Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 514/A/2014

Ședința publică de la 09 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_____ B____

Judecător G_______ O______ O___

Grefier C_____ T_____

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul K_____ A_______ T______ împotriva sentinței civile nr. 1309 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj N_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX privind și pe intimat I____________ DE P______ JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă S____ L__ în substituirea avocatului V______ C______ T____ D______ reprezentanta apelantului cu delegatie la dosar, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 131 C. pr.civilă și art. 34 alin. 2 din OG nr.2/2001 tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial sa judece prezenta cauză.

Reprezentanta apelantului depune taxa de timbru în sumă de 27 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, în sensul anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în subsidiar înlocuirea sanctiunii amenzii contravenționale și a sancțiunilor complementare cu avertisment.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1309/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de formulată de petentul K_____ A_______ T______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și au fost menținute în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat de către I.P.J. Cluj la data de 19.10.2013, precum și sancțiunile aplicate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.10.2013 de către I.P.J. Cluj, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru comiterea contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep.

În starea de fapt s-a reținut că la data de 19.10.2013 orele 14:35 în mun. Cluj-N_____ pe _______________________, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din direcția _______________________ _______________________, la trecerea de pietoni după sensul giratoriu nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep., „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

În drept, fapta comisă de către petent a fost încadrată în prevederile art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform acelorași texte normative.

Observând procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.

În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.

Instanța a reținut, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată conform aceluiași act normativ.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.

Astfel, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Instanța a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

Astfel, instanța a mai reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep.

Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.

Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel K_____ A_______ T______ solicitând în principal admiterea apelului si modificarea in totalitate a sentinței civile nr.
1309/2014 din 12.02.2014 in sensul anulării procesului-verbal de constatare și sancționare
a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 19.10.2013 emis de I____________ de
Police al Judetului Cluj cu consecința exonerării sale de obligația de
plata a amenzii și totodata, anularea punctelor de penalizare stabilite prin procesul-verbal
și anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce;

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și a sancțiunilor complementare cu sancțiunea avertismentului.

In fapt, a arătat că, in data de 19.10.2013, in timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe ________________________ din localitatea Cluj-N_____, a fost oprit de un echipaj al Poliției pe motiv ca nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la trecerea prin loc permis, nesemaforizat. Presupusa contravenție a fost constatata de un echipaj de poliție care se afla pe sensul opus de mers. Menționează faptul ca in momentul in care a trecut prin dreptul trecerii de pietoni unde se susține ca nu ar fi acordat prioritate, pietonii angajați în traversarea bulevardului se aflau pe scuarul dintre cele doua sensuri. Odata cu apelantul au mai trecut aproximativ 5-6 masini. Datorită faptului că mașina este inscriptionata cu datele firmei, apreciază că a fost mai usor de reperat de catre agenții de poliție, fapt pentru care dupa aproximativ 500 de metri a fost singurul atenționat cu semnale luminoase să oprească. Așadar, s-a conformat imediat semnalului si a oprit pe partea dreaptă a carosabilului, agentul constatator auducându-i la cunostinta faptul că nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversarea străzii, motiv pentru care va fi sancționat cu aplicarea unor puncte de amendă și cu pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile. In aceasta circumstanta, i-a fost intocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ numarul xxxxxxx. In aceasta ambianță, avand convingerea categorică a faptului ca aceasta contravenție nu exista, a formulat plângere contravenționala impotriva acestuia, solicitand instanței de judecata sa dispuna anularea lui.

Totodată, a considerat procesul-verbal ca fiind nelegal intocmit, încălcându-se o ________ prevederi legale in materie de contravenții, așa cum a menționat in cuprinsul plangerii contravenționale.

Analizand plangerea contravenționala formulată, instanța de fond a apreciat ca se impune respingerea acesteia.

Analizand starea de fapt prezentata anterior, instanța de apel poate constata cu usurința ca instanța de fond nu a analizat argumentele prezentate in cuprinsul plângerii contravenționale, Astfel, judecatorul cauzei și-a ingaduit, fara a-și pune vreun moment problema temeiniciei, legalitații și a corectitudinii soluției adoptate, sa respinga plangerea contravenționala, fara a analiza argumentele prezentate.

Astfel, chiar daca instanța a constatat faptul ca starea de fapt reținuta in cuprinsul procesului-verbal ar fi reala, nu a procedat la realizarea unei analize riguroase a legalității actului de constatare, respingând plangerea formulata, motiv pentru care apreciază necesar a contesta legalitatea si temeinicia hotararii pronunțate.

Raportandu-se la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, constata că acesta stabilește anumite condiții formale esențiale care trebuie respectate pentru valabilitatea procesului-verbal. Dintre acestea, consideră a avea o relevanța deosebită in prezenta speța, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, obligațiile agentului constatator, respectarea dreptului de a fi ascultat. Astfel, analizind toate acestea constată ca soluția ce se impunea a fi adoptata de catre instanta de fond este aceea a admiterii plangerii contravenționale formulate.

Astfel, în speța, dreptul la aparare, mai exact dreptul de a formula obiecțiuni conform O.G. nr. 2/2001, a fost ignorant in totalitate. In momentul in care și-a exprimat dorința de a formula obiecțiuni, acestea fiind multiple cu privire la: existența faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal intocmit, aparatura radar folosita si nu numai, obiecțiunile neîcadrandu-se in cele doua randuri puse la dispoziție in cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator adoptand o atitudine agresiva, susținand ca va avea ocazia sa-și exprime obiecțiunite in fața instanței de judecata, dacă va contesta procesul-verbal.

In aceasta ipoteză, prevalându-se de prevederile art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că, respectarea dreptului de a formula obiecțiuni este o componetă a dreptului la aparare ce are o importanță deosebita, iar in aceste conditii, atâta timp cat in speța nu a existat aceasta posibilitate, consideră ca se impune fără dubiu, sancțiunea nulității procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției.

Aceasta soluție este conformă și cu obligațiile care revin Statului R____, în temeiul
Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței relevante a Curții
Europene a Drepturilor Omului (hotararea cu valoare de principiu pronunțata în cauza Artico c.
Italia) de a asigura o exercitare efectiva a dreptului la aparare. Or, in condițiile in care agentul
constatator nu este obligat sa țină cont de obiectiunile prezumtivului contravenient si să le
consemneze in procesul-verbal, administrând in același timp si probele in favoarea
contravenientului, este evident faptul ca dreptul său la aparare a devenit un drept iluzoriu.

In acest sens, consideră relevant de menționat faptul că posibilitatea formulaiii apărărilor in fața instanței de judecată nu este suficienta pentru a asigura garantarea efectiva a dreptului la aparare. In acest context ințelege sa invoce prevederile art. 41 alin. 2 lit. a) din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, conform caruia dreptul la o buna administrare implică ,,dreptul oricarei persoanei de a fi ascultata inainte de luarea oricarei măsuri individuale care ar putea sa ii aduca atingere.. In materia dreptului la aparare (dreptul de a fi ascultat) trebuie valorizata jurisprudența relevanta a Curții de Justiție a Uniunii Europene

Astfel, așa cum subliniau judecatorii europeni, rezulta din
jurisprudent Curtii că principiul respectarii dreptului la aparare impune ca orice persoana impotriva careia se intenjioneaza sa se adopte o decizie care ii cauzeaza prejudicii sa fie in masura să iși expuna in mod util punctul de vedere. Regula potrivit careia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea sa iși susțina observatiile inainte de adoptarea deciziei are drept scop ca autoritatea competentă sa poată să țină cont în mod util de ansamblul elementelor relevante. Pentru a asigura o protecție efectiva a persoanei sau a intreprinderii vizate, aceasta are ca obiect, printre altele, ca persoana sau intreprinderea respectivă să poata corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situația lor personală pentru ca decizia sa fie adoptată, să nu fie adoptata sau sa aibă un anumit continut. In aceste condiții, pentru a se putea considera ca beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la aparare presupune ca administratia sa ia cunoștinta, cu toata atenția necesara, de observațiile persoanei sau ale intreprinderii vizate.

In aceasta ambianță faptica, se poate observa ca niciunul din elementele ce dau contur dreptului la aparare nu este indeplinit in cauză. Desi agentul avea obligajia de a- l asculta, și de a-i prezenta laborios elementele de fapt și de drept care au dus la sancțonarea sa,acest lucru nu s-a intamplat.

A menționat apelantul că, este firesc, in acest context, a dispune anularea procesului-verbal. Dreptul contravențional, purtând o pronuntata amprenta administrativa, cunoaște, aidoma dreptului administrativ, o forma de procedura prealabila, in cadrul careia particularul are vocația dreptului la aparare. Este vorba de obligația de ascultare a contravenientului, anterior incheierii procesului verbal de contravenție. In cadrul acestei faze, prezumtivul contravenient are posibilitatea de a exprima un punct de vedere, și de a schimba optica organului administrative.

Menționează faptul ca art. 6 parag. 2 din Conven|ia Europeana a Drepturilor Omului consacra dreptul la respectarea prezumției de nevinovatie, ca element al dreptului la un process echitabil in materie penala". Astfel, dreptul contravențional fiind o forma atenuata a dreptului penal, prezintă o ________ similitudini cu aceasta ramura de drept.

Desi O.G.nr.2/2001 nu conține referiri exprese la valoarea probatorie a procesului verbal de constatare și sancționare a contraventiei, acesta este un act administrativ cu caracter individual si se va bucura de prezumția de validitate și veridicitate aplicabila actelor administrative, in masura in care a fost legal intocmit.

Mai mult, atat doctrina, cat și practica judiciara au relevat faptul ca simpla constatare (uneori pretinsa constatare) expropriis sensibus a agentului constatator nu este suficienta pentru ca instanța sa stabileasca vinovația unei persoane pe numele careia s-a intocmit un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, atat timp cat asupra faptelor descrise in conținutul actului sancționator - neconfirmate prin alte mijloace de probă - pot plana o ________ dubii, caz in care putem vorbi despre aplicabilitatea principiul in dubio pro reo.

A arătat că, prin Sentința civilă nr. 9730 din 21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului II București, instanța a statuat că: ,,(...)procesul-verbal de constatare si sanctionare al contravenției trebuie să aibă la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce priveste vinovăția petentului in savârsirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate in actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absența altor mijloace de proba. De asemenea, Judecătoria Tg. J__, prin Sentinja civilă nr. 2446 din 31.03.2008 a reținut ca:
„ (...) a acorda procesului-verbal in sine putere doveditoare, in lipsa oricărei coroborări cu alte mijloace de proba si transmiterea exclusiv a sarcinii probei persoanei acuzate ar constitui o sarcină excesiva pentru aparare ce ar in contradicție cu exigențele CEDO." Totodata, Judecătoria M_______ in Sentința civilia nr. 879/C din 22.04.2008 a apreciat ca:"(...)mentinerea procesului-verbal, exclusiv in baza unui act emis in mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susținut cu probe, respectiv fotografii (...), nu se justifică. În același sens se pronunță și Judecatoria Sectorului 1 București, reținand in motivarea sentintei civile nr. 8676 din 06.05.2011 ca: prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut. prezumtia de veridicitate putand opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuită de savdrsirea faptei să fie pusa in imposibilitatea de face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal(...). Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care să confirme situația de fapt reținută in procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție in prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevazute de art. 6 din CEDO.

Fiind de notorietate ca jurisprudența CEDO accepta ca lege nu doar dreptul scris ci si jurisprudența constantă, solicită instanței ca in momentul pronunțarii hotararii, sa nu ignore hotararile instanțelor nationale invocate mai sus, cu atât mai mult cu cat hotararile in cauza au ramas irevocabile, intrand in puterea lucrului judecat,

Potrivit jurisprudent Curții Europene a Drepturilor Omului, in cauza A_____ vs. Romania, procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada celor înscrise in el pâna la proba contrarie, fiind datoria agentului constatator de a administra probe in susținerea celor consemnate. Curtea Europeană a extins astfel sfera de aplicare a prezumției de nevinovație și in ceea ce priveste faptele care constituie illicit contraventional, in scopul protejarii indivizilor fața de posibilele abuzuri din partea autoritatilor prin atribuirea sarcinii probei, in procedura contraventionala desfășurata in fața instanței de judecata, in principal organului constatator, si nu petentului. Astfel, mențiunile consemnate de agentul constatator in procesul-verbal sunt insuficiente și ireale, acestea nefiind porbate prin niciun alt mijloc de proba decât prin propriile simțuri ale agentului constatator.

Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.10.2013 de către I.P.J. Cluj, apelantul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru comiterea contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep.

În starea de fapt s-a reținut că la data de 19.10.2013 orele 14:35 în mun. Cluj-N_____ pe _______________________, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din direcția _______________________ _______________________, la trecerea de pietoni după sensul giratoriu nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară.

Cat priveste controlul de legalitate, în mod corect a apreciat prima instanță ca procesul-verbal respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.

Procesul verbal a fost semnat de către contravenient, la rubrica alte mențiuni fiind consemnată obiecțiunea acestuia, respectiv « nu este adevărat ».

Susținerea apelantului, menționată pentru prima dată în declarația de apel, în sensul că nu s-au menționat în procesul-verbal toate obiecțiunile, acestea fiind multiple, neîncadrându-se în cele două rânduri puse la dispoziție în cuprinsul procesului verbal, este nefondată în condițiile în care în cuprinsul procesului-verbal s-a menționat ceea ce a declarat apelantul, care a semnat actul de constatare a contravenției. Neconsemnarea tuturor obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea a procesului-verbal decât în cazul în care creează persoanei sancționate vreo vătămare, nulitatea virtuală fiind relativă în acest caz.

Din considerentele Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii rezultă că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, pretinsa nerespectare de către agentul constatator a prevederilor art. 16 al. 7 din OG 2/2001 poate să atragă doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, fiind necesar ca apelantul să dovedească atât faptul că agentul constatator și-a încălcat obligația legală, cât și faptul că această încălcare i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Apelantul nu a invocat și nici nu a dovedit în fața primei instanței o astfel de vătămare. Mai mult, pe calea plângerii contravenționale, a avut acces la o instanță, iar în cadrul procesului astfel declanșat, a avut posibilitatea de a își face toate apărările și de a prezenta toate obiecțiunile cu privire la faptă, dreptul său la apărare fiind astfel respectat.

Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Acest act administrativ de sancționare nu trebuie însă să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară. În ceea ce privește invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) că nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională.

Așadar, în mod corect, în acord cu jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut prima instanță faptul că, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, în sensul că, până la proba contrarie se consideră că exprimă adevărul.

Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, iar prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată, veridicitatea constatărilor personale ale agentului de poliție neputând fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.

Cât privește sancțiunea aplicată, tribunalul o apreciază ca fiind stabilită cu respectarea proporționalității față de gradul de pericol social al faptei. Nerespectarea regulilor de circulație, chiar dacă în concret nu a produs consecințe, este aptă a le produce. Nu se poate spune că fapta, în condițiile în care o mare parte a accidentelor de circulație cu consecințe grave se datorează neacordării priorității de trecere pietonilor, prezintă o gravitate redusă.

Astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul K_____ A_______ – T______ domiciliat în D___, Aleea Constructorilor, _____________, _____________, județul Hunedoara cu domiciliul procesual ales la C_____, N____ și Asociații – Societate Civilă de Avocați cu sediul în Cluj N_____, ____________________, ___________________ împotriva sentinței civile nr.1309/2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj N_____ pe care o menține în întregime.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2014.

Președinte, V_____ B____ în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței judecător L___ E____		Judecător, G_______ O______ O___
	Grefier, C_____ T_____ în concediu de odihnă semnează grefier șef de secție M______ C____

.

Red. Dact. GOO 4 ex /01.08.2014

Judecător fond R_____ E________ G___