Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 24 martie 2014

Completul compus din:

Președinte – P_______ L___

Judecător – A_____ L__________

Judecător – P_______ M_____

Grefier – S_____ S_____ G_______

D E C I Z I A N R. 2 6 3

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul M________ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. 2323 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul și consilier juridic G____ G______, pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,

Recurentul M________ C_______, depune la dosar concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Având cuvântul, asupra recursului, recurentul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul anulării procesului – verbal de contravenție.

Arată că a colaborat cu poliția, la solicitarea agentului de poliție s-a dat jos din autoturism, a deschis portbagajul, însă în momentul în care a cerut explicații, agentul constatator a avut o atitudine agresivă folosind un limbaj violent, motiv pentru care a avut și el o atitudine reticentă față de agentul constatator.

Având în vedere că martorul propus la instanța de fond nu a putut fi audiat pentru că nu era în țară, solicită audierea acestuia în acest moment, motivat de faptul că acesta s-a întors.

Consilier juridic G____ G______, pentru initmat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 2323 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M________ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, menținându-se procesul verbal de contravenție _______.C nr. xxxxxxx/16.03.2012, contestat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______.C nr. xxxxxxx/16.03.2012, s-a reținut că în data de 16.03.2012, în jurul orei 15,25, în Mun. B_______, jud. B_______, petentul a fost depistat conducând autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a folosi centura de siguranță, iar ulterior nu s-a supus indicațiilor agentului rutier.

Că, petentul a fost sancționat pentru faptele contravenționale prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din OUG nr. 195/2002 – „nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz” și art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002- „nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.

Petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum total de 420 lei, respectiv câte 140 lei amendă contravențională pentru prima faptă și 280 lei amendă contravențională pentru a doua faptă, cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a constat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă condiția legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a respins apărările petentului ca fiind neîntemeiate și lipsite de credibilitate.

A mai reținut prima instanță că intimata a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravențiile fiind constatate personal de către agentul constatator, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal îndeplinește condiția temeiniciei. De altfel, cele reținute în procesul verbal de contravenție sunt susținute de rapoartele agentului constatator G_______ D____, ale ag. pr. J___ G______, precum și de raportul ag. pr. B___ A______ și a martorului A________ F_____ – filele 19-24 ds. fond.

În cauză, instanța de fond a procedat la luarea unei declarații agentului constatator G_______ D____, la termenul de judecată din data de 04.03.2013.

Prima instanță a constat că atitudinea petentul a fost una de nerespectare a indicațiilor polițistului rutier, creând o stare conflictuală. În ceea ce privește fapta contravențională de nerespectare a obligației de a purta centura de siguranță, petentul nu a contestat-o prin plângerea contravențională, argumentele sale privind cu precădere comportamentul și atitudinea agentului constatator în timpul controlului.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului pentru contravențiile săvârșite, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr. 2/2001, aceasta este corect individualizată, având în gradul ridicat al periculozității faptelor chiar pentru petent, dar și pentru ceilalți participanți la trafic, antecedența contravențională a petentului, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, întrucât gravitatea faptei este ridicată.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul M________ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal _______.C nr. xxxxxxx/16.03.2012, contestat.

Împotriva sentinței civile arătate mai sus a declarat recurs petentul M________ C_______, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat, ori, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment și anularea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere.

În motivarea recursului, petentul – recurent arată că sentința recurată este netemeinică. În primul rând, arată recurentul, prima instanță a reținut în mod greșit că nu a contestat fapta de nerespectare a centurii de siguranță, deoarece prin plângerea formulată a solicitat anularea procesului verbal de contravenție întrucât nu a săvârșit nici o faptă contravențională. Fapta reținută în procesul – verbal, de nerespectare a obligației de a purta centura de siguranță nu a fost dovedită în nici un fel, deși autoritatea care emite actul de constatare avea obligația de a proba săvârșirea faptei.

Mai arată recurentul că apreciază că acest proces – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege, sancțiunile aplicate fiind nejustificate, întrucât nu au fost respectate „normele privind modul de acțiune în trafic potrivit Concepției de Atitudine și Acțiune a Poliției Rutiere”.Cel care trebuia s[ completeze procesul verbal și să-l sancționeze pe petent trebuia să fie agentul J___ I____, acesta fiind cel care l-a oprit în trafic și i-a cerut actele, nu agentul G_______ D____, care i-a verificat autoturismul, acesta din urmă spunându-i că va fi sancționat pentru faptul că nu deține acte pentru bunurile aflate în autoturism.

Recurentul arată de asemenea în cererea de recurs că, deși a solicitat audierea martorului A________ F_____, acest martor nu a fost audiat, instanța luând în considerare declarațiile martorilor luate cu ocazia săvârșirii pretinsei contravenții, încălcându-se cele trei principii ale procesului civil: contradictorialitatea, oralitatea și nemijlocirea, probele trebuind administrate nemijlocit în fața instanței.

Recurentul a indicat ca temei de drept al cererii de recurs art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304¹ Cod de procedură civilă.

Intimatul IPJ B_______, legal citat cu duplicatul cererii de recurs (proces-verbal de citare, fila 10), nu a depus întâmpinare dar și-a trimis reprezentant la termenul fixat pentru judecata recursului, care a pus concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică.

Tribunalul, examinând actele și lucrările aflate la dosarul de fond nr. XXXXXXXXXXXXX și sentința civilă nr. 2323 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria B_______ sub nr. XXXXXXXX/2011 din 20.03.2012, petentul – recurent M________ C_______ a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 16.03.2012, sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment și anularea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere, „rămasă astfel fără suport juridic, apreciind că prin fapta săvârșită s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite de normele juridice încălcate”, ținând cont și de faptul că nu a mai fost anterior sancționat contravențional.

În cuprinsul plângerii petentul arată că a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției rutiere, că inițial agentul de poliție J___ I____ i-a spus că a fost surprins vorbind la telefon în timp ce conducea, apoi celălalt agent de poliție, G_______ D____, i-a cerut actele mașinii și asigurarea, apoi i-a cerut să deschidă portbagajul și portierele mașinii, solicitându-i să prezinte documente pentru bunurile alimentare aflate în autoturism, pentru ca, în final, agentul G_______ D____ să completeze pe numele petentului un proces – verbal de contravenție, pentru că nu ar fi purtat centura de siguranță, moment în care, pentru că nu mai înțelegea nimic, a cerut explicații și lămuriri pentru ce este sancționat. Petentul arată că, întrucât nu aveau pentru ce să-l sancționeze, agentul G_______ D____ l-a sancționat, în mod nelegal, pentru că nu ar fi respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea profesiei și pentru că nu ar fi purtat centura de siguranță.

Așa cum s-a reținut mai sus, Judecătoria B_______, în cuprinsul sentinței recurate, a făcut o examinare a procesului – verbal contestat, atât sub aspectul legalității, stabilind în mod corect că în cuprinsul procesului verbal se regăsesc toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, cât și al temeiniciei, stabilind în mod corect că procesul verbal îndeplinește condiția temeiniciei.

Astfel, faptele reținute prin procesul – verbal au fost constatate personal de agentul constatator, polițist rutier aflat în exercițiul funcțiunii, care a fost audiat în fața primei instanțe și a reafirmat cele consemnate în procesul verbal și raportul olograf, depus de intimatul IPJ odată cu întâmpinarea. Procesul – verbal astfel încheiat, se bucură de prezumția de temeinicie, iar petentul – recurent nu a răsturnat această prezumție, prin administrarea vreunei probe care să dovedească faptul că petentul purta centura de siguranță în momentul opririi în trafic de către polițistul rutier și că ar fi rămas la mașină, așa cum i s-a solicitat, cât timp polițistul completa procesul – verbal.

Împrejurarea că oprirea petentului în trafic a fost făcută de unul dintre cei doi membri ai echipajului de poliție, iar procesul verbal a fost încheiat (completat) de celălalt membru al echipajului, polițist rutier aflat în exercițiul funcțiunii), nu poate fi considerată cauză de nulitate a procesului verbal, atâta vreme cât ambii polițiști se aflau în același loc, erau în exercițiul funcțiunii și au constatat personal, fiecare dintre ei, faptele reținute prin procesul – verbal.

În ce privește împrejurarea că martorul A________ F_____, martor asistent la refuzul petentului de a semna procesul – verbal, a cărui audiere a fost cerută atât de petent cât și de intimatul IPJ, nu a fost audiat în fața primei instanțe, tribunalul constată că neaudierea martorului nu este imputabilă Judecătoriei B_______, prima instanță a admis proba și a citat întâi martorul prin agent procedural, apoi, întrucât nu s-a prezentat în fața instanței, a fost citat cu mandat de aducere, dar polițistul însărcinat cu aducerea martorului nu l-a găsit la domiciliu, fiind plecat la lucru în străinătate, potrivit declarației socrului său (proces – verbal, fila 40 dosar de fond). Având în vedere că, deși a fost citat cu mandat de aducere, martorul A________ F_____ nu s-a prezentat în fața instanței, în mod corect Judecătoria B_______ a procedat la judecata plângerii fără audierea acestui martor, întrucât art. 188 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede expres că „ Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează instanța va putea păși la judecată” .

Tribunalul constată, de asemeni, că Judecătoria B_______ a examinat și proporționalitatea sancțiunii aplicate petentului, apreciind în mod corect că faptele săvârșite de petent au un grad de pericol social crescut, astfel încât nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, fiind menținute toate dispozițiile din procesul – verbal, inclusiv cea privind suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 zile, aceasta fiind o sancțiune complementară, obligatorie, ce însoțește sancțiunea principală a amenzii, în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.f) din OUG nr. 195/2002.

Față de cele reținute mai sus, nefiind dat în cauză niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței civile nr. 2323 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, recursul declarat de recurentul – petent M________ C_______ va fi respins ca nefondat, păstrându-se sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - petent M________ C_______, domiciliat în _________________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în Mun. B_______, cu sediul în mun. B_______, ____________________. 57, jud. B_______ împotriva sentinței nr. 2323 din 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

P_______ L___, A_____ L__________, P_______ M_____, S_____ S_____,

Aflat în prenatal semnează

primul grefier al instanței

Red. A.L.

Tehnored. AL

2 ex./05.09.2014

Jud. fond. A_____ A____