Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 668/CA/A/2014

Ședința publică de la 22 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G________-R_____ F_____-H_____

Judecător D_____ C______

Grefier G____ M_____

Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe apelant DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, în contradictoriu cu intimata Î____________ F________ P_______ CIATĂU E_____ - C_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura este completă, că apelul este scutit de plata taxei de timbru , că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, că prezenta cauză este la a doua strigare potrivit art. 104 al.13 din HCSM 387/2005.

Instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față Tribunalul constată următoarele :

Prin sentința nr. xxxxx/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, instanța a admis în parte plângerea formulate de petenta Î____________ F________ P_______ CIATĂU E_____ – C_______, cu sediul procesual ales în Oradea, _________________. 11, apt. 2, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în Oradea, ____________________, jud. Bihor, și în consecința:

A dispus înlocuirea amenzii aplicate de 8000 lei cu avertismentul și restituirea sumei de 162 lei către petentă.

A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării activității.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/17.07.2013 (f.9), petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8000 lei și s-a dispus măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, și confiscarea sumei de 162 lei, în baza art. 10 lit. b raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. 28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a eliberat bon fiscal.

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termen legal de 15 zile de la data înmânării.

De asemenea, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal _______ nr. xxxxxxx/17.07.2013‚ constituie contravenție conform prevederilor art. 10 lit. b raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. 28/1999, care statuează că este contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”. Conform art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ, „faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) si m) se sancționează cu amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei”.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că starea de fapt descrisă în acesta corespunde realității. Astfel, petenta nu neagă că nu a emis bon fiscal pentru suma încasată, respectiv 162 de lei, invocă lipsa de vinovăție deoarece casa de marcat era defectă. Această apărare nu poate constitui un motiv de înlăturare a răspunderii contravenționale în condițiile în care petenta a vândut pepeni fără a avea casa de marcat, în cunoștință de cauză că nu dispune de acesta. Într-o atare situație petenta trebuia să nu vândă marfă știind că nu poate emite bonuri fiscale.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, conform prevederilor art. art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 trebuie să existe o proporționalitate între gradul concret de pericol social al faptei săvârșite și sancțiunea aplicată. În speță, instanța, a raportat la faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data întocmirii procesului verbal contestat, petenta avea casa de marcat care se afla la unitatea service, constată că sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei, chiar dacă este minimul special prevăzut de lege, este totuși prea aspră raportat la fapta concretă săvârșită și la cuantumul redus al sumei pentru care nu s-a emis bon fiscal și apreciază că este suficientă sancțiunea avertismentului. Raportat la aceste argumente se impune înlocuirea sancțiunii amenzii, reținerii sumei de 162 lei și a măsurii complementare a suspendării activității cu avertismentul în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al acesteia.

Pentru aceste motive, instanța a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului și a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării activității. Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR a solicitat admiterea apelului , modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petent, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în sensul menținerii amenzii contravenționale aplicate în sumă de 8.000 lei ca fiind temeinică și legală.

În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat, în esență, că raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a contravenției, sancțiunea avertismentului nu este adecvată, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator, conform criteriilor de individualizare a sancțiunii, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001.

Intimatul Î____________ F________ P_______ CIATĂU E_____ – C_______ a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat și menținerea ca temeinică a sentinței apelate.

În esență, intimatul a argumentat că, prin raportare la împrejurările de săvârșire a contravenției, adecvată este sancțiunea avertismentului la care s-a oprit prima instanță, fiind proporțională cu gradul de pericol social reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional.

În drept, art. 205 C.proc.civ.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că apelul este fondat, urmând a fi schimbată în parte hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale formulate, pentru următoarele considerente:

Probele administrate în fața primei instanțe au confirmat starea de fapt atestată prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/17.07.2013, prin care a fost sancționat petentul Î____________ F________ P_______ CIATĂU E_____ – C_______, cu amendă de 8.000 de lei, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării sumei de 162 lei și suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b) raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 28/1999, sancțiunile contravenționale complementare fiind stabilite potrivit art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din același act normativ, reținându-se că petentul nu a folosit casa de marcat electronică în vederea eliberării bonului fiscal către client. De altfel, starea de fapt reținută de agentul constatator a fost confirmată și prin poziția procesuală a intimatului contravenient, care a recunoscut săvârșirea contravenției amintite și în fața primei instanțe.

Referitor la reindividualizarea sancțiunilor contravenționale de către prima instanță și aplicarea avertismentului pentru activitatea contravențională desfășurată de către intimat și constatată prin procesul de contravenție în discuție, Tribunalul reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, potrivit acestui text legal, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

În speță, instanța de apel apreciază că sancțiunea avertismentului nu este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că, la data săvârșirii contravenției, intimatul efectua operațiuni de vânzare a unor produse alimentare în cantitate mare (pepeni) fără a elibera bon fiscal, respectiv fără a utiliza casa de marcat electronică din dotare.

În raport de aceste circumstanțe de săvârșire a contravenției nu se poate susține că intimatul a urmărit să asigure respectarea obligațiilor legale privind efectuarea operațiunilor de vânzare, iar simplul fapt că, subsecvent, intimatul contravenient a recunoscut săvârșirea faptei nu este de natură să înlăture starea de pericol creată prin abaterea contravențională săvârșită, fiind încălcate valorile ocrotite prin norma legală ce reglementează contravenția imputată în sarcina petentului.

În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, Tribunalul reține că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de intimat, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei, stabilită de agentul constatator prin orientare la minimul special prevăzut de legiuitor pentru contravenția amintită.

Deopotrivă, aplicarea sancțiunii contravenționale complementare este obligatorie, în măsura în care se constată existența și imputabilitatea contravenției prev. de art. 10 lit. b) corob. cu art. 11 lit. b) din OUG nr. 28/1999, republicată, aspect care rezultă din prevederile art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din același act normativ, motiv pentru care se impun a fi menținute și sancțiunile contravenționale complementare referitoare la confiscarea sumei de 162 lei și suspendarea activității intimatului contravenient pentru o perioadă de 3 luni. În privința acestor sancțiuni, nu este lăsată la aprecierea organului constatator sau a instanței posibilitatea de a aplica sancțiunea avertismentului, luarea măsurii confiscării și suspendarea activității operatorului economic depistat în nelegalitate fiind obligatorii, concluzie care se desprinde cu ușurință din dispozițiile art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, republicată.

În lumina considerentelor ce preced și în baza art. 479 alin. 1 și art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Tribunalul va dispune admiterea apelului promovat, cu schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul că va dispune respingerea în întregime a plângerii contravenționale formulate de petentul P_______ CIATĂU E_____ – C_______ - Î____________ F________, în contradictoriu cu intimatul GARDA FINANCIARĂ BIHOR, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul civil introdus de DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea , ____________________.2B,jud. Bihor în contradictoriu cu intimata P_______ CIATĂU E_____ – C_______ - Î____________ F________ , CUI xxxxxxxx, înmatric.la O.R.C. sub nr.FXXXXXXXXXXXX, cu sediul procesual ales în Oradea, _________________. 11, apt. 2, județul Bihor , împotriva sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Oradea , pe care o schimbă în parte în sensul că : respinge în întregime plângerea contravențională formulată de petenta P_______ CIATĂU E_____ – C_______ - Î____________ F________ în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ BIHOR , ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 Septembrie 2014.

Președinte Judecător Grefier

G________-R_____ F_____-H_____ D_____ C______ G____ M_____

Red.jud.fond.D______ L_______

Red.Trib.Bihor. G________-R_____ F_____-H_____ /17.12.2014

Tehnoredactat GRFH/GM 4 ex / 17.12.2014

Se comunică cu :

DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR

Î____________ F________ P_______ CIATĂU E_____ – C_______

Pt.conf.

2 _________________________>