Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională
TRIBUNALUL B_______
Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal
Ședința publică din data de 02.04.2015
Instanța compusă din:
Președinte – B______ L_____
Judecător - T________ C_______
Grefier - B____ C______
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul U____ H_____ M____ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
La apelul nominal realizat în ședința publică a răspuns av. M_______ M____ pentru apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel, anularea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată
A învederat apelantul, prin apărător, că din probatoriul administrat a rezultat o altă situație de fapt față de cea reținută de agentul constatator, apelantul nefiind oprit în zona indicată în procesul-verbal de contravenție.
T R I B U N A L U L,
Asupra cererii de apel de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ în data de 12.02.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul U____ H_____ M____ I____, în contradictoriu cu intimatul IPJ B_______, a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.02.2014. În subsidiar, a solicitat anularea procesului verbal ca fiind netemeinic și aplicarea sancțiunii avertismentului, cu revocarea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivare, a arătat că, în data de 11.02.2014, circulând spre municipiul B_______, la ieșirea din localitatea Copălău, a a efectuat depășirea unui camion care trăsese mult pe dreapta, acesta trecând pe avarii și oprind în final. Depășirea s-a efectuat în condiții de vizibilitate, fără a fi necesară încadrarea pe sensul opus, din care nu venea nici un vehicul.
A menționat petentul, în ceea ce privește nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, că descrierea din cuprinsul actului nu cuprinde practic fapta presupusă a fi săvârșită. Totodată, , nu apare care este încadrarea faptei săvârșite.
Cu privire la netemeinicia procesului verbal de contravenție s-a invocat nulitatea relativă deoarece lipsește descrierea faptei, ceea ce duce la imposibilitatea formulării de apărări, fiind astfel vătămat în dreptul la apărare. S-a mai arătat că nu a s-a produs o încălcare a sensului opus de mers și că, la rubrica obiecțiuni, agentul constatator a consemnat mențiunea am crezut în loc de am văzut.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Intimatul a fost legal citat și a formulat întâmpinare în cauză.
În motivare, a arătat că, în data de 11.02.2014, în jurul orei 15,15, petentul a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, de către un agent de poliție din cadrul S.P.R., în timp ce efectua în mod neregulamentar manevra de depășire, pe partea stângă, a unui autoturism, pe raza comunei Copălău, DE 58 B_______ –Iași, în zona de acțiune a indicatorului de depășire interzisă și a marcajului cu linie continuă. Se menționează că fapta petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În susținerea punctului de vedere au fost depuse la dosar înscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu martori și înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. xxxxx/29.09.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 11.02.2014, petentul U____ H_____ M____ I____ a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, de către un agent de poliție din cadrul S.P.R., în timp ce efectua în mod neregulamentar manevra de depășire, pe partea stângă, a unui autoturism pe raza comunei Copălău, DE 58 B_______ –Iași, în zona de acțiune a indicatorului de depășire interzisă și a marcajului cu linie continuă.
În procesul-verbal s-a precizat că fapta constituie o încălcare a obligațiilor prevăzute de art. 120 lit. h și i din H.G. 1391/2006 și a fost sancționată, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, cu amenda în cuantum de 340 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 11.02.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Contrar susținerilor petentului, din exemplarul original al actului sancționator depus la locul de către intimat, rezultă că agentul constatator a descris în mod corespunzător și a încadrat juridic fapta reținută, mențiunile fiind descifrabile. De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a subliniat că jurisprudența recentă a Curții E.D.O. în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a constatat că instanțele i-au dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Raportat la aceste observații, prima instanță a constatat că petentul a avut la dispoziție cadrul procesual pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal, iar acesta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu declarația martorului Brumăraș M____ (declarație f. 47).
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
În fapt, declarația martorului ascultat în cauză nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatării directe efectuate de agentul constatator, întrucât numitul Brumăraș M____ nu a observat personal comportamentul rutier al petentului care a fost oprit în trafic înainte ca martorul, la rândul său, să fie oprit de către agentul constatator. Astfel, se poate considera că martorul nu l-a observat pur și simplu pe petent deplasându-se în trafic, la fel cum ar fi posibil ca acesta să nu își amintească cu exactitate această împrejurare, având în vedere că în declarația dată în fața instanței a menționat că de la acel incident în trafic a trecut aproximativ doi ani, aspect inexact, din moment de fapta a fost constatată și sancționată anul acesta, la 11.02.2014.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 pentru săvârșirea căreia petentul răspunde contravențional.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 340 de lei, prima instanță a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, întrucât acesta a efectuat manevra de depășire în condiții de nesiguranță, aducându-se astfel atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura atât protejarea celorlalți participanți la trafic, cât și a persoanelor din autoturism.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și în ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, care se impune a fi menținută, pentru a permite petentului să conștientizeze importanța obligației de a respecta regulile de circulație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant U____ H_____ M____ I____, solicitând anularea hotărârii, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal. În subsidiar, a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului-verbal.
A învederat apelantul, în primul rând, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor nulității absolute și nulității relative a procesului-verbal. În privința descrierii faptei, aceasta a fost reținută din raportul agentului constatator, document care nu poate completa procesul-verbal, iar nu din procesul-verbal însuși, care nu este lizibil.
Relativ la temeinicie, se arată că prima instanță a reținut în mod eronat declarația martorului audiat, acesta referindu-se la cu totul altă situație de fapt.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, cu menținerea sentinței primei instanțe, pentru cele ce în continuare se vor arăta.
„Excepția” nulității absolute și „excepția” nulității relative nu sunt excepții procesuale care să reclame, în condițiile art. 248 NCPC, pronunțarea unor soluții proprii, distincte. Deși nu se referă la temeinicie, ci la legalitatea procesului-verbal, la latura formală a acestuia, aceste „excepții” nu sunt altceva decât apărări de fond, fond care include, în spețele de acest tip, o analiză din dublă perspectivă a actului administrativ contestat. Instanța de fond a realizat o astfel de analiză, așa încât nu se poate susține nici ipoteza nesoluționării unor excepții procesuale și nici aceea a neanalizării unor argumente/motive expuse în susținerea plângerii.
În privința descrierii abaterii, Tribunalul reține că, deși greu lizibil, procesul-verbal cuprinde următoarele mențiuni, suficiente identificării și încadrării faptei (fila 29 fond):… a condus auto Mazda cu nr. XXXXXXXXX pe DE 58, km. 59+200, și a depășit auto cu nr. XXXXXXXXX… în raza de acțiune a indicatorului DEPĂȘIREA AUTOVEHICULELOR CU EXCEPȚIA MOTOCICLETEI FĂRĂ ATAȘ INTERZISĂ, prin încălcarea marcajului continuu linie simplă. Pentru înțelegerea cuprinsului procesului-verbal și, mai ales, pentru cunoașterea abaterii în concret reținute/sancționate, nu este necesară, astfel cum susține apelantul, completarea cu mențiuni din raportul agentului constatator.
În procesul-verbal sunt indicate, de asemenea, textul incriminator și textul sancționator al faptei presupus săvârșite de petent, respectiv art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 (se interzice depășirea vehiculelor: în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere) și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 (constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea). Aceste texte au fost în mod corect indicate, ele aflându-se în corelație cu acțiunea petentului, astfel cum apare aceasta descrisă în același proces-verbal.
Relativ la temeinicia procesului-verbal, Tribunalul reține că abaterea a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul rutier și că, pe de altă parte, petentul însuși a recunoscut executarea unei manevre, în locul și la momentul indicate în procesul-verbal. În consecință, aspectul problematic ocurent în speță nu se referă la realizarea sau nu a respectivei manevre, ci la circumstanțele de fapt care pot să imprime acestei acțiuni caracter contravențional, respectiv dacă este vorba despre o depășire și dacă aceasta s-a realizat (ne)regulamentar.
Reține Tribunalul, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 45 din OUG nr. 195/2002, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Prin urmare, admițând că a depășit un camion care trăsese pe dreapta, petentul a recunoscut implicit că a efectuat o manevră de tipul celei descrise de textul invocat, anume prin schimbarea direcției de mers și prin ieșirea, chiar și parțială, de pe banda sa de circulație. Dacă nu ar fi existat o astfel de manevră, petentul nu ar fi trebuit să facă vorbire despre depășire, ci despre simpla continuare a deplasării, în aceleași condiții, ca urmare a ieșirii camionului din șirul de vehicule.
Observă Tribunalul, așadar, că înseși susținerile petentului sunt contradictorii, ele neexcluzând ipoteza descrisă de agentul constatator, aceea a efectuării unei manevre propriu-zise de depășire, astfel cum apare aceasta definită în textul legii.
Se notează, în continuare, că petentul însuși a solicitat audierea conducătorului auto pretins depășit (fila 22 fond), neindicând alte probe în susținerea plângerii sale. Deși martorul în discuție (fila 48 fond) a făcut vorbire, într-adevăr, despre un alt eveniment decât cel din speță, situație în care nu a confirmat constatările agentului, aceasta nu înseamnă că, astfel, au fost probate susținerile contrare ale petentului. Tocmai pentru că martorul s-a referit la un alt eveniment, fără nicio legătură cu speța, mărturia sa nu poate servi niciuneia dintre părțile pricinii. Aceasta înseamnă că, înlăturându-se proba în discuție, prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne neafectată.
După cum a reținut prima instanță, după o analiză detaliată a jurisprudenței CEDO cu relevanță în domeniu, petentului i-a revenit responsabilitatea organizării apărării sale. Acesta a avut totodată posibilitatea de a dovedi netemeinicia procesului-verbal, admițându-i-se administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu declarația martorului Brumăraș M____, probe care însă nu au fost apte a sugera contrariul celor constatate de agentul rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul U____ H_____ M____ I____, domiciliat în București, _________________, ____________. 1, ____________, București, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. TC
Tehnored. TC/BC
Jud. fond. F______ S_____
4 ex./26.05.2015
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025