Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 647 A

Ședința publică de la 18 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ R_____ M______

JUDECĂTOR – M_______ L_____ I_______

Grefier – C________ D______

Pe rol judecarea apelului civil în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCA I_______ în contradictoriu cu intimatul D___ S_____, 90 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ nr. xxxxxx/28.03.2014.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași dată, care face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru ca apărătorul intimatului să depună concluzii scrise.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată:

Prin sentința civilă nr. 90 din 21.01.2015 a Judecătoriei Slobozia s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul D___ Ș_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA, anulându-se procesul verbal ________ nr.xxxxxx/28.03.2014 întocmit de intimată și exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de xxxxx lei aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/28.03.2014, s-a reținut in sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, constând in aceea că la controlul efectuat in data de 27.03.2014, în intervalul orar 13:40-14:00, la terenul agricol organizat de petent pe raza localității Miloșești, Jud. Ialomița, a fost identificat de către inspectorii de muncă numitul M____ Valere care presta activitate de arat a terenului agricol, constatându-se că petentul l-a primit la munca pe acesta fără a încheia contract individual de munca înainte de începerea activității de către angajat.

În consecință, în baza art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei.

În drept, instanța a reținut că potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 „1. Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. 2. Anterior începerii activității, contractul individual de munca se înregistrează in registrul general de evidenta a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.„

De asemenea, art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003 prevede că „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011 „Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. „

Instanța a reținut că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

În raport de dispoz. art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat motive de nelegalitate a actului având inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.

De asemenea, fapta, astfel cum este reținută de agentul constatator a fost corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de legiuitor, procesul verbal contestat fiind legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu privire la administrarea unor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele romane, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A_____ c/României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În aplicarea principiilor enunțate anterior, instanța a constatat că la baza încheierii procesului-verbal de contravenție a stat efectuarea unui control la data de 27.03.2014, ocazie cu care inspectorii de muncă au identificat pe numitul M____ Valere, pe terenul agricol deținut de petent în localitatea Miloșești, Jud. Ialomița, desfășurând activitate de arare a terenului.

Având la bază declarația numitului M____ Valere, în urma consultării bazei naționale de date privind registrul de evidență a salariaților organizată la nivelul Inspecției Muncii, la data de 28.03.2014, ora 12:02:16 (fila 43), s-a constatat că petentul nu a transmis registrul privind contractul individual de muncă al numitului M____ Valere, persoană identificată prestând activitate de arare a terenului agricol la data de 27.03.2014.

În susținerea acestor constatări, intimata a prezentat declarația scrisă a persoanei descoperite la terenul agricol controlat (M____ Valere f.41 dosar), din care a rezultat ca numitul M____ Valere prestează activitate de tractorist pentru petent pentru suma de 30-40 lei pe zi, lucrează 2-3 ore pe zi, de la ora 10:00 la ora 14:00, iar activitatea a fost începută la data de 25.03.2014.

Pe de altă parte, petentul nu a negat că numitul M____ Valere presta activitate de arare a terenului său la data de 27.03.2014, dar a arătat că activitatea era prestată cu caracter ocazional, ca ajutor oferit între prieteni și s-a datorat exclusiv faptului că starea de sănătate a petentului l-a împiedicat să realizeze el însuși activitatea de semănat.

Prin declarația dată în fața instanței la termenul din 06.01.2015, sub prestare de jurământ, martorul M____ Valere a precizat că nu a prestat servicii în mod regulat pentru petent, ci a fost chemat cu acel prilej să ajute la muncile câmpului deoarece petentul era foarte bolnav, activitate ce a durat 2-3 zile. Martorul arată că este prieten foarte bun cu petentul și că nu a mai lucrat după control pentru acesta, iar suma de 20-30 lei primită a fost oferită pentru țigări.

Martorul a mai aratat că l-a ajutat pe petent în temeiul relațiilor de prietenie, iar din declarația sa reiese că acesta nu se considera a fi angajat al petentului. Mai precizează că fișa de identificare a fost completată de el, dar a fost ajutat de inspectorii I.T.M.

Instanța a apreciat că susținerile petentului au fost confirmate de martorul audiat în fața instanței, precum și de înscrisul medical nr. 1575/21.03.2014 (fila 57) din care a reieșit că petentul avea probleme de sănătate în perioada în care a fost efectuat controlul care necesitau repaus total la pat, considerente față de care instanța a apreciat ca verosimilă explicația oferită de petent în sensul că activitatea desfășurată de numitul M____ Valere a avut caracter ocazional și s-a realizat în virtutea unor relații de prietenie, reprezentând un ajutor sporadic dat ca urmare a stării precare de sănătate a petentului ce îi făcea imposibilă realizarea de către acesta a muncilor agricole.

În plus, instanța a mai reținut că inclusiv din fișa de identificare completată de numitul M____ Valere la data controlului, a rezultat faptul că acesta nu desfășura o activitate cu caracter de continuitate pentru petent, atâta vreme cât a precizat că primea o sumă de bani pentru fiecare zi, și nu un salariu pentru o perioadă mai lungă (săptămânal, lunar, etc.), precum și faptul că activitatea era prestată timp de 2-3 ore pe zi.

În urma analizării în ansamblu probatoriului indicat, instanța a avut în vedere că în cadrul unei comunități restrânse, membrii se ajută reciproc prestând diferite servicii unul pentru celalalt. Aceste servicii au caracter sporadic și sunt determinate de starea de nevoie în care se află un membru al comunității.

În acest caz, după cum rezultă din declarația martorului, petentul a fost ajutat de numitul M____ Valere, iar instanța apreciază că acest ajutor nu se poate circumscrie relațiilor de muncă ce reclamă cu necesitate încheierea unui contract de muncă, ci raporturilor de prietenie, bună vecinătate și conviețuire în cadrul unei comunități restrânse.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în cauză, s-a conturat un dubiu rezonabil cu privire la săvârșirea de către petent a faptei prevăzute de art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 și sancționate de art.260 alin.1 lit. e din același act normativ, astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție, iar acest fapt este de natură sa răstoarne prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal.

Practic, petentul a fost în măsura să avanseze o explicație verosimilă, susținută de probe concrete (declarație de martor, înscrisuri) prin care să justifice prezența numitului M____ Valere la terenul agricol și să atragă o îndoială rezonabilă cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.

Potrivit principiului in dubio pro reo, consacrat în materie contravențională de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului indicată anterior, orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancționate contravențional.

Față de toate aceste considerente, întrucât au existat dubii rezonabile cu privire la exactitatea situației de fapt reținute de agentul constatator și implicit la săvârșirea de către petent a faptei prevăzute de art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003, instanța a apreciat că în cauza, prezumția de veridicitate a fost răsturnata, iar procesul-verbal este netemeinic întocmit.

Cu privire la susținerea intimatei în sensul că petentul și-a însușit săvârșirea faptei prin adresa nr. 1/02.04.2014, instanța nu a reținut-o față de împrejurarea că aducerea la îndeplinire a măsurii dispuse prin anexa la procesul verbal de control nr. 67/TM/xxxxxx din data de 28.03.2014 nu constituie o recunoaștere a faptei imputate, ci respectarea unei obligații stabilite în sarcina sa de către o instituție a statului, a cărei nerespectare ar fi putut atrage asupra petentului aplicarea unor noi sancțiuni, astfel cum este menționat în mod expres în actul respectiv (fila 17, partea finală).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen și motivat, intimatul organ constatator, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingeri plângerii contravenționale.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul reiterează motivele invocate în întâmpinarea depusă la judecata pe fond, apreciind procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic, iar amenda aplicata a fost la limita minimului prevăzut de lege, invocând că legislația în vigoare nu reglementează forma de prestare a unor activități pe bază de rudenie sau prietenie (fără obținerea unor compensații materiale.

Mai arată că metodologia efectuării controlului prevede completarea fișei de identificare, care reprezintă „gândirea legiuitorului” și prin a cărei completare se obțin informații cu privire la persoanele găsite prestând activități fără forme de angajare.

Apreciază afirmațiile conform cărora activitatea numitului M____ Valere se desfășurau în baza unor relații de prietenie, ca nefiind reale și reprezentând voința părților.

Față de motivele invocate, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingeri plângerii contravenționale formulate de petent.

Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea apelului ca întemeiat și menținerea sentinței de fond atacate cu apel, ca legală și temeinică, arătând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a materialului probator administrat în cauză prin care prezumția de vinovăție a fost răsturnată.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată următoarele:

Din probele administrate în fața primei instanțe , respectiv proba testimonială cu martorul M____ Valere și înscrisul medical nr. 1575/21.03.2014 rezultă , așa cum a reținut corect și instanța de fond , că raporturile dintre petentul D___ Ș_____ și M____ Valere nu au fost raporturi de muncă , ci raporturi de prietenie , de ajutor între membrii comunității . M____ Valere l-a ajutat pe apelant la semănat ca urmare a stării de sănătate precare a acestuia din urmă , care nu i-a permis să efectueze chiar el muncile agricole .

Prin urmare , tribunalul apreciază ca neîntemeiate susținerile apelantei din motivele de apel că raporturile dintre cei doi au fost raporturi de muncă , atât timp cât activitatea desfășurată de M____ Valere nu a fost una cu caracter de continuitate și a durat o perioadă scurtă de timp , fiind generată de relațiile de prietenie și vecinătate existente între membrii comunității .

Față de considerentele de mai sus , tribunalul , în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ. , va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul organ constatator I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA .

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul organ constatator I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA, cu sediul în municipiul Slobozia, ____________________, nr. 1A, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.90 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.

Președinte, Judecător,

Grefier,

Red. M.L.I./tehnored.CD/4ex/23 .09.2015

Judecător fond A.O./ Judec.Slobozia