Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL T____
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2222/2015/A
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M_____ T____
Judecător A______ S______
Grefier S_____ C______
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul M_______ M______-I___ , împotriva sentinței civile nr.342/15.05.2015 pronunțată de Judecatoria F____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică – lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 342/15.05.2015 Judecatoria F____ a respins plângerea contravențională formulată de petentul M_______ M______ I___, privind procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.01.2015 de către agentul constatator din cadrul Poliției orașului F____, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 31 ianuarie 2015 de către intimat, s-a constatat că, la data menționată anterior, ora 1610, petentul a condus auto marca VW Passat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 68A km pe raza localității D_______, județul T____ și a efectuat o manevră de depășire a autovehicului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aflat în mișcare peste marcajul longitudinal continuu, circulând pe sensul opus de mers.
Pentru această faptă petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei, în temeiul prevederilor art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 rep. și sancțiunea contravențională complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în temeiul prevederilor art. 120 alin. 1 lit. i) din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002: ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) e) nerespectarea regulilor privind depășirea; (...)”.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i) din H.G. nr. 1391/2006, „se interzice depășirea vehiculelor: (…) i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; (…).”.
Constatând ca plângerea a fost introdusă în termen legal, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Privitor la susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului-verbal pentru următoarele motive: numele contravenientului este trecut greșit; numele agentului constatator este ilizibil, întreg cuprinsul procesului verbal de contravenție este total ilizibil; în procesul verbal nu se face referire la sancțiunea contravențională complementară aplicată, ci numai la măsura tehnico-administrativă dispusă, respectiv reținerea permisului de conducere; procesul verbal nu cuprinde termenul de exercitare a căii de atc și organul la care se depune plângerea, instanța a constatat că aceste susțineri nu sunt adevărate, întrucât din lectura procesului verbal de contravenție rezultă că acesta cuprinde atât numele contravenientului- care corespunde cu cel din copia actului de identitate depusă la dosar, cât și al agentului constatator, iar din cuprinsul procesului verbal, care este lizibil, se reține că acesta cuprinde atât sancțiunea principală aplicată petentului, cât și sancțiunea complementară privind reținerea permisului de conducere, fiind de asemenea cuprinsă și mențiunea că împotriva procesului verbal de constatare a contravenției contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării/comunicării, plângerea urmând a fi depusă la Judecătoria F____.
Instanța a constatat astfel că, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, invocate de petent, acestea nu sunt întemeiate, întrucât procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. menționat, iar cu privire la celelalte motive invocate, se constată că aceste critici nu fac parte din acele vicii ale procesului-verbal care să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, putând fi invocate doar cu titlu de nulitate relativă, în condițiile art. 175 al. 1 C.pr.civ., respectiv în condițiile probării unei vătămări aduse persoanei în cauză, ori această vătămare nu a fost probată în niciun fel de către petent, acesta putând să își prezinte obiecțiunile și apărările direct în fața instanței, prin formularea și susținerea prezentei plângeri.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că fapta contravențională a fost reținută în mod întemeiat în sarcina petentului.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, prin constatări personale asupra situației de fapt reținute, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, instanța stabilind adevărul prin administrarea tuturor probelor utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare al părților.
Raportat la situația de fapt din prezenta cauză, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța a reținut că săvârșirea faptei a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, procesul-verbal fiind întocmit ad hoc.
Cu privire la cererea petentului de a se aprecia gravitatea faptei comise de el, instanța a apreciat că fapta imputată petentului este una care se caracterizează printr-un pericol social ridicat, nu numai prin prisma faptului că normele în materia circulației rutiere au menirea protejării unor valori sociale de maximă importanță, precum sănătatea, integritatea corporală și chiar viața participanților la trafic, ci și din cauza faptului că, din experiența practică, se poate constata o mare incidență a unor evenimente de trafic cu consecințe grave, produse ca urmare a unor manevre de depășire desfășurate neregulamentar, motiv pentru care instanța a respins cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, menținând sancțiunea aplicată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive, constatând că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată cu respectarea principiului proporționalității față de pericolul social al faptei comise, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel petentul apelant M_______ M______ I___ solicitând, admiterea apelului , modificarea in totalitate a sentinței, in sensul admiterii plângerii asa cum a fost formulata,anularea procesului verbal de constatare si pe cale de consecința exonerarea de la plata sancțiunii contravenționale si restituirea permisului de conducere, cu motivarea că, instanța de fond nu retine ca prin procesul verbal nu a fost aplicata «sancțiunea contravenționala complementara aplicata si/sau măsura tehnico-administrativa dispusa; », conform prevederilor art.180 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Instanța constata astfel ca, in ceea ce ce privește motivele de nulitate abssoluta prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, invocate de petent nu sunt intemeiate. Insa in mod netemeinic instanța retine ca procesul verbal nu este lovit de nulitate deoarece nu a dovedit ca i s-a produs o vătămare, in baza art. 175 al. 1 C.pr.civ. Dupa cum a susținut in concluziile formulate in fata instanței de fond vătămarea produsa este aceea ca intimata dorește sa îi retina ilegal carnetul de conducere pe mai multe luni. Datorita faptului ca prin procesul verbal de constatare nu a dispus suspendarea dreptului de a conduce intimata nu are nici un temei legal prin care a dispus reținerea permisului. Procedând in acest fel i-a incalcat, fara nici o justificare, un drept, producandu-i o vătămare evidenta.
Intenția agentului constator de a aplica sancțiunea complementara trebuie sa fie clar exprimata si nu, cum greșit retine instanța de fond, poate fi prezumata. Conform art. 6 si 7 din OG 2/2001 orice contraventient poate fi sancționat cu avertisment in locul oricărei sancțiuni contravenționale. Avertismentul poate fi oral sau scris. Conform art. 5 alin.6 din același text de lege agentul decide aplicarea sancțiunii complementare in funcție de natura si gravitatea faptei. Mai mult conform art. 97 din OG 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare se aplica prin același proces verbal prin care se aplica si sancțiunea principala. Din textele enumerate rezulta ca nu exista o obligație absoluta de a aplica o sancțiune complementara si doar agentul constatator poate sa o aplice in funcție de circumstanțele cauzei. Conform procesului verbal agentul constatator nu a aplicat sancțiunea complementara, rezultând ca reținerea permisului este profund nelegala.
Cu privire la forța probanta a procesului verbal de constatare a contravenției considera ca mai multe elemente inlatura prezumția de legitimitate a acestuia. Mai mult agentul constatator i-a reținut permisul in mod ilegal ca urmare a faptului ca prin procesul verbal nu a dispus aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului. Astfel suspendarea dreptului sau de a conduce, reținerea permisului si eliberarea dovezii nu au nici un temei.
Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție Județean T____ a solicitat respingerea apelului cu motivarea că , procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/30.01.2015 întocmit de agentul constatator întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.
Referitor la motivele de apel invocate de petentui-apelant, apreciază că acestea nu au susținere, prin cererea de apel reluându-se practice argumentele invocate pe fond și care au fost deja verificate de prima instanță. Sub aspectul legalității apreciază că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Consideră că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, motiv pentru care susține menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și respingerea apelului , motivele invocate nefacând altceva decât să reia aspectele menționate în plângere și care au fost analizate o dată de către instanța de fond.
Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :
În mod corect judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001 și că starea de fapt cuprinsă în conținutul acestuia este corespunzătoare realității.
Astfel prin prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 31 ianuarie 2015 de către intimat, s-a constatat că, la data menționată anterior, ora 1610, petentul a condus auto marca VW Passat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 68A km pe raza localității D_______, județul T____ și a efectuat o manevră de depășire a autovehicului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aflat în mișcare peste marcajul longitudinal continuu, circulând pe sensul opus de mers.
Cu referire la criticile aduse condițiilor de formă respectiv regimul sancționator al nulităților tribunalul reține că ,nulitatea absoluta este o sancțiune juridica expres prevăzuta de lege ,in materie contravenționala fiind vorba de un singur caz ,respectiv nulitatea prevazuta la art 17 din OG 2/2001 unde se prevede prevede ,,ca lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal,ceea ce insa nu e cazul in speta de fată.
In ce privește celelalte motive de nulitate , ,sunt incidente dispozitiile art 175 din codul de procedura civila,ceea ce ar fii presupus existenta unei vatamari, vatamare care insa nu a fost arătată de contravenient.
In rest ordonanța mai sus aratata nu prevede alte cazuri de nulitatii absolute ,si in lipsa unor alte mențiuni acestea nu,se subînțeleg, ceea ce se aplică și în cazul art 16 alineat 7 din OG 2/2001 cu privire la neconsemnare obiecțiunilor( a se vedea DECIZIA Nr. XXII din 19 martie 2007 prin care s-a soluționat recursul în interesul legi în această problemă)
În ce privește aplicarea sancțiunii complementare chiar dacă în formularul tipizat nu există rubrică expresă ,aceasta rezultă textual din conținutul temeiului legal de sancționare art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002: ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) e) nerespectarea regulilor privind depășirea; (...)”.
Prin urmare aplicare măsuri complementare rezultă chiar din lege , fără a fii necesar o rubrică separată pentru aplicarea ei.
În fapt, reținând săvârșirea contravenției prev. de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și indicând temeiul legal de sancționare ,agentul rutier a aplicat și sancțiunile prevăzute de acesta ,nemenționarea expressis verbis a sancțiunii complementare în cuprinsul procesului verbal de contravenție (de acceptat dat fiind conținutul formularului tipizat),nefiind de natură a înlătura legalitatea actului de sancționare.Pe de altă parte Tribunalul reține că procesul-verbal de contravenție intocmit de un agent al statului ex propriis sensibus, beneficiază de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, cu condiția de a fi avută în vedere în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare.
Astfel procesul verbal se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate ,veridicitate și executare din oficiu cu atât mai mult cu cât în speță acesta l conține constatarile personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu a ridicat dubii serioase de lipsa de obiectivitate.In aceste împrejurări, Tribunalul apreciază ca aceste aspecte sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple si rezonabile ca situația de fapt din cuprinsul procesului – verbal corespunde adevărului. Simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficienta, atâta timp cat el nu aduce probe ori nu invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născuta.
Astfel petentului i-a fost asigurată posibilitatea de administra probe, în consecință toate garanțiile procesuale oferite de art. 6 din Convenție, au fost respectate.
Procedura de judecată a respectat _______________________ oferite de art. 6 CEDO, Judecătoria a analizat motivele de anulare invocate de reclamantă și a considerat că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, nu este suficient pentru a pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
În Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, în acest sens prezumția de veridicitate operând până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.
Din Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor „acuzații penale” cu grad de severitate diferit, rezultă că este necesară o distincție intre „infracțiunile” prevăzute de dreptul penal si restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, situație în care „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură „faptelor penale”, altele decât infracțiunile.
Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
In consecința, Tribunalul apreciază ca petentul nu a reușit sa înlăture starea de fapt din cuprinsul procesului – verbal si nici prezumția rezonabila ca aceasta stare de fapt corespunde adevărului.
Tribunalul mai apreciază că în speță nu se impune reducerea amenzii sau înlocuirea acesteia cu avertismentul având în vedere frecvența cu care sunt săvârșite astfel de contravenții , și că doar o sancțiune pecuniară poate contribuii la realizarea funcției preventive a acesteia.
Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondat apelul formulat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul M_______ M______ I___, , cu domiciliul procedural ales la cabinet Avocat C_____ D_____ în Utvin, nr. 107/C, jud. T____, împotriva sentinței civile nr.342/15.05.2015 pronunțată de Judecatoria F____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____, cu sediul în Timișoara, Take I______, nr. 44-46, județul T____.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.
Președinte, M_____ T____ |
|
Judecător, A______ S______ |
|
Grefier, S_____ C______ |
|
Red.M.T.
Tehnored..S.C.
4 ex/15.01.2016
____________.01.2016
S.M. 1 ex.
Instanța de fond – Judecătoria F____
Judecător: J___ Anișoara L____