ori stații de betoane, aditivi și lianți în construcții, aflate pe teritoriul României și care sunt transportate cu vehiculele prevăzute la lit. a.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, șpanul oțel nu este o marfă divizibilă și prin urmare, încadrarea juridică a faptei este corectă. Pentru a fi transportat, șpanul oțel nu poate fi divizat în două sau mai multe încărcături, fără riscul deteriorării, fără cheltuieli nejustificate.

Din aceasta perspectiva, dezlegarea data de instanța de recurs problemei deduse judecații este rezultatul unei greșeli materiale, constând in modul in care a calificat marfa de span-hotel ca fiind indivizibila, deși definițiile mai sus detaliate conduc la o alta concluzie.

De asemenea, instanța constata ca deși recurenta a solicitat in recurs efectuarea verificării de scripte, aceasta proba, deși a fost încuviințata, nu a fost efectuata in realitate conform disp art177 si urm. C.pr.civ., situație asimilata omisiunii de a cerceta unul din motivele de modificare sau casare.

F___ de considerentele ce preced, instanța constata admisibila in principiu contestația, sens in care o va admite in principiu, iar pe cale de consecința va anula decizia nr.1224/3.10.2013 a Tribunalului Prahova, fixând termen de judecata pentru soluționarea recursului data de 7.11.2013, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea petentă S.C. R___________ CO SRL, cu sediul în sect.4 București, ____________________.5, ________________________ nr. 1244/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – SDN PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ___________________, jud. Prahova.

Anulează decizia nr.1224/30.10.2012 a Tribunalului Prahova.

Fixează termen pentru judecarea recursului la 07.11.2013, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.

P_________ JUDECĂTOR

B______ A______ M________ G______ M_____

JUDECĂTOR

L____ C____

Grefier

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. L.C./Tehnored.D.D.R..

J.F. S_______ V_______ I______

d.f. XXXXXXXXXXXX10

3 ex./ 25.10.2013