Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BRAILA

SENTINȚA CIVILĂ nr. 6682

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2015

PREȘEDINTE – R______ F______ TINCUȚA

GREFIER: G___ ANIȘOARA

Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 15.09.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin.1 C.proc.civ. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 29.09.2015

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă..

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 29.10.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta A_______ R___ a solicitat anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 21.10.2014 întocmit de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BRAILA, iar pe cale de consecință, înlăturarea măsurilor de sancționare contravențională. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu cea a avertismentului.

În motivarea cererii, petenta a arătat că faptele constatate nu corespund realității, nu există.

În dovedirea plângerii sale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri atașând la dosar copie: procesul-verbal de contravenție (f. 6), dovada de reținere a permisului ________ nr. xxxxxxx ( f. 7), cartea de identitate (f. 8).

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.(f.9).

Intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul legal, iar la data de 30.04.2015, prin încheiere, a fost decăzut din probe în conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. 2 C.proc.civ. (f. 33).

La termenul din data de 30.04. 2015, instanța a încuviințat, pentru petentă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu un martor, iar pentru intimat, în temeiul art. 254 alin.4 C.proc.civ. proba cu înregistrarea video, copii după atestatul de operator radar precum si după buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fl. 23-26).

La termenul din data de 15.09.2015, instanța a luat act de faptul că petenta a renunțat la proba testimonială cu audierea unui martor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 21.10.2014 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 360 de lei (4 puncte amenda) și sancțiunea administrativă complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 21.10.2014, orele 09.57, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ ____________________ intersecția cu bld. Dorobanților a efectuat viraj dreapta și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa regulamentar pe marcajul pietonal de la stânga către dreapta, abaterea fiind filmată cu aparatul autovision montat pe auto MAI xxxxx. Fapta a fost încadrată ca reprezentând contravenție potrivit art. 135 lit. h din RA O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petentă cu obiecțiuni.

Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțând-se, de asemenea, și cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate de către agentul constatator.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la apărarea petentei conform căreia procesul verbal este nul pentru că dispozițiile legale inserate au fost greșit precizate, instanța constată că normele juridice menționate sunt conforme cu starea de fapt reținută și erau în vigoare la data constatării faptei.

Totodată, instanța constată că neprecizarea corectă a temeiului legal în baza căruia s-au dispus sancțiunile este o simplă eroare materială și nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din O.G. 2/2001, ci este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Or, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale. De altfel, instanța constată că în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este menționată fapta săvârșită.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă cu privire la descrierea faptei, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate. Constatările procesului-verbal atacat răspund acestei exigențe, având în vedere că cele consemnate de agentul constatator: „a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ ____________________ intersecția cu bld. Dorobanților a efectuat viraj dreapta și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa regulamentar pe marcajul pietonal de la stânga către dreapta, abaterea fiind filmată cu aparatul autovision montat pe auto MAI xxxxx” redau în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ceea ce face posibilă pentru instanță verificarea temeiniciei procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine petentului, în condițiile art 249 C.proc.civ.

Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Instanța reține că, potrivit art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

In cauza se față, instanța reține că petenta contestă săvârsirea faptei astfel cum a fost reținută prin procesul-verbal încheiat de intimat. Potrivit art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, iar totodată conform pct. 26 prioritatea de trecere reprezintă dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Din înregistrarea video depusă reiese că pietonul se deplasa din partea stângă către partea dreaptă a petentei. Totodată, din administrarea acestui mijloc de probă reiese că la secundele 28 și 29, minutul 57, ora 09, autoturismul condus de petentă se afla pe marcajul pietonal, iar pietonul abia punea piciorul pe banda trecerii de pietoni. La secunda 29, petenta se afla cu autoturismul la ieșirea de pe marcajul longitudinal, context în care ar fi fost inutil să frâneze, or nu mai putea frâna în condiții de siguranță. La secunda 30 a minutului 57 petentul se deplasa în spatele mașinii conduse de petentă fără să se oprească sau să-și schimbe brusc direcția de deplasare. În egală măsură, până ca pietonul să facă primii pași pe sensul de deplasare, conducătorul autoturismului depășise trecerea de pietoni.

Instanța reține și dispoziția art.35 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, asupra obligațiilor ce le revin participanților la trafic, în sensul de a avea un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

Așa fiind, în discuție fiind drepturile și obligațiile opozabile ce le revin participanților la traficul rutier, fie aceștia pietoni sau conducători auto, în raport de cele expuse în prezentele considerente, instanța apreciază că prin probele administrate, petentul a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal contestat.

În acest context instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă nu întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, acesta din urmă nefiind temeinic.

În consecință, constatând netemeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal contestat.

Reținând și că petenta nu a solicitat taxa judiciară de timbru achitată pentru prezenta procedură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta A_______ R___, domiciliată în G_____, _______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în G_____, ______________________ _____________, fax 0236/xxxxx, in contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_____, cu sediul în B_____, _________________________.10-12, jud. B_____.

Anulează procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 21.10.2014, întocmit de intimată.

Exonerează petenta de la sanctiunile aplicate prin procesul-verbal contestat.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

R______ F______ Tincuța G___ Anișoara

RFT/GA/4 ex.-02.10.2015

2 ex. _____________________________>