Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3192/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE R_______ V_______

Judecător D______ D_____ A________

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul –petent R______ C_________ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL BDNE, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la cele două strigări ale cauzei, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată

Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În ceea ce privește cererea de probatoriu formulată de apelantul –petent R______ C_________, tribunalul respinge proba cu înscrisuri ca nefiind utilă soluționării cauzei în conformitate cu disp. art.478 alin 2 și 479 alin 2 C.pr. civ, față de împrejurarea că nu a anexat cererii de apel înscrisuri noi, raportat și la ansamblul probator, tezele probatorii invocate.

În ceea ce privește proba testimonială solicitată de apelantul –petent, tribunalul o respinge, față de împrejurarea că nu a precizat teza probatorie și având în vedere actele și lucrările dosarului, cât și probele administrate în fața instanței de fond.

În ceea ce privește proba materială solicitată de apelantul –petent constând în planșe fotografice apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și în conformitate cu disp. art.478 alin2 și 479 alin 2 și 341 C.pr. civ, o încuviințează, ia act că aceasta a fost deja administrată.

În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL BDNE prin întâmpinare, față de împrejurarea că nu a depus înscrisuri noi și nu a indicate teza probatorie, o respinge, în conformitate cu disp. art.478 alin2 și 479 alin 2 C.pr. civ.

Tribunalul reține cauza spre soluționarea apelului.

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul R______ C_________ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL BDNE, a solicitat instanței anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014.

În fapt, a arătat că la data de 17.04.2014 în timp ce conducea autoturismul marca VW Tiguan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 7 Pitești Râmnicu V_____, în localitatea Drăganu, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 102 km/h. A învederat că nu a depășit viteza legală.

A invocat ca motive de nelegalitate a procesului verbal faptul că operatorul radar nu este același cu cel care a aplicat sancțiunea, că nu sunt menționate toate condițiile în care este făcută înregistrarea, respectiv condițiile de meteo. Petentul a subliniat că agentul constatator trebuia să perceapă în mod nemijlocit săvârșirea contravenției pentru a fi în măsură să aprecieze gradul de pericol social al faptei săvârșite; faptul că nu s-a consemnat locul unde a fost montat cinemometrul și nu sunt descrise condițiile în care s-a făcut înregistrarea și nici identitatea operatorului.

Petentul a mai arătat că dacă s-ar aplica eroarea maximă tolerată la viteza cu care a fost înregistrat, încadrarea juridică a faptei ar fi cu totul alta. A invocat dispozițiile pct. 3.3.2 din NML 021-05, precum și faptul că nu i s-a făcut dovada omologării și verificării metrologice a cinemometrului. Totodată, a menționat că fapta nu este descrisă corect și complet.

A solicitat instanței să rețină că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat decât prin administrarea probei video, din care rezultă că autoturismul condus de petent era în depășire, dubiu care trebuie să îi profite.

În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu înregistrarea video, certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică, autorizația de operator radar pentru agentul M____ C_____.

În drept, a invocat OG 2/2001, OUG 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, NML 021-05.

La data de 06.06.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că procesul verbal contestat de petent este legal și temeinic încheiat. În fapt, la data de 29.04.2014 s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX circula cu viteza de 102 km/h, depășind limita maximă de viteză cu 52 km/h, pe raza localității Drăganu. A mai învederat că aparatul radar a fost verificat metrologic și a fost manevrat de un operator autorizat.

În probațiune a depus planșe foto, registru abateri, atestat operator radar.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare. A invocat faptul că nu i s-a acordat dreptul de a face obiecțiuni, precum și faptul că agentul constatator trebuia să perceapă nemijlocit săvârșirea contravenției pentru a fi în măsură să aprecieze gradul de pericol social al faptei săvârșite. Petentul a învederat că procesul verbal de contravenție nu s-a încheiat pe formularul din anexa nr. 1D.

Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și înregistrarea video, respingând petentului proba testimonială și cea constând în certificatul de omologare a aparatului radar.

Petentul a formulat concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2014 Judecătoria Pitești a respins plângerea, menținând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014, petentul R______ C_________ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut că la data de 17.04.2014 acesta a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7 km 128 localitatea Drăganu, jud. Argeș, autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 102 km/h în localitate, sensul Pitești Râmnicu V_____, depășind cu 52 km/h viteza legală admisă pe acel sector de drum. A fost înregistrat cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că art. 17 din OG 2/2001 prevede limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, nerespectarea celorlalte dispoziții legale atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, anume insuficienta descriere a faptei, instanța reține că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal atacat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 102 km/h în localitate, indicând astfel împrejurările care au generat fapta pentru care a fost sancționat (depășirea limitei de viteză). Totodată, instanța reține că nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă a actului contestat doar când se dovedește existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, iar petentul nu a făcut o astfel de dovadă.

În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent, anume că intimatul nu a depus atestatul operator radar pentru agentul care a încheiat procesul verbal contestat, instanța reține că faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.

Cu privire la nerespectarea modelului de proces-verbal de contravenție din anexa nr. 1D prevăzut la art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, instanța reține următoarele:

OUG 195/2002 și HG 1391/2006 prevăd posibilitatea constatării faptelor contravenționale și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, însă în această situație legiuitorul a impus ca agentul constatator să încheie procesul verbal pe un formular prevăzut în anexa 1D (art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006).

Rațiunea unei atare dispoziții constă în faptul că acest tipizat are rubrici speciale referitoare la identificarea mijlocului tehnic cu ajutorul căruia s-a constatat fapta, astfel încât în ipoteza contestării acestei fapte, instanța să poată verifica în ce măsură, mai ales din punct de vedere al verificării metrologice, mijlocul tehnic era apt să facă o atare înregistrare sau măsurare, pentru ca aceste înregistrări sau măsurători să poată constitui probe.

Procesul verbal contestat că nu este în forma tipizatului prevăzut în anexa 1D, dar cuprinde date de identificare a mijlocului tehnic folosit („aparatul radar PYTxxxxxxxxx montat pe auto XXXXXXXXX”), situație în care instanța nu este în imposibilitate de a verifica dacă mijlocul de înregistrare a faptei îndeplinea cerințele legale din punct de vedere al verificării metrologice (buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx, fila 66).

Mai mult decât atât acest aspect nu este sancționat cu nulitatea absolută, și dat fiind că petentul nu a făcut proba unei vătămări rezultate din nerespectarea modelului prevăzut în anexa 1D, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, instanța constată că motivul de nelegalitate invocat este netemeinic, urmând a-l respinge.

În ceea ce privește marja de eroare invocată de petent, aplicarea dispozițiilor art.3.1.1. lit. b și c din NML 021-05, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, conform căreia eroarea tolerată este de ± 3% sau ±4% din valoarea convențional adevărată pentru viteza egală sau mai mare de 100 km/h, nu este de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep.

Motivul de anulare a procesului-verbal referitor la marja de eroare a cinemometrului, care ar determina o altă încadrare a faptei contravenționale, invocat de petent, este neîntemeiat, în condițiile în care erorile de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute în vedere exclusiv la acordarea aprobării de model și a buletinului de verificare metrologică și, în raport de „+” sau „ – ” la fel de bine la viteza constatată s-ar putea adăuga procentul de eroare, iar nu scădea această valoare. Măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, în sensul efectuării unor „ajustări” de scădere sau adunare. Operatorul radar nu face decât să constate valoarea măsurată, respectiv să înregistreze viteza afișată de aparatul radar. Astfel, prin certificarea metrologică a aparatului radar se atestă că acesta respectă condițiile legale, inclusiv în ceea ce privește marja de eroare de 3%, aceasta fiind luată în calcul la afișarea vitezei măsurate.

Referitor la posibilitatea formulării de obiecțiunii, instanța reține că petentului i-a fost respectat acest drept, fiind consemnat la rubrica „obiecțiuni” faptul că „nu mi s-a prezentat aparatul radar, acesta fiind montat pe alt auto, și nici certificatul de omologare”.

De asemenea, instanța reține că nemenționarea condițiilor meteo, precum și a locului unde a fost amplasat cinemometrul nu sunt în măsură să determine nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, în lipsa unei probe privind vătămarea produsă petentului.

Având în vedere că instanța a respins toate criticile de nelegalitate formulate de către petent, pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.

Astfel, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video.

Cu privire la situația de fapt, instanța constată că petentul a condus cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate – Drăganu), depășind astfel limita legală cu 52 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014, înregistrarea video și planșele foto, unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentului a rulat și pentru care a fost sancționat este de 102 km/h.

Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța constată că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:

„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.

5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.

5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."

Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.

În cauză, instanța constată că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.

Astfel în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2013 (fila 66) s-a menționat marca (DACIA L____), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (XXXXXXXXX) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

În procesul verbal este identificat autoturismul IPJ utilizat ca având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.

Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2013 (fila 66) și în staționare și în deplasare.

Întrucât în imaginile de pe planșele foto și din vizualizarea înregistrării video aflate la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv XXXXXXXX, care se deplasează cu viteza de 102 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.

Instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 765 lei pentru fapta reținută, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că petentul a condus cu 102 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.

Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.

Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a respins plângerea contravențională formulată de petentul R______ C_________ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL BDNE, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/17.04.2014., ca fiind legal și temeinic.

Împotriva sentinței civile a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea criticilor sentinței apelate s-a arătat că există dubiu cu privire la viteza pe are autoturismul pe care l-a condus o avea întrucât din fotografii reiese că aceasta este rezultatul vitezelor a două autoturisme.

Procesul verbal contestat este întocmit de un alt agent decât operatorul radar deși acesta din urmă este cel care a constat săvârșirea contravenției.

S-a solicitat, ca în subsidiar, să se aibă în vedere gradul de pericol social al faptei contravenționale reținute în sarcina sa.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.

Instanța de fond, prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

Fapta contravențională reținută în sarcina petentului s-a dovedit neechivoc cu planșa fotografică depusă la fila 77 dosar și buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 18.04.2013 privind aparatul radar utilizat în regim staționar la măsurarea vitezei, fiind montat pe autoturismul poliției, depus la fila 66. În această planșă foto se observă că viteza înregistrată aparține autovehiculului petentului, fiind înregistrat numai vehiculul ce a fost condus de către contestator iar nu și alte mașini.

Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act; constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat); agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit (constatat că există o faptă contravențională) contravenția în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar. Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002.Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace.

În niciun caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Odata înregistrata fapta prin mijloacele omologate, agentii de politie doar procedeaza la o consemnare a datelor înregistrate de aparate.

Nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate față de pericolul social al faptei de a conduce cu 52 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă, în concret, nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod pr.civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECID:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul–petent R______ C_________, domiciliat în București, sector 6, _____________________________, ____________, ___________________________ civile nr. xxxxx/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL BDNE, cu sediul în Pitești, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.

Președinte, R_______ V_______		Judecător, D______ D_____ A________
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

Red. D.D.A./dact. E.N.

4 ex./20.11.2015