document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1991/2015

Ședința publică din data de 23 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător G_______ B______

Grefier E_____ B______

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul T_________ M_____, împotriva sentinței civile nr. 7206/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara , în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimații I____________ de Poliție al Județului T____, S______ O_____ și ________________________________ SA , și judecarea apelului declarat de apelantul I____________ de Poliție al Județului T____, împotriva sentinței civile nr. 7206/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații T_________ M_____, S______ O_____ și ________________________________ SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul T_________ M_____ și intimatul S______ O_____, au lipsit reprezentanții celorlalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Potrivit dispozițiilor art. 131 al. 2 coroborate cu prevederile art. 95 pct. 2 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod Procedură Civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe apel.

Apelantul T_________ M_____ a solicitat admiterea apelului propriu și a apelului I____________ de Poliție Județean T____, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul S______ O_____ a solicitat respingerea ambelor apeluri, fără cheltuieli de judecată

În temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod Procedură Civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 7206/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul Ș______ O_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI T____ și intimatul intervenient forțat T_________ M_____. S-a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014 de reprezentantul intimatului, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 850 lei,aplicate prin acest act și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile,precum și a tuturor consecințelor care decurg din actul anulat.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele :

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014 de reprezentanții intimatului, petentul Ș______ O_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 850 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin. 3 lit. a rap. la art.57 alin.2 din OUG 195/2002 și de art.100 alin.3 lit. g rap.la art.79 alin.1 lit. b din OUG nr.195/2002.

S-a reținut prin procesul verbal că, în data de 12.06.2014, în jurul orei 21:20 în timp ce circula cu autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________, petentul nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, acroșând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula regulamentar.

Instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001, săvârșirea faptei contravenționale se impune a fi constatata personal de agentul constatator-instrumentator sau, în situația în care respectarea acestei exigente legale este obiectiv imposibilă, acesta are obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a constata dincolo de orice îndoiala ca fapta a fost săvârșită, în caz contrar dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional si garanțiile prevăzute de art.6 alin.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului - in speța, prezumția de nevinovăție - (materia contravenționala fiind asimilabila materiei penale in anumite condițiuni, potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata în cauza A_____ contra României) sunt încălcate.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție și din susținerile intimatului cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar chiar de către acesta rezultă că faptele reținute nu au fost constatate personal de agentul constatator-instrumentator,astfel că aceasta a fost stabilite pe baza declarațiilor părților implicate și a observării stării autovehiculelor.

Instanța de fond a constatat însă că, în raport de cele constatate, agentul de poliție l-a amendat doar pe unul dintre cei doi conducători auto și anume pe petent, despre care a considerat că nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, acroșând celalalt autoturism care circula regulamentar.

Analizând schițele grafice întocmite de către cei doi conducători auto, Instanța de fond a constatat că, pentru a putea stabili culpa, agentul constatator ar fi trebuit să stabilească locul coliziunii, deoarece fiecare dintre cele două declarații corespund,din punct de vedere al avariilor ce se observă în fotografii, cu susținerile celor doi conducători auto. În această privință, nefiind vorba de o constatare personală și în lipsa unor mijloace tehnice de înregistrare ori a unor martori, Instanța de fond consideră că agentul constatator a ales în mod aleatoriu una dintre variante, care s-a nimerit a fi cea expusă de către intervenient. Nefiind stabilit în mod neîndoielnic locul coliziunii, Instanța de fond a apreciat că nici o expertiză nu ar fi fost lămuritoare, în condițiile în care expertul tehnic nu poate fi chemat să analizeze situația de fapt din această perspectivă, ci doar dinamica producerii accidentului,tot pe baza declarațiilor părților. Cu alte cuvinte, o astfel de probă ar putea avea în vedere doar o situație de fapt neîndoielnic stabilită.

Așadar, întrucât Instanța de fond nu a reținut dincolo de orice îndoială că fapta a fost săvârșită, nu poate reține nici că petentul ar fi avut calitatea de subiect activ al contravențiilor reținute în sarcina sa așa încât, instanța de fond , in temeiul art.57 alin.2 din OUG 195/2002 și de art. 79 alin.1 lit. b din OUG nr.195/2002, interpretate per a contrario, al art. 6 alin.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si al dispozițiilor OG nr.2/2001,a considerat că plângerea contravențională formulată de către petent e întemeiată.

Pentru toate considerentele expuse și fată de dispozițiile legale amintite, instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție cu consecința exonerării petentului de plata amenzilor aplicate și a înlăturării sancțiunii complementare suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

A luat lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel apelantul intimatul – intervenient forțat T_________ M_____ la data de 23.06.2015, susținând că este netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței civile pe care o consideră netemeinica si nelegala, admiterea apelului in sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiata si menținerii ca temeinic si legal a Procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014.

Cu cheltuieli de judecata. pentru următoarele motive :

In fapt, la data de 12.06.2014 circula regulamentar cu auto marca Renault cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ si a fost lovit de către petentul S______ O_____ care conducea auto marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe ___________________________________ "Cedează trecerea" vinovat fiind de producerea accidentului asa cum in mod corect, temeinic si legal a reținut agentul de politie in procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 15.06.2014.

Prin plângerea contravenționala petentul a aratat ca la data de 12.06.2014 circulând cu auto proprietate personala marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția străzii Cozia spre ____________________________ s-ar fi asigurat si ar fi respectat semnificația indicatorului "Cedează trecerea" si pentru ca nu veneau mașini pe banda 1 de mers s-ar fi încadrat si după aproximativ 10 metri de intersecție ar fi fost lovit in aripa stânga de către apelantul care conducea auto marca Renault cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

In fapt lucrurile au stat exact așa cum sunt ele reținute de către agentul constatator, mai precis apelantul circula regulamentar, iar petentul nu a respectat semnificația indicatorului "Cedează trecerea" de la intersecție motiv pentru care l-a acroșat nemaiputând evita coliziunea.

Critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:

In primul rând si foarte important, prima instanța, in hotărârea atacata, nici măcar nu a reținut in mod corect starea de fapt si care sunt autoturismele implicate in evenimentul rutier constatat prin procesul verbal de contravenție a cărui temeinicie si legalitate a fost chemata sa o verifice si numerele lor de înmatriculare .

Astfel, la pagina 2, aliniatul 1 din hotărâre, prima instanța retine ca intimatul IPJ ar fi învederat ca " la data de 12.06.2014, in jurul orei 21,20 in timp ce circula cu autoturismul Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXX ( incorect, acesta este numărul de înmatriculare al auto Renault ) pe __________________________ petentul nu a respectat semnificația indicatorului " cedează trecerea" acroșând autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX ( incorect, in procesul verbal de contravenție se arata care este numărul corect al auto proprietatea mea, respective XXXXXXXXX!) care circula regulamentar."

Iar la aceeași pagina 2, al. 11 din hotărâre, aceeași instanța retine ca prin întâmpinarea depusa a învederat ca " in timp ce conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX ( incorect, acesta este numărul sau de înmatriculare nu al petentului) petentul nu a respectat semnificația indicatorului " cedează trecerea" acroșând autoturismul condus de acesta ( de mine deci) având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX( incorect, numărul sau de înmatriculare este XXXXXXXXX) care circula regulamentar."

Reproduce integral cele susținute prin întâmpinare pentru ca Instanța de apel sa poată observa mai ușor cu câtă superficialitate a reținut prima instanța starea de fapt: "Prin plângerea contravenționala petentul arata ca la data de 12.06.2014 circulând cu auto proprietate personala marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția străzii Cozia spre ____________________________ s-ar fi asigurat si ar fi respectat semnificația indicatorului "Cedează trecerea" si pentru ca nu veneau mașini pe banda 1 de mers s-ar fi incadrat si dupa aproximativ 10 metri de intersecție ar fi fost lovit in aripa stânga de către intervenient care conduceam auto marca Renault cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

In fapt lucrurile au stat exact așa cum sunt ele reținute de către agentul constatator, mai precis intervenientul circula regulamentar, iar petentul nu a respectat semnificația indicatorului "Cedează trecerea" de la intersecție motiv pentru care l-a acroșat nemaiputând evita coliziunea."

Dincolo de acest mod superficial de a retine cele sustinute de parți instanța considera ca, potrivit dispozițiilor OG 2/2001, săvârșirea faptei contravenționale se impune a fi constata personal de agentul constatator sau in cazul in care acest lucru nu este posibil acesta are obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a constata dincolo de orice îndoiala fapta ce a fost săvârșita si ca in speța de fata agentul constatator nu a făcut acest lucru înainte de a încheia procesul verbal de contravenție ci a avut in mod aleatoriu in vedere doar declarația mea de accident stabilind in baza acesteia culpa in sarcina petentului.

Solicita a se observa că nu arata prima instanță care este articolul din OG 2/2001 prin care se prevede in mod imperativ ca agentul contator trebuie sa constate prin propriile simțuri modul de procedură al accidentului . Consideră că o asemenea prevedere imperativa in actul normativ pe care își motivează prima instanța soluția nu exista . Cat privește demersurile făcute de agentul constatator pentru a se asigura ca stabilește vinovăția fără nici un dubiu consider ca acesta a făcut toate aceste demersuri pe care insa instanța nu le-a avut in vedere. Agentul s-a prezentat acasă la petent — așa cum chiar petentul recunoaște - , a analizat declarațiile de accident, fotografiile ce i-au fost prezentate si coroborând aceste declarații si fotografiile cu avariile existe pe cele doua autovehicule a stabilit vinovăția. Nicidecum aleatoriu așa cum in mod nejustificat si , mai ales, nemotivat susține prima instanța.

Pe de alta parte nu a avut in vedere instanța nu doar susținerile sale ci chiar ale petentului cum ca la data producerii accidentului cei doi s-au înțeles sa se întâlnească a doua zi pentru a semna constatul amiabil, petentul S______ O_____ recunoscându-si vinovăția in producerea accidentului imediat după accident, arătând in plângerea contravenționala ca deși nu s-a considerat vinovat, pentru ca pagubele au fost mici a fost de acord sa se facă reparațiile in contul asigurării sale RCA ( astfel cum a fost reținut in sentința atacata la pagina 1 ) si schimbându-si punctul de vedere a doua zi când nu a mai răspuns la telefoane cu atât mai puțin sa se întâlnească cu mine pentru a semna constatul amiabil de accident, acesta fiind motivul pentru care organul de politie care a întocmit procesul verbal de contravenție nu a mai avut posibilitatea sa constate" prin propriile simțuri " modul in care s-a produs accidental.

Iar in situația in care Prima instanța a considerat ca agentul constatator, organ abilitat de lege sa întocmească procesele verbale de contravenție, nu a făcut suficiente demersuri pentru a stabili fără echivoc vinovăția consideră ca ar fi trebui sa pună in discuția pârtilor administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate nicidecum sa decidă, cu încălcarea principiului contradictorialității si al disponibilității, ca o astfel de proba nu ar fi nici ea concludenta căci expertul nu ar avea posibilitatea sa stabilească, desigur fără dubiu, vinovăția.

Expertul tehnic de specialitate putea sa stabilească vinovăția tocmai pe baza fotografiilor pe care eu le-a depus la dosar coroborate cu avariile existente la cele doua autoturisme, având studiile necesare pentru a stabili acest lucru spre deosebire de judecătorul cauzei care a constatat ca avariile de pe cele doua autoturisme corespund doar cu declarațiile fiecăruia, mai exact avariile de pe auto proprietatea sa cu cele de mine declarate iar avariile de pe auto proprietatea petentului cu cele de petent declarate.

Or, in declarațiile date de participanții la un eveniment rutier in fata organului de politie fiecare participant descrie accidentul, face schița acestuia si menționează avariile de la propria-i mașina.

Insa expertul are studiile necesare pentru a se exprima pornind de la declarații, de la schița accidentului si de la avariile menționate de cei doi , cu privire la corespondenta dintre aceste avarii si la cine se face vinovat, lucru pe care , de altfel, 1-a făcut si agentul de politie nu doar in acest caz ci in nenumărate astfel de cazuri.

Prin urmare consider ca prima instant a dorit sa ajungă la o concluzie fără dubiu cu privire la vinovăție făcând o cercetare a fondului extrem de superficiala, fără sa administreze probe, cu graba de a pronunța o hotărâre netemeinica, nelegala si nemotivata.

A se observa ca petentul - cel care a făcut o propunere judecații — nu a produs nici o proba in susținerea celor reclamate, insa cu toate acestea, instanța s-a grăbit sa ii admită plângerea contravenționala insa in același mod : fără a administra nici un fel de proba ci doar reținând greșit o stare de fapt si făcând o analiza superficiala a acestei stări de fapt greșit reținute.

In drept, art.466 si următoarele, art.480, al.2 Codul de proc.civila. Solicit judecarea și în absența mea.

La data de 01.07.2015, intimatul I____________ de Poliție Județean T____, cu sediul în Mun. Timișoara, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 7206 pronunțată de această instanță ia 12.05.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX prin care S-a admis plângerea contravenționali formulată de către potentul ȘCHJOPU O_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. 7îl0574 din 15.06.2014,

A solicitat admiterea apelul formulat, modificarea sentinței atacată în sensul respingerii plângerii contravenționale din armatoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 15.06.2014, patentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 850 lei și cu măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru încălcarea prev, art. 57 alin 2 și art. 79 alin, 1 lit, b din OUQ 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,

În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 12.06.2014, orele 2l,20, a condus autoturismul marca Ford cu nr. TM-Î5-SKD pe ________________________ și nu a respectat indicatorul „cedează trecerea." acroșând auto marca Renault cu nr. XXXXXXXXX, condus de numitul T_________ M_____ care circula regulamentar pe ______________________________ nu s-a prezenta la cea mai apropiată unitate de poliție în 24 de ore de la producerea evenimentului.

Hotărârea este apreciata ca netemeinica, pentru motivele:

În primul rând, prima instanță a reținut în mod eronat că agentul constatator nu a stabilit locul coliziunii. Se poate observa însă că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este indicat locul producerii evenimentului, respectiv intersecția străzilor Arieș cu Cozia.

În al doilea rând, instanța a reținut că declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier corespund susținerilor acestora din punct de vedere al avariilor ce se observă în fotografii și că agentul constatator a procedat în mod aleatoriu la stabilirea persoanei vinovate de producerea tamponării dintre cele două autovehicule. Apelantul arata nu poate fi de acord cu cele reținute de către prima instanță întrucât schița grafică realizată de către potent și susținerile acestuia cu privire la modalitatea in care a avut loc tamponarea nu corespund în niciun fel avariilor pe care autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare "XXXXXXXXX le-a suferit. Dimpotrivă, avariile autoturismului marca Ford, completate cu avariile autoturismului intervenientului și coroborate cu schița grafică întocmită de către intervenient arată temeinicia atât a stării de fapt reținute de către agentul constatator, cât și a stabilirii răspunderii contravenționale în sarcina potentului. Așadar, agentul constatator, în urma analizării declarațiilor celor doi conducători auto și a avariilor existente la nivelul celor două autoturisme, în mod corect a stabilit culpa producerii accidentului în sarcina petentului,

Totodată, pentru a fi îndepărtată orice îndoială cu privire la persoana care se face vinovată de producerea evenimentului rutier, instanța avea posibilitatea să ceară din oficiu efectuarea unei expertize prin care să se stabilească dinamica producerii accidentului ce ar fi fost hotărâtoare în stabilirea vinovăției petentului. Veridicitatea constatărilor personale ale agentului de politie nu poate fi pusă sub semnul întrebării în (insa unor minime indicii că situația de fapt reținută prin procesul verbal nu corespunde realității.

Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului,

Deși O.G. nr, 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă, a actului de constatare a contravenției, din economia textului art, 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie, Or in cauza nu a fost propusa o probă contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului verbal care să inlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.

Procesul verbal se bucură de prezumția relativă că lucrările s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acestuia, motiv pentru care sarcina probei incubă celui care-l contestă, așa cum este stipulat în art. 249 din Codul de procedură civila, conform cărora „Cel ca face o propunere înainte judecății trebuie să o dovedească.

In baza ari 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civilă, solicităm judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului nostru.

Prin întâmpinare, intimatul Ș______ O_____, a solicitat:

-să se respingă apelul, formulat în cauză de intimatul I____________ de Poliție a Județului T____, ca nefondat,

-să se respingă apelul formulat de intimatul intervenient forțat T_________ M_____ ca nefundat

-să se mențină ca temeinică și legala sentința civilă nr.7206/12.05.2015 pronunțată de instanța de fond, pentru următoarele motive:

In ceea ce privește apelul formulat de I____________ de Politie T____

Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că locul coliziunii nu a fost stabilit în mod neîndoielnic prin constatarea personală a agentului instrumentator, ci a fost stabilit pe baza declarațiilor și schițelor care nu ofereau destule detalii pentru a stabili vinovăția unuia din conducătorii auto implicați în accident.

Se afirmă, în apelul formulat de IPJ, că schița grafică realizată de petent și susținerea sa cu privire la modul în care s-a produs accidentul nu ar corespunde cu avariile suferite de autoturismul sau, marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, însă nu se precizează ce anume nu corespunde. Dimpotrivă, așa cum corect instanța de fond a reținut, declarațiile ambilor conducători auto implicați în accident corespund din punct de vedere al avariilor ce se observă din planșele foto de la dosar, cu susținerile acestora.

In mod judicios, se reține în sentința apelată că, nefiind vorba de o constatare personală și în lipsa unor mijloace tehnice de înregistrare ori a unor martori, agentul constatator a ales în mod aleatoriu una din variante. Și totuși, având în vedere modul tranșant în care a fost tratat de domnul agent de poliție, și faptul că la data la care a venit la acesta acasă și i-a solicitat să vină să constate avariile mașinii, să o fotografieze, acesta a refuzat, spunându-mi că știe dumnealui cum s-a petrecut accidentul, îl face sa creadă că între agentul constatator și celălalt conducător auto, existau relații de prietenie, iar petentul a fost ales ca vinovat de producerea accidentului în mod intenționat.

In ceea ce privește afirmația apelantului IPJ T____ că, instanța trebuia să ceară din oficiu o expertiză tehnică, prin care să stabilească dinamica producerii accidentului, prin sentința apelată, judecătorul de fond arată motivul pentru care a considerat că o atare probă, nefiind stabilit în mod neîndoielnic locul coliziunii, nu ar fi lămuritoare.

Se mai arată în motivarea apelului ca veridicitatea constatărilor personale alea organului de poliție nu pot fi puse sub semnul întrebării, doar că în speță nu a existat o constatare personală, ci doar o alegere personală cu privire la persoana ce se face vinovată de producerea accidentului.

In privința forței probante a actului de constatare a contravenției, este adevărat că acesta beneficiază de prezumția relativă, însă din actele depuse de toate părțile din prezenta cauză, nu rezultă fară urmă de îndoială că faptele s-au petrecut așa cum s-a reținut în procesul verbal de constatare. Or dacă instanța nu poate reține, pe baza dovezilor din dosar că se face vinovat, atunci nici agentul constatator, care nu a constatat personal avariile și nu a stabilit în mod neîndoielnic locul producerii accidentului, nu avea destule dovezi pentru stabilirea modului în care acesta s-a produs sau a persoanei ce se face vinovată.

Netemeinicia procesului verbal a fost dovedită în primă instanță cu actele ce sunt depuse la dosar. Din chiar conținutul întâmpinării intimatului apelant IPJ T____ rezultă că faptele reținute în sarcina sa nu au fost constatate personal de agentul constatator instrumentator, fiind stabilite pe baza declarațiilor părților și pe baza relațiilor de prietenie cu celălalt conducător auto implicat în accident.

In ce privește apelul formulat de intervenientul forțat T_________ M_____ arata următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt. încă de la începutul motivării sentinței se reține că autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a fost condus de petent, iar autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost condus de apelantul intervenient forțat T_________ M_____.

Eroarea la care face referire domnul T_________ M_____ în apelul său, nu este o eroare a instanței de fond. Judecătorul nu a făcut altceva decât să redea susținerea intimatului IPJ din întâmpinarea pe care acesta a formulat-o. Din întâmpinarea acestuia se reține că autoturismul sau, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX circula regulamentar.

Așa cum a arătat instanței de fond, încă de la început, având in vedere ca era asigurat și avariile suferite de mașina sa erau relativ mici, a fost de acord ca să îi dea celuilalt conducător auto asigurarea, pentru a-și repara mașina, însă nici un moment nu s-a considerat vinovat de producerea accidentului. Starea sa de sănătate nu îi permite să intre în discuții contradictorii și prejudiciul pe care l-aș fi suferit dacă accepta să se declare vinovat, erau relativ mici. Dar de aici, până la a a-l face vinovat de faptul că nu a declarat accidentul în termen de 24 h și să îi fie suspendat dreptul de a conduce, este drum lung.

Arata ca este o persoană în vârstă și nu se poate deplasa pe distanțe lungi decât cu ajutorul autoturismului, astfel că nu ar fi riscat să rămână fără carnet. Nici un moment nu i-a trecut prin gând că nu declare accidentul, doar că inițial a căzut de acord cu intimatul intervenient forțat că vor merge pe cale amiabilă și nu înțelege de ce acesta nu a mai dorit.

Afirmațiile sale cu privire la faptul că nu a vrut să răspundă la telefon sunt și rămân simple afirmații, câtă vreme nu a depus la dosar un desfășurător al apelurilor telefonice de unde să rezulte acest aspect.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014 petentul Ș______ O_____ a fost sancționat cu amenda în cuantum de 850 lei pentru încălcarea prevederilor art. 57 alin 2 și art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Raportat la criticile aduse de către cei doi apelanți, instanța de control observă în primul rând că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este indicat in mod clar locul producerii evenimentului, respectiv intersecția străzilor Arieș cu Cozia.

In al doilea rând, remarcăm că, pentru a stabili fapta si pentru a aplica sancțiunea, agentul constatator a coroborat declarațiile conducătorilor auto implicați în eveniment cu avariile constatate si cu schițele grafice realizate si astfel a reușit sa stabilească persoana vinovată de producerea tamponării.

Veridicitatea constatărilor personale ale agentului de politie nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută prin procesul verbal nu corespunde realității. Acestea pentru ca procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, bineînțeles în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

In acest context, reținem ca in cauza nu a fost propusa de către petent o probă contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului verbal care să înlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.

In concluzie, prima instanță a interpretat eronat probele administrate in cauză: declarațiile conducătorilor auto, avariile constatate si schițele grafice realizate de cei doi. Din coroborarea acestora cu împrejurarea ca prezumția relativă de veridicitate și autenticitate nu a fost răsturnată de către petent, concluzionăm că acesta se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 al. 2 C.p.civ va admite ambele apeluri, va schimba sentința apelată, în sensul că, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulata împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de apelantul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, ____________________. 44-46, J____ T____, împotriva sentinței civile nr. 7206/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații T_________ M_____, domiciliat în Timișoara, _____________________ nr. 11, ____________ ___________________, S______ O_____ domiciliat în Timișoara, __________________, __________________ și ________________________________ SA, cu sediul în Timișoara, ________________, J____ T____.

Admite apelul formulat de apelantul T_________ M_____.

Schimbă hotărârea atacată în tot.

Respinge plângerea contravențională formulata împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.06.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D___ P_____ G_______ B______

Grefier,

E_____ B______

Red. D.P., EB

11 ian 2016

Pi D_______ A.